2,068 matches
-
am tras-o peste mine. Era caldă, deși rigidă, iar suprafața corpului avea o textură rugoasă, cum îmi place să fie puțin pielea. Am întins-o peste mine - era neașteptat de grea ‒, am început s-o sărut și s-o ling pe față, reușind în același timp s-o penetrez în fanta din palmă, între degete. Postura era dificilă, dar cu o mână îi activam brațul mobil, ceea ce era destul de convingător. ...când deodată ușa s-a deschis lent și în prag
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
frică și arăta cum își strânge bucile, temător. Curios, lui Xhaferi îi plăcea de Mirko, nimeni nu știa de ce. Și Xhaferi, și Mirko sunt obsedați de evrei și de cabală. Xhaferi capătă o expresie obscenă când vorbește despre ei. Se linge pe buze cu o limbă care seamănă cu un cuțit. Are și nasul tăiat ca un cuțit, pomeții foarte înalți, iar părul de pe față îi crește până sub ochi. Uneori, când nu se rade grijuliu cu cuțitul ăla al lui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avea foarte multe de spus la urechea doamnei Geta. Pot să simt de aici mirosul ei - parfum bun, amestecat cu transpirația rece care iese prin piele, valuri, valuri, din cauza fricii - și pot să spun că este o senzație minunată. Aș linge transpirația ei, pe cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos, de-a lungul gâtului sau între sâni. Domna Geta are sânii mari, poartă întotdeauna sutien și aș vrea să-i strâng sfârcurile între degete. Sunt convins
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aduc și animale. Ce fel de animale, nu i-au spus. Săptămâna următoare era la târg! Spre satisfacția lui, întâlni un om care avea un câine ciobănesc mioritic. Mare, negru, cu ochi inteligenți. Când se apropie de câine, acesta îi linse mâna. A înțeles că era câinele de care avea nevoie. Plăti un preț piperat și omul îi spuse câinelui: Du-te! Ăsta-i noul tău stăpân! Câinele parcă înțelese despre ce era vorba, se lipi de piciorul lui Petre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stăpân! Câinele parcă înțelese despre ce era vorba, se lipi de piciorul lui Petre și porniră. Au mers pe jos, până acasă, ca să vadă cum se poartă câinele. Era nedezlipit de piciorul lui. Începu să-l mângâie și câinele îi lingea mâna. Se gândea ce nume să-i pună. Îi trecuse multe prin cap, dar nimic nu i se potrivea. Era ca și cum ar fi ales numele unui copil al lui. Ce bucuroși erau amândoi! Vorbea cu el ca și cum ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
avea și apă curentă, am să vin! Bine. Se sui în mașină și plecă înapoi, la casa lui de vacanță. De departe auzi lătratul lui Toni. Îl aștepta în poartă, îi sări cu labele lui mari pe umeri și-i linse fața. Era, pentru amândoi, o bucurie de nestăpânit. Începu, de a doua zi, drumurile la primărie, unde nu putu să rezolve nimic cu apa. Hotărî să facă treaba pe cont propriu, să sape șanțul până la el, până sus, la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu niște alifii cu mentol. Infamie! Subsoara lor nu pute a nădușeală. Abjecție! Ei se stropesc și cu o apă nemțească. Într-o viitoare epocă de îndreptare socială ei vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
mi-am amintit de profeția lui Adriano și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când se așternu noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna.
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
deși aflat în elită, s-a înduplecat și i-a spus adevărul: trebuia să intre într-un program. Iluminat, omul a hotărât pe loc să devină proiectculturnic. Mai întâi s-a gudurat, apoi a dat din coadă și apoi a lins mâna care stăpânea Programul, iar Bunul Dumnezeu nu l-a lăsat de izbeliște. Omul a-nceput să scrie cronici literare. Și după scurtă vreme munca lui s-a transformat într-un program productiv. O armată întreagă de scriitori s-au
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
nevricos pe vas - un fir de păr cade în apă, fără măcar ca mâna ei să-l fi atins. Sunetul apei în care rahatul a căzut, ca o broască moale, îl face să tremure - palmele ei uscate sunt potrivite pentru lins. Ia un pahar și soarbe ultima gură de apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase cu mult diferit de rahatul cald, sau poate nu miroase deloc. E o liniște neașteptată, biologică, nici apa străbătând țevile nu se aude. Zeci de triunghiuri luminoase înaintează printre mișcările Aksinyei, țâșnind parcă dintr-un spectru. Boris își deschide
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
undeva, prin spate rotația e haotică X ce dacă vecinii ne fură cârligele de rufe, în frigider congelăm ramuri de stejar: becurile nu pot suporta mai mult de o eclipsă plămânii noștri par camere de fumat, știi? îmi povestești cum lingi chiuveta după ce arunci vinul, cum blocuri de oxigen îți tropăie pe cerul gurii toate vin pe neașteptate pe străzi sunt tuburi mari de orgă, din asfalt țâșnește un clor freatic și bannere cu barth se rostogolesc prin aer Wire Totul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
poem profesiune de credință: "scriu poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată: orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă văd deloc.// tot timpul cu ghionoaia pe urme,/ îi simt flăcările lingându-mi ceafa: îmi tai părul, îl arunc peste umăr și el se face o punte pentru ea/ las în spate ani buni de viață/ și ei se fac un râu cald pentru ea; îi arunc soarele uriaș de sub coaste și
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
la Castel". Ceea ce neîntrecutul iscoditor praghez al neantului nu reușise! Regină-sclavă, semenă a Dalilei, dar și bărbat, pe alocuri, om însă întotdeauna, tânjește a-și lua zborul: "Am reușit numai în vis/ Să smulg chiar rime din abis/ Și cerul lins de vite./ Am învățat să dorm întâi/ E mare lucru. O, rămâi/ Nici somn, nici pat, nici căpătâi/ Visărilor târâți". încă mai poetic, visul în vis cheamă prezența îngerului: Era un vis în vis, discret/ El sta pe umărul meu
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
ați venit, oameni buni? Măi Dumitre, tu vezi în ce hal ați ajuns? Parcă acum ați ieșit din sărătură. Costache, băiete! Tu știi una și eu știu mai multe. Dacă mâine nu suntem la jupân Aizic cu transportul, ne-am lins pe bot de parale. Mai bine pune un cazan mare cu apă pe foc și fă-l să dea în clocot fuguța. Pe urmă mai stăm de vorbă. Până atunci, noi orânduim treburile pentru noapte. De asta am eu grijă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi la lupi și lupii la noi. După un timp, au început să ne clănțănească dinții, cât de frig, cât de frică. „Ce ne facem, bade Costâne? m-a întreabat Stan cel mic, țambalagiul. Uite-te la ei cum se ling pe bot.” Am stat eu și m-am gândit și mi-am adus aminte cum spunea cineva că lupii fug de foc. Amnar și cremene aveam, dar ce să punem pe foc? Până la urmă, tot Stan cel mic mă trage
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea focul nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule - s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
brusc din cântat. Cade în genunchi, își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi și la nas. Ține mâna mai mult la nas și miroase cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apărut farfurioare cu alune, lucru nemaivăzut de ani de zile. Nimeni nu întreabă de ce, dar bănuiește. Jacques Brel se dă de ceasul morții cântând C’est dur de mourir au printemps. — Mie-mi spui? i se adresează Roman lui Brel, lingându-și o lacrimă de pe obraz. Când Brel își ia la revedere și de la Antoine - amantul nevesti-sii - și își dă duhul, pe fir - adică în difuzor - se bagă Gilbert Bécaud cu Nathalie. Când ajunge la partea aia cu Quand la Place
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cetățean francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de un câine care mă lătra toată noaptea. De-aia mi-e frică de câini. Îl mângâie absent pe Robespierre, care, după câteva încercări nereușite de a bea direct din sticla de coniac - profitând de neatenția lui -, se mulțumește să lingă gura sticlei imediat ce Lionel mai trage câte un gât, pecetluind astfel o prietenie pe care nimeni n-ar fi crezut-o posibilă cu câteva minute în urmă. Înainte de revoluție, mai era cum mai era... — Ce revoluție? o trece pe Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]