245 matches
-
separarea minereurilor. După dispariția acestei ocupații, datorită epuizării resurselor de nisip aurifer și, mai ales, interzicerii activității de regimul comunist, rromii aurari au Început să prelucreze lemnul, confecționând vase, În special linguri, blide și albii (căzi), primind astfel denumirea de ”lingurari”, precum și altele apropiate. Ei depindeau În continuare de domnitor și obișnuiau să se așeze prin locurile Împădurite, cu copaci buni, din care iși lucrau obiectele casnice pe care le vindeau ulterior pe la târguri și iarmaroace. Neamul aurarilor era un neam
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
maiuri de bătut rufe etc.) și covătarii / albierii care realizează: albii de rufe, căpistere (vase de frământat aluatul), molde (vase pentru must), postăvi (vase de cules fructe), coveți de pâine, teici (troace pentru hrănitul porcilor), leagăne suspendate pentru copii. - lingurăritul - lingurarii, care confecționează linguri, lingurițe, cupe, linguroaie, polonice, În lemn de esență moale (salcie, tei, plop negru), dar și În: paltin, frasin, arin alb, prun, prun, cireș și păr. - fusăritul - fusarii, meșteri În confecționarea fuselor. Etapele de lucru sunt: scurtarea și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ghiocul fetelor, care le cer căutarea norocului. Împrejurul corturilor hoinăresc câini, urlând, și niște bieți căluți rânchiezesc, cercetând oriunde o hrană tăgăduită de sărăcia pământului. E totdeodată un spectacol izbitor... Fiecare trib se compune din mai multe bresle - aceea a lingurarilor, cari au mesteșugul lingurilor de lemn sau de cositor, a căldărarilor -cari fac căldări -, a fierarilor -cari fac cuie, piepteni și cercei -, a scripcarilor sau lăutarilor, cari sunt muzicanți. Nu poți să-ți Închipui la ce grad aceștia din urmă
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
li s-au adăugat cătune și slobozii de clăcași și/sau țigani pe teritorii oferite de boieri sau mănăstiri, rezultând acele așezări binare sau ternare atât de caracteristice acestei regiuni (exemplul: Stâncășeni răzeși Stâncășeni țigani; Obârșeni răzeși Obârșeni clăcași Obârșeni lingurari), așezări cu vetre separate (cazul Obârșenilor) sau cu vetre atașate celor răzeșești dar distincte (cazul Stâncășenilor), cu mențiunea că în ultimul timp, prin împuținarea răzeșilor și înlocuirea cu clăcași sau/și țigani, ele au început să se amestece. Din cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care sunt incluse și cătunele învecinate Cârțibași și Fundătura; 2.Avrămești; 3.Băncești; 4.Corobănești (=Iezer); 5.Gârdești; 6.Mărășești, la care este înglobat și cătunul Sânzănești; 7.Obârșeni (-răzeși), la care este înglobat și cătunul Obârșeni clăcași; 8.Obârșeni Lingurari; 9.Rugăria; 10.Stâncășeni; 11.Uricari. Precizez că pe actualul teritoriu al comunei Voinești au mai existat așezări umane menționate de documente, dar care au dispărut în timp ca neviabile sau au fost incorporate de altele mai prospere. Între acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
zero în primele recensăminte oficiale din sec.18 (în sensul că aveau o populație și un potențial economic nesemnificative la nivel de comună, județ, stat). 3. Celelalte așezări: Fundătura, Cârțibași, Obârșeni-clăcași (deja înglobate în satele vecine), sau sate ca Obârșeni Lingurari, Rugăria, poate și Uricari (dacă nu demonstrează că sunt continuatori de vatră și răzeșie a unei așezări mai vechi, probabil Gănești după D.Gâlcă), sunt așezări mai noi, de clăcași și/sau șerbi pe fostele moșii boierești ori mănăstirești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la cel din 1977), după care urmează o scădere accentuată, alarmantă chiar, datorită sporului natural redus, îmbătrânirii și migrării spre oraș. Unele redresări, ca în cazul Voinești, Obârșeni, se datorează înglobării unor cătune; b) la așezările noi (Gârdeștii noi, Obârșeni Lingurari), de clăcași și îndeosebi de foști robi moșierești, numărul locuitorilor este în accentuată creștere datorită sporului ridicat al natalității; c) satele cu nominalizări binare sau ternare, frecvente în toată aria Colinelor Tutovei, sunt prezente și în spațiul comunei Voinești, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ternare, frecvente în toată aria Colinelor Tutovei, sunt prezente și în spațiul comunei Voinești, fie în vetre distincte dar apropiate (cu tendință de contopire, ca în cazul satului Gârdești-răzeși (pe cale de dispariție), Gârdești-boierești+clăcași (?) și a satului Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari), fie în vetre unitare dar în cartiere distincte, tip Voinești (răzeși-clăcași), Mărășești (răzeși-clăcași) și Stâncășeni (răzeși-boierești+clăcași), distincție care începe să dispară prin amestec sau chiar prin înlocuirea răzeșilor. III. Satul natal Stâncășeni De aici ar începe așa zisa autobiografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care-l pierde din 1917, câștigând în schimb satul Corobănești, pentru ca din 1925 să piardă Obârșenii. Comuna Stâncășeni este desființată în 1929, dar reapare în 1931 (în cadrul plasei Alexandru Vlahuță), când cuprinde satele Onești, Corobănești, Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești, Băncești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
schimb satul Corobănești, pentru ca din 1925 să piardă Obârșenii. Comuna Stâncășeni este desființată în 1929, dar reapare în 1931 (în cadrul plasei Alexandru Vlahuță), când cuprinde satele Onești, Corobănești, Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești, Băncești, Gârdești), dar pierde Obârșenii. Din 1950 comuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
16 sept. 1995). I.1. Evoluția numerică a populației A fost analizată pe parcursul a 100 de ani, Începând ca recensământul din 1899 când satele cuprinse pe întinderea actuală a comunei Tibănești totalizau o populație de 2344 locuitori (inclusiv satul dispărut, Lingurari). Conform recensămintelor din 1899, 1912, 1930, 1966, 1977 și pentru Tibănești 1983 (efectuat de profesorul Emil Dănuț Ipate la data de 1 august ), 1992, 2000 și 2002 rezultă o serie de date statistice care ne oferă o imagine concretă asupra
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
se observă o creștere sensibilă a populației față de anul 1977. Singur, Glodenii Gândului înregistrează o evoluție (a numărului populației asemănătoare oarecum Țibăneștilor cu specificația unui salt mai pronunțat în perioada 19301966 ca urmare a aportului de populație din satul dezafectat Lingurari. I.2. Răspîndirea geografică a populației a) Densitatea în vatră. După cum se poate observa și în tabelul cu evoluția populației cea mai mare dezvoltare a vetrei o are centrul comunal Țibănești a cărui suprafață a crescut de la 38 ha la
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Tibăneștii Buhlii de lângă Băcești, Jud. Vaslui. Nu au fost menționate în datele de mai sus satul Recea atestat în 1864, satul Războieni apărut în luna martie 1927 prin act de cumpărare de la Nicu P. Carp (mențiune a locuitorilor ) și satul Lingurari care a fost pomenit ca sat nou în anul 1902 și cu o populație de 336 suflete. Satul Lingurari este pomenit ca sat nou în 1902 în „Marele Dicționar geografic al României” (I. Lahovari), fiind format din țigani și secui
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
1864, satul Războieni apărut în luna martie 1927 prin act de cumpărare de la Nicu P. Carp (mențiune a locuitorilor ) și satul Lingurari care a fost pomenit ca sat nou în anul 1902 și cu o populație de 336 suflete. Satul Lingurari este pomenit ca sat nou în 1902 în „Marele Dicționar geografic al României” (I. Lahovari), fiind format din țigani și secui (de fapt ceangăi) de la Glăvăneș tiIași (zona Vladnic), respectiv de la Săbăoanijud. Neamț. (precizări după Burlacu V. din Țibănești Satul
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
afirmă Mihăilă Florin din satul Tungujei. În ce privește o siliște de pe Racovăț din același document și din aceeași perioadă, o putem localiza în zona viitorului sat de la 1864, numit Recea, de pe pârâul Recea (azi și Zoi). În ce priveș te satul Lingurari, format din țigani aduși pe la jumătatea secolului la XIXlea de P. P. Carp,pentru muncă pe moșie, V. Burlacu, Învățător din Țibănești arată că aceștia sunt originari din Glăvănești (din șesul Jijiei). în acest sat au mai sosit și secui
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
arată că aceștia sunt originari din Glăvănești (din șesul Jijiei). în acest sat au mai sosit și secui(de fapt ceangăi români slab maghiarizați) de la Săbăoani (jud. Neamț). O altă modificare sa produs după primul război mondial când populația din Lingurari s-a strămutat în satele vecine, (Glodenii Gândului și Gârbești), aceasta fiind realizată probabil integral în 1930. În Marele dicționar geogr. al Romaniei, I. Lahovari (1902) specifică că „locuitorii din Găureni s-au strămutat de le Siliș tea (din SE
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
-et, -iș, -ărie și diminutivele -et, -el, -ică, -ioară, -iță. Selectăm doar câteva exemple ilustrative : Groapă, Mal, Măgură; Arini, Coasta, Crucea, Fântâna, Moara, Pădurea, Șesul, Valea ; Aluniș, Băncioaia, Cărpiniș, Cânepărie, Păltiniș, Borzești, Onești, Coțofănești, Urechești, Dărâmătura, Ciopești, Motocești, Rădeni, Lupărie, Lingurari, Viișoara, Dărmănești, Comănești, Poieni, Gutinaș, Poieniță, Dogărie, Măguricea, Pietricica, Ursoiu, Negroiu, Vrânceni, Sârboaia, Vărzărie, Lucăcești, Albeni, Bălăneasa, Bârsănești, Bogdănești, Brătești, Brusturoasa, Câmpeni, Cireșoaia, Făget, Lărguța, Negoiești, Popeni, Prăjoaia, Răchitiș, Sărățel, Tescani, Văleni etc. etc. Un alt strat etimologic este compus
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Nicolae, Papiu Marius, Marin Andrei, Bordea Cristian, Voicu Eugen - fotbal redus; Zlat George - tenis de masă (individual, dublu, echipe); Petrache Radu - tenis de masă (dublu, echipe); Sever Ștefan, Țîră Cristian - tenis de masă (echipe). Argint: Brișcan Carmen - natație (100m spate); Lingurar Floare, Ghiță Carmen, Voicu Georgeta, Ciobanu Valeria - atletism (ștafeta 4x100m); Graviș Stelian - atletism (lungime); Dumitru Viorel - atletism (disc); Sever Ștefan, Țîră Cristian - tenis de masă (dublu); Țuțu Florina, Soare Clara Beatrice - tenis de masă (dublu). Bronz: Apușcășiței Lenuța - atletism (800m
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cum duce acasă iapa Balana pe moșneagul cel bețiv din punct de vedere al iepei. Ea, împreună cu personagiul și personagiile animale ale gospodăriei sunt personajul principal. S-ar putea descrie astfel, din punct de vedere al iepei bătrâne niște țigani lingurari sau cărbunari care fac lovituri și hoții și la urmă sunt prinși. În pădure sunt și alte animale: cele sălbatice etc. vindireu flueră de trei ori; a treia oară neisprăvit. la 1852 "sfatul orășenesc al Capitalei". Hrisov = Chrysobul f. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fusese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici se vorbea românește, se muncea gospodărește, cei din Argea fiind foarte căutați la muncile câmpului pentru hărnicia, chibzuința și simplitatea lor frumoasă. Iancu mi-a propus să stau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bisericești ne-am împrietenit și, mai mult de atât, la nevoie îi eram de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. și uite că într-o zi moare un locuitor, un lingurar mai înstărit. Era prin luna decembrie, în postul mare și dăduse un ger de crăpau pietrele de frig. Preotul era așteptat de familia respectivă și împreună cu ei m-am bucurat să-l văd coborând când călare când pe jos dealul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mereu înjosit și agresat. și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929, activitatea mea la Dumbrava a încetat. Părăseam un sat de țigani lingurari, un sat pe care l-am iubit, am iubit copiii, am iubit oamenii, m-au iubit copiii, m-au iubit oamenii. Am lăsat-o pe buna mătuță Anița și fiica sa cea frumoasă Maria pe care am învățat-o să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]