299 matches
-
măsura feroviară, Frasin noi L-am știut prin știre, El ne știe! răul departe în neputințe, rotunjirea bisericii la mijlocul de sat, nu trebuie pierdut, Suceava șoseaua spre Siret, apa Sucevei, închidere figurată de imobile, dublat spre depou rapidul București Suceava, linearitatea mincinoasă a narației, cartierul Burdujeni în paralel, succedaneele incomplete cu text, Verești, orice s-ar întîmpla cu omul notabil doar ca dezastru, Dolhasca ploaia și stația reguli în omul-cosmos urmuzian, infinit și inutil, depășit cît transportul pe informație, Pașcani locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
peste naos, fronton pe pronaos, model regional, ora 15,12 Gîrda pensiunea "La Mama Uța", turistul cumpără numai ce avea dinainte, "Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Școala Generală, Județul Alba, "Emil Racoviță", Comuna Gîrda de Sus" scrie întîmplările citirii, în contra linearității agravante scrisului, Piatra Ionelei absurditățile momentului sar în munte, beat de fericire, Scărișoara case cu temeliile de butuci, înțelege că biserica întreagă o purtau tîrîș în alt sat, încă la 1700 locuirea ce sens mai avea! case particulare nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge în linearitate, începe să semene a autism. Suntem în așa fel alcătuiți, încât un grafic afectiv egal, fără breșă, fără „regrupări“ întremătoare, sfârșește într-o nesănătoasă entropie emoțională. Ni se ard siguranțele. Din punctul meu de vedere, această incompatibilitate între iubirea pământească
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dumnezeu, adică a singurei realități capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate funcționa indicial, prin absolutizarea trăsăturilor semantice de apropiere sau depărtare, când „obiectul” situat între cei doi poli, apropiere-depărtare, rămâne fără expresie lingvistică, fiind implicit în grade și moduri diferite în planul semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta este fratele meu.”, sau poate funcționa anaforic, reluând, cel mai adesea prin pronominalizare, substantive, sintagme nominale sau sintagme propoziționale exprimate deja în text: „Danțul, muzica, pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, p. 102) În funcție de cei doi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice deviante, se regăsesc Constructțiile incidente (pp.738-742) din edițiile precedente. În funcție de: • modul specific de interpretare lingvistică, prin intermediul raportului limbă-gândire, a realității extralingvistice, concretizat în desfășurarea raportului dintre categoriile de sensuri din interiorul planului semantic al enunțului, • exigențe impuse de linearitatea desfășurării în enunț a semnelor lingvistice, • atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul comunicării, organizarea enunțului se întemeiază pe cinci tipuri fundamentale de relații sintactice 5: 1. interdependență, 2. dependență, 3. coordonare, 4. apoziție, 5. incidență. Specificul lingvistic al fiecărui tip de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul vorbitor consideră conținutul informațional obiectiv exprimat prin planul semantic al enunțului sintactic. Dubla realizare a funcțiilor sintacticetc "Dubla realizare a func]iilor sintactice" Din diferite motive, unele funcții sintactice primesc uneori o dublă (sau chiar triplă) realizare concretă în linearitatea enunțului. Există două situații de dublă realizare a unei aceleiași funcții sintactice: • prin termeni coreferențiali; • prin termeni autonomi sub aspect semantic. Prima situație este proprie realizării repetate mai ales a funcțiilor de complement obiectual (direct și indirect) și de subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a funcției sintactice de complement este impusă de rolul lor de elemente joncționale în frază: „Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de enunțurile verbale; interjecția primește, atunci, la plural, dezinențe pentru persoanele I și a II-a: „Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav.” (L. Rebreanu) Enunțurile analitice Se caracterizează prin desfășurarea relațiilor sintactice în linearitatea planului expresiei. Realizarea concretă a predicației, funcție care asigură unitatea de structură a acestor enunțuri, diferențiază enunțurile autonome analitice în: • enunțuri verbale; structura lor își are originea într-un verb-nucleu care asigură realizarea concretă a predicației printr-un predicat, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referitoare la enunțarea romanescă, în care descrierea se subordonează progresiei narative, aceasta având rolul de a "imita" ordinea "reală" a evenimentelor. Semnificativ este faptul că, în Noul Roman, răsturnarea ierarhiei dintre narațiune și descriere s-a petrecut simultan cu răsturnarea linearității povestirii și cu aducerea în prim-plan a opacității limbajului. Acest bruiaj al opacității dintre primul și al doilea plan, care ruinează economia tradițională a descrierii, a fost în mare parte facilitat de dezvoltarea mijloacelor media fondate pe imagine; ele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sens global și îi permite să aibă un sens. Astfel, în fabula lui La Fontaine vom distinge: situația inițială; complicarea; acțiunea; rezolvarea; situația finală; morala se descompune ea însăși pe două niveluri: morala povestirii propriu-zise și morala fabulei. În realitate, linearitatea de suprafață a diferitelor macropropoziții din povestire maschează caracterul ierarhizat al narațiunii. Am putea să le repartizăm pe alte niveluri: Evident, aceste macropropoziții constitutive din diferitele tipuri de secvențe sunt articulări care nu se proiectează neapărat pe suprafața textelor. Unele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deveni părtaș la neghiobia personajului"250. 7.5. Mărci ale integrării lineare Spațialitatea textului nu se manifestă doar prin această decupare în paragrafe care impune o anumită delimitare în lectură. Există și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului, organizarea lui într-o succesiune de fragmente complementare care facilitează tratarea interpretativă 251. Acestea sunt necesare mai ales în descrieri, a căror structură ierarhică, după cum am văzut, contrazice dinamica narativă. Aceste mărci se înscriu în câteva serii, clasica fiind
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grup verbal și grup verbal. Cu asemenea paralelisme puternice suntem mai aproape de izvoarele poeziei care, după celebra formulă a lui Jakobson, tinde să "proiecteze principiul echivalenței de pe axa selectării pe axa combinării", adică să instituie rețele de echivalențe care modifică linearitatea discursului. În virtutea acestui principiu, putem considera că următorul început dintr-un poem de Appollinaire are o anumită coerență: Există un vas care mi-a dus iubita departe În ceruri sunt șase cârnați și noaptea ce cade momește cu ei stelele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
motorul întregului angrenaj social și se revendică de la două origini (una "de sus" și una "de jos"). Originea superioară a actului voluntar este de natură teoretico-reflexivă. Controlul conștient este echivalent cu marca esențială a condiției omenești, iar coeziunea suprastructurală asigură linearitatea fundamentală a parcursului destinal. De la micro-modelul educativ la macro-modelul vital nu este decât o diferență dimensională, de grad, asemănările izbind și cea mai sceptică conștiință teoretizatoare. Orice act volitiv se originează într-un gând ("Gând. Folosesc acest termen pentru a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
observă Coșeriu, un semn sau un procedeu de limbă creat în mod intenționat și destinat unei anumite funcții, așa cum este, de pildă, un morfem de număr, de persoana sau de timp. Ordinea cuvintelor e de fapt o consecință automată a linearității limbajului în vorbire și prin urmare și în timp; ordinea cuvintelor nu se poate opune lui zero, asemenea morfemelor dotate cu expresie proprie. Ordinea cuvintelor nu este în mod necesar funcțională în limba și, de aceea, ea este adesea facultativa
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o silaba deschisă) sau asociat cu o parte marginala (coda), formată din consoane. Nu există limbi care au numai silabe închise. În rostirea silabelor unui cuvînt pot există diferențe de durată, ton, intensitate. Tipologia ritmica a limbilor se bazează pe linearitatea semnificantului și are în vedere ansamblul trăsăturilor ritmice ale vorbirii. Repetarea unor unități sonore da naștere ritmului în funcție de accentul tonic, silaba sau mora. În limbile accentuale accentele tonice ritmează enunțul. Silabele pot avea durăte diferite, dar timpul dintre două silabe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
169, 170, 172, 173, 214, 238, 239, 240, 241, 243, 255, 260, 265, 283, 285, 288, 309, 339, 345, proto-~ 167, 169, rădăcina ~ 17 semito-hamitică (hamito-semitică, afro- asiatică v.) 166, 167, 168, 173, 214, 240, 347 semnificant 89, 99, 140, linearitatea ~ului 86 semnificație 12, 28, 33, 34, 47, 99, 127, 168, 356, hermeneutica a ~ei 99 sens 28, 29, 33, 34, 35, 54, 67, 70, 75, 77, 78, 87, 96, 99, 106, 178, 187, 249, ~ cauzal 30, ~ literal 73, ~ tipologic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
poezia apar ca sinteze între tradiție și modernitate. În vechiul cadru natural apar simboluri ale modernității: „Decor străvechi încins de-un arc de fier”. Poezia concentrează inspirația naturală și spiritul aflat într-o continuă transformare. Labiș nu tolerează mult timp linearitatea idilică. În Pe obcinele Stănișoarei schema e previzibilă: poetul contemplează natura și e copleșit de amintiri din timpul războiului. În alte poezii cadrul natural e deja contaminat de o tristețe apăsătoare: „Copil fiind, veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cel puțin) formularea unor teorii de nivel regional, definite spațial și temporal: despre acestea se va vorbi în capitolul următor. Capitolul 5 Între consolidare și criză 1. Definiție Instaurarea și consolidarea nu sunt fenomene care să aibă loc, neapărat, cu linearitate. Instaurarea poate fi urmată de consolidare, dar și de o schimbare de direcție în cadrul procesului sau de o nouă criză în sistemul politic. Consolidarea este, așadar, una dintre posibilele "urmări" ale instaurării, dar o "urmare" foarte importantă: multe crize și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o metodă rațională, deci o convenție, prin care se reprezenta un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională (Loggia pentru Spitalul Inocenților - Ospedale degli Innocenti) construită de Brunelleschi Între 1421 și 1424 În care, claritatea, simplitatea și linearitatea reprezintă o inovație a timpului. Poate fi interesant de remarcat critica făcută de Pavel Florenski noțiunii de perspectivă, În lucrarea sa Perspectiva Inversă. Bazat pe argumente de teorie Cantoriană a mulțimilor - inexistența unei reprezentări bicontinue a spațiului pe plan, Pavel
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
însă, metode de cercetare ce au putut fi aplicate la studiul altor discipline. Dificultățile care apar în cazul celor două sisteme vin dinspre mesaj: în timp ce mesajul lingvistic este linear, ierarhizat în funcție de nivelele limbii, mesajul iconic nu cunoaște nici ierarhizare, nici linearitate (v. M.-C., Vettrano- Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care el nu poate și nici nu trebuie să fie descris ca "postmodern". Houston Baker descrie în mod constant rapul ca "postmodern" în virtutea prezenței "colajului lipsit de autor ori a preluării unor sunete și stiluri care mărturisesc o hibriditate deconstructivă. Linearitatea și evoluția în etape cedează teren în fața unei sincronicități amețitoare" (Baker, 1993b:89). Rapul creează un colaj de sunete contemporane și pastișează forme apărute anterior, toate regăsite în mostrele lui. Dar aceste mostre sînt uneori deconstructive (ca atunci cînd un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la iranieni cât și la evrei și la creștini, «istoria» atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic, culminând în Kaliyuga, a fost o inovație care a depășit vechiul punct de vedere asupra istoriei și religiei. Motivul pentru care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om creator de istorie sau ins „mărunt”, se poate transforma În „pilda”, În „schema”, În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc. Deoarece ce este În fapt un „personaj”, ca și Întreaga știință a tipologiei romanului?!... Nu este cumva Încercarea noastră de a „Înțelege”, de reducție, deci, de „schematizare” și simbolizare a unui traiect extrem de stufos și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]