384 matches
-
mai multe filiere prin viață, de la opincă până la posturi destul de importante, cunosc sufletul poporului, al fiecărui individ cu care stau de vorbă, cunosc părerile fiecărei pături sociale. Acesta este adevărul obiectiv. Nu credeți ce vi se servește pe tavă de către lingușitorii din jurul dvs. Credeți, domnule președinte, că, cu ocazia atâtor vizite pe care le faceți în țară elevii, studenții, muncitorii ies și se așază de-a lungul șoselelor și străzilor de bunăvoie? Știind mai ales că acest timp va trebui recuperat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nemulțumirea, lipsa de speranță. Suntem săraci, trăim prost, vinde partidul tot ce avem mai bun, ne lasă doar oasele și fierăria industrializării socialiste pe care nu prea o cumpără nimeni. Suntem plictisiți, sătui de cultul unui om, de mincinoși și lingușitori care întrețin cu inconștiență climatul apăsător și prostia urcate în jilț. Suntem sătui de corupție. Toți se roagă Ceaușeștilor prin petiții, scrisori, rapoarte de nedreptăți, de abuzuri, prin emisiunile dvs. se roagă disperați ca unor Cristoși care doar ei le
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în special în zona Văii Prahovei și la București. Nu se știe cum merg cercetările. Ceea ce am aflat însă și ceea ce nu se va pune niciodată în discuție, responsabilitatea accidentului, se datorează lui Ion Dincă și Emil Bobu. Cei doi lingușitori de profesie vrând să facă o bucurie stăpânei lor Elena C. au forțat pe tehnicienii de la Teleajen să pună în funcțiune rafinăria înainte de termen, asta ca un fel de cadou de ziua de naștere, zi care se apropia. Ei au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Dacă se îmbrăca normal, era chiar fioros. Mai ales de la faza cu Șubi. Atunci i-au crescut lui acțiunile. Cota. Să nu uit să v-o povestesc. Altfel, nu mai pricepeți absolut nimic. Până atunci, trebuie să știți că era lingușitor cu profesorii - ceva ce nu se putea. Încerca să se bage pe sub pielea lor, da’ nu făcea asta asumându-și gestul sau ca să obțină note mari. Se juca. O făcea artistic, parcă să vadă cât poate întinde coarda. Ce le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
putea duce acasă. Opțiunea îi aparținea. La poartă la ieșirea din spital cerberul instituției, despre care știa toată lumea că este turnător al securității, a bruscat-o pe mama adresându-i-se într-un limbaj suburban, caracteristic celor vânduți regimului comunist, lingușitorilor și perverșilor. Oprește! Ce-ai acolo? Ce-ai furat? Ia te uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu lin gușitorii, necruțători cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred Constantinescu, omul tuturor afacerilor veroase, dar tolerat totuși de Vintilă Brătianu, bărbat onest, dar cedând Înaintea lingușitorilor și a spinărilor plecate. [...] În ediția din 2010, acest final al „Cărții a treia“ era urmat de Glossa și Catehismul. Cartea a patra „Scrieți, băieți, oricum, numai scrieți!“ Ion Heliade-Rădulescu Fostul secretar de redacție al Noii Reviste Române (1908- 1916
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu alții, șarlatanii care erau niște escroci, scandalagiii cărora li se năzărea câte ceva și începeau a face scandal, căciularii cărora nu le plăcea să muncească ci să se căciulească, să cerșească, cartoforii erau cei împătimiți ai jocurilor de noroc și lingușitorii erau cei ca o otravă în suflet. În timp ce se deplasau dintr-un loc în altul, cineva îi atinse haina în zona unui buzunar. - O fi ziua păcatelor? Trebuie să fiu mult mai atent de vreme ce buzunarul mi-a fost deja atins
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
În căutare de aventuri. Mi-ar plăcea să fiu un cavaler pribeag, și nu un cap Încoronat. Urăsc diplomația, ambasadorii și ceremonialul de la Curte. Mi-ar plăcea să Înnoptez sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de lingușitori În urma mea. Să călăresc prin păduri, să pot spune ceea ce simt, așa cum fac cu tine acum, fără să-mi măsor cuvintele. Să-i apăr pe cei nevoiași. Ducele tăcu o clipă, apoi reluă: — Frate, trebuie să-ți mărturisesc ceva. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
I.C.Brătianu: „Care a fost opera regelui Carol al II-lea? Dezorganizarea statului și a armatei, bunul plac înlocuind meritele, abolirea caracterelor și a justiției, cruzimea împotriva celor pe care îi credea ostili. Numai cei ce trăiau în cercul de lingușitori dimprejurul Palatului erau siguri să poată îndeplini un rol în statul român” . Regele Mihai a depus jurământul în fața generalului Antonescu, într-o nouă formulă impusă de noul conducător al statului. Deoarece Parlamentul era dizolvat, ceremonia s-a desfășurat într-un
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
urmărească neobosit, inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos și faptul că slujesc un tânăr hidalgo sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vieții mele sociale, dar nebunia „mea” a profitat de „alianță”, ca să zic așa, și mi s-a cuibărit pe undeva, nu foarte departe niciodată, ba, uneori, o descopeream ca o ciupercă parazită, fals umilă, la o subțioară sau târându-se lingușitor pe propria-mi gambă, stângă sau dreaptă, oferindu-mi „darul” singurătății - de care nu aveam prea mare chef! -, dar și pe cel al „realității”. Deoarece, nu-i așa, stimați contemporani, există mai multe realități care o „căptușesc” pe „cea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ajuns „universitar” și că scrie la o gazetă. Dar astea au fost, chiar pentru mine, inconsistente și presărate cu destule decepții. Bieții părinți n-aveau cum să știe că premiantul lor e un „copil” obosit, că alții - leneși, obraznici, lingușitori - au ajuns mai repede la „strugurele vieții”, și nici nu bănuiau cît de scăzută e valoarea titlului de „intelectual” într-o lume în care altele sînt căile spre prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevărului (pentru că a fost „implicat” în „obsedantul deceniu”), ca și acela s-a oprit cu principiul rotației cadrelor la vîrf, ca și el a plecat urechea la flagorneurs, iar la noi lingușirea e mai amețitoare decît în alte părți și lingușitorii - datorită tradiției - mai artiști! Iată „lecția” pe care o subliniază autorul articolului: „Cet homme que la nature avait doué d’un esprit politique lucide, courageux et énergique, n’a su résister à glorification de sa propre personnalité. Les flagorneurs le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plug (cîntec popular românesc); 6. Noël a Jerusalem (Enrico Macias); 7. Le grand pardon sau Les enfants d’Abraham (Enrico Macias)”. Câteva comentarii se impun de la sine. Ultimele două aveau tentă clară religioasă ori, atât nea Nicu Ceau cât și lingușitorii de lângă el nu recunoșteau decât sfânta treime a ticăloasei lor congregații: Marx, Engels și Lenin nicidecum pe cea a Întregii creștinătăți: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Probabil, textul cântecului macaronarului Celentano li s-a părut prea frivol că cum vine
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
șpaltul numărului 1412/10 septembrie, unde un jurnalist distrat ori neacomodat suficient cu mașina de scris, a schimbat sensul unei fraze aparținând chiar „celui mai iubit fiu al poporului român”, cum aveau să-i spună lui Ceaușescu ceva mai târziu lingușitorii de serviciu. Iată zicerea piticului vizavi de Avram Iancu, În varianta ziaristului vasluian: „Născut În aceeași vatră a suferinței ca și Horia, a cărui pildă revoluționară l-a Îmbătat (subl.În orig.) În acțiunile sale...”. Evident, Avram Iancu n-avea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe care o făcea spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau acei lingușitori, pe care-i cocoța el, cu atîta ușurință, în importante posturi în diplomație. Titulescu se lăsa să fie adulat, și aceasta era de neînțeles la un om de inteligența și strălucirea talentului său. Cînd n-a mai fost în guvern
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
narative (ca în notele de voiaj București-Varna), precum și resurse umoristice. Însemnările lui au câteodată un aspect de fiziologie, colectând „tipuri și impresii”, ca în volumul Trotuarul Bucureștiului (1896), unde anomaliile „sistemei” politice, administrative, felurite obiceiuri și năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
gata să-nceapă gala, Dar vai, prada-i căzu fără să-și deie seama! Vulpoiul șiret pe dată o-nșfăcă Și spre sărmanul corb în acest fel cuvântă: Dragul meu domn, Înțelept e să-nveți, fără-ndoială, Că toți cei lingușitori Trăiesc, fără pic de sfială, Din naivitatea celor de fală doritori. Prețul acestei lecții, firește, E cașcaveaua aceasta, din care mă voi ospăta Pe-ndelete, regește. Corbul, rușinat și încă nedumerit, Jură că, de-acum înainte, nu se va mai lăsa
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
membri extraordinari. Primul ei președinte a fost Gherasim Buliga, student la litere, iar vicepreședinte Ion Topală, student în teologie, pentru ca din februarie până în noiembrie 1877 președinte să fie Ciprian Porumbescu. Societatea a scos și o serie de reviste umoristice, precum „Lingușitorul”, „Leușteanul” și altele. În aprilie 1877, membrii A. au luat inițiativa întocmirii unei statistici a studenților români care frecventau universitățile Imperiului și a efectuării unui recensământ al studenților români. Întrucât A. a primit unele ajutoare oferite de Ministerul Instrucțiunii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285417_a_286746]
-
se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve cernite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dimineața acelei zile neuitate m-an dus pe întinsul câmp de al bariera orașului, unde mii și mii de oameni așteptau în bătaia inimei sosirea marelui oaspe, a salvatorului nostru, zic salvator, fără să exagerez sau să fiu bănuit de lingușitor, căci sunt dintre aceia care au suit mai rar pe treptele palatului; dar o zic în polină convingere și cu toată curățenia cugetului, căci, dacă în urma refuzului comitelui de Flandra n-ar fi venit Principele Carol, cine știe ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fără gânduri ascunse. Stăpâna casei a fost o femeie de lume, frumoasă, judecând după talia ei încă subțire, după trăsăturile feței și strălucirea ochilor ei negri, care în vremea lor au trebuit să aprindă multe inimi. Domnișoarele, ca să nu fiu lingușitor, voi zice că sămănau cu mama lor, pe când era tânără. Iată-mă, deci, într-o casă aproape necunoscută unde, afară de familia de gazdă și de mine, mai erau o sumă de alți musafiri poftiți și nepoftiți care de obicei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
varia. Pe unii i-ar face să vadă că sobrietatea înseamnă serviciu minim (nu s-a născut încă nebunul care să refuze o comandă de omagiu), pe alții, dimpotrivă, că e dovada unui sentiment sincer, contrastând cu stilul umflat al lingușitorilor. Are deja câteva ciorne în sertar, va alege una când va fi momentul. Și, de altfel, nici nu e sigur că îl sunaseră ca să-i ceară un omagiu. Pot suna pentru tot felul de fleacuri, o informație, o documentare, sloganuri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
angel... A doua zi îi veniră o mulțime de scrisori... femeile-și cereau înapoi biletele lor de amor... Amicii se scuzară că nu pot avea onoarea etc., etc.... O istorie veche se desfășură înaintea ochilor lui... Amicii-i deveneau inamici, lingușitorii-l batjocureau... femeile-l găseau urât și prost... Întunerecul cuprinse sufletul lui... "Părere, părere... Gândeam a căpăta cu aur un lucru adevărat... o... recunoștință... o... iubire... Nimic, decât părerea acestora... Cerșitorul se va bucura c-am căzut... găsește o satisfacere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]