243,069 matches
-
gândească; i se răspunde: "așa cel puțin știm ce se ascunde în tine", căci tot ceea ce acuzatul spune, murmură, gândește, tot ce ascunde va fi pus la dispoziția tribunalului. Procesul este absolut și prin faptul că el nu rămâne între limitele vieții acuzatului; dacă pierzi procesul, îi spune unchiul lui K. "vei fi șters din societate și toate rudele tale împreună cu tine"; vina unui evreu o conține pe aceea a evreilor din toate timpurile; doctrina comunistă asupra influenței originii de clasă
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
fiind că, în mod direct, ele nu oferă nimic conștiinței, nepotrivindu-se în jocul cu păpuși, aceste combinații libere, ca joc al vocii dincolo de cuvintele propriu-zise, le vom numi limbaj transrațional. Deci, limbajul transrațional este cel ce se află dincolo de limitele rațiunii. Să comparăm Zarecie - un loc transriveran, cu Zadonșcina - spațiul de dincolo de Don. Faptul că în descântece și vrăji limbajul transrațional este dominant, dislocându-l pe cel rațional, reprezintă dovada certă a neobișnuitei sale puteri asupra conștiinței și dreptului său
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
și cel tipologic (și el parțial). Operîndu-se cu aceste jumătăți de măsură - marcarea unor momente în locul stabilirii unor cronologii și substituirea obsesiilor tematice cu serii de subiecte -, se creează impresia falsă a unei gîndiri stereotipe și a unei exprimări la limita pleonasmului. Dacă mai punem la socoteală și o anumită exacerbare a sculpturii în economia expoziției, sculptură care iese rareori din filiația directă cu purismul brâncușian și dintr-o paradoxală aspirație spre decorativ, în condițiile în care lipsesc momente întregi dintr-
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
După terminarea războiului, scriitorul se angajează în "războiul rece" al vremii vorbind despre militarismul german, despre reînarmarea Germaniei, susținând că poporul german este inapt pentru democrație. Defăimare. Acuzații ce par ciudate astăzi noilor generații având sub ochi realitățile prezentului. E limita. E mărginirea ideologică a unui scriitor foarte bun, subiectiv însă, fanatic, spirit revanșard... Totuși, ce elogiu! Să n-ai cum să le spui nemților că sunt distruși decât tot cu o vorbă de-a lor, Kaputt. E ca și cum, în metafizica
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a). Cazul fascinant al Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui și după adverbul de comparație ca, în structuri non-comparative
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
antisemitism există? - Așa s-ar părea. Nu te supăra. Teppe mă întâmpină în prag. - A născut Kuzina, din salonul șase. Datele sunt: ea e estonă, șofer de electrocar. Soțul - strungar la uzina de vapoare, rus, membru al PCUS. Copilul - în limitele normale. - Slavă Domnului, se pare că merge. Pentru orice eventualitate, dau un telefon. Turonok spuse: - Excelent. Conveniți ca pe copil să-l cheme Lembit. - Ghenrih Franțevici, - m-am lamentat eu, - cine și-ar pune copilului său numele Lembit? E arhaic
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Exemple: Iezuiții se bazează pe etică nicomahică a lui Aristot, etică practică, accesibilă omului, contrară eticii idealiste, divine, a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor, alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristot îl transformă într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să dezvinovățească acțiunile oamenilor, judecând omul la valoarea lui reală, pământeasca (Poziție existențialista avant-la lettre). Invers decât poziția pragmatică a lui Aristotel, citatul următor, o reflecție a lui Picasso, notata, paradoxal
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
nu ai nici o afinitate, ești obligat să le cauți cu tot dinadinsul și la cel pe care-l descoperi asemănător ție sau pe gustul tău. Pentru a fi credibil. Pentru ca judecata să fie... estetică. Daniel Cristea Enache scrie adesea despre limitele propriei profesii. E conștient că ea, critica, nu poate foarte mult în anumite privințe, dar nu crede că e o verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
din țările Americii Latine. Un număr mic de personalități, nu cu mult peste ce s-ar putea număra pe degetele ambelor mîini, a acaparat cam toate teritoriile spiritului, în timp ce o masă amorfă, o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva pogoane. Clasa de mijloc a culturii, cea care asigură vigoarea, continuitatea și dinamica unui organism sănătos, dacă nu lipsește cu totul este suferindă, costelivă și somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
adesea, 3 prea adesea) și doar 3 deseori. în Cuvintelnic fără frontiere, de Andrei Cornea, sînt 18 adesea, nici un deseori. Opțiunea din DEX, așadar, se confirmă: adesea e cuvîntul cel mai frecvent în seria de sinonime în discuție. Acceptînd toate limitele statisticii (există întotdeauna posibilitatea ca un autor să folosească totuși un cuvînt, măcar o dată, deci prezența sau absența nu oferă certitudini de identificare), asemenea exerciții ne readuc la ipoteza idiostilului, a modului în care fiecare vorbitor utilizează constant limba - într-
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
prea repede înțeleasă ca pată albă în istoria literară românească. Demersul critic, destul de cuminte, are unele reușite. Găsesc totuși ciudată absența din studiu a unei definiții propriu-zise a poeziei carcerale, sau a unui capitol care să schițeze, oricît de vag, limitele și deschiderile teoretice pe care problema studiată le implică. Ce e poezia carcerală? Poezia scrisă în detenție sau poezia despre detenție, scrisă uneori și după ieșirea din închisoare? Cartea de față se ocupă numai de poezia ce are ca temă
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
Constantin Aurel Drăgodan, Dimitrie Pagiag, Sergiu Mandinescu, adică poeți pe care istoria literară nu i-a reținut și între care e inutilă o încercare de departajare valorică din moment ce poezia lor e interesantă doar prin faptul de a fi o experiență limită, a literaturii și a vieții ? Sigur, există în cartea Ioanei Cistelecan și nume cunoscute ca Nichifor Cranic sau Radu Gyr, dar și pe aceștia istoria literară îi reține pornind de la alte criterii decît cele valoric-estetice. Demersul Ioanei Cistelecan ezită între
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de personajul Maler și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o bună știință a delimitării planurilor, al alternanței ritmurilor dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi. Poate că, dacă Răzvan Mazilu
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
și-au asumat riscul de a merge în răspăr cu ceea ce așteaptă spectatorul să audă că i se spune de pe scenă și să-l șocheze în speranța că-l va zgudui. Grupul autopsierilor, dominat de Mircea Constantinescu, joacă bine, la limita suportabilului, refrenul la care este redusă existența lor, iar ceilalți actori, unii dintre ei nume sonore din echipa teatrului, se integrează în viziunea regizorală, în sumbrul și pateticul text al autorului.
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
era totalitară l-a abătut asupra culturii românești. Autorul nu este un opozant deschis, un răzvrătit. Face chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și a unor articole antisovietice din timpul războiului, devine un indezirabil, un "epurat". Nu e acceptat nici în partid
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
orice caz, întregesc fericit un portret al autoarei, socotită în mod curent drept o poetă a melancoliei, a urîtului, a pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu întâmplător am adus vorba de gnosticism; prilejul îl oferă tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din păcate, în urma lecturii, subiectele nu prea se rețin, cu atât mai puțin personajele. Rămâne în schimb
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
salariilor echipei guvernamentale. Pe de alta, o sporire anunțată de trei (!) procente pentru restul bugetarilor. Pe de-o parte, vile și mașini de lux. Pe de alta, case fără apă curentă și fără încălzire. Pe de-o parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că, într-adevăr, la un pol tronează "ciocul mare" al potentaților, iar la celălalt
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
grav în România. Săraci lipiți pământului am fost de când ne știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
descendentul exploratorului Vasco da Gama, născut cu defectul de a îmbătrâni de două ori mai repede decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă pentru orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Ca într-un ascensor zănatic (Ion Covaci), iată câteva poezii care pot caracteriza viziunea autorilor despre natura artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri rezervate poeziei, că povestirile lui I. Covaci ar fi inferioare din
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Prin desenul său de un laconism extrem, dus uneori pînă la limita notației abstracte indiferent dacă el are un referent nemijlocit sau doar unul cultural, și prin pictura în care materia se volatilizează și imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]