KorAP: Find »[drukola/base=linguriță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...186 >

4,645 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

râs. Vorbesc serios, Shane, n-am așa mare nevoie de atenție. O să continui doar să-mi port vălurile. Dacă nu pot fi frumoasă, vreau să fiu invizibilă. Sari la polonicul de punci luându-și zborul spre nicăieri. Sari la fiecare linguriță, dusă. Sari la toate carnetele de note din școala primară și la pozele cu clasa dispărute-n zare. Manus mototolește o bucată de hârtie groasă. Certificatul lui de naștere. Și dă cu el afară din existență. Apoi Manus stă legănându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că de fapt se uita interesat la ziarul Dimineața din 10 aprilie, care stătea îndoit lîngă celelalte lucruri scoase din bagaj. A luat paharul și a băut lacom. Apa avea un parfum plăcut de trandafir. Și-a turnat alta peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze o acțiune de infiltrare între militari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să renunți în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o mașinărie programată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

împinsul capului: go!... trebuie tăiat din umăr, și Postinor trebuie îndesat înapoi în gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

una? Pot s-o fac suficient de adîncă. Lipăie cafeaua din farfurioara mea, cu un reproș: Biscuitul unde-i? Domnul Ionel e scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu. Cînd se uită la mine cu privirea aceea cerește-cîinească, îi dublez porția. Mi-s mîndru că te iubesc, mă aprobă Tano. Dacă Șichy m-ar întreba, în vederea cărții-dialog, de ce nu m-am căsătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
biroul lui Cornel Șoitu. Protestam și noi cum puteam contra "rotărilor de cadre". Hada era satisfăcut: își recăpătase dreptul deplin de-a lăuda. Pe cine trebuia, firește. I-am fixat deasupra capului altă plăcuță, din Grădina Botanică: Plantă toxică. Șparleam lingurițe cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

care au pus serios umărul la răsturnarea lui. Dar într-un fel e mai bine așa, se gîndește. Trebuie să-ți fac o mărturisire care mă chinuie de mult timp, i-a zis într-un tîrziu, în timp ce se juca cu lingurița în ceașca cu compot de caise. Pe fundal se auzea în surdină un fragment de vals clasic venit din două difuzoare Unitra suspendate în tavan. Cunosc pe de rost banda, i-a spus, după titlu ai fi tentat să te

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă să fii disident. — E fierbinte, îi avertizează doamna Mina, făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care sînt așezate ceștile cu cafea aburindă, o zaharniță din sticlă, patru lingurițe și un teanc de șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
fi auzit măcar de mecanismul cibernetic al Galaxiei, spune Tîrnăcop, simțind că întinde coarda, Calea Lactee e o galaxie, spirală sau nu, asta rămîne de văzut, nici cercetătorul Weizsaecker nu i-a dat de capăt, deși s-a jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți că Bătrînul ar fi fost de acord? întreabă Dendé, simțind nevoia să-și caute agenda și să-și reia notițele, adică să punem totul pe foc pentru o cauză pierdută? — E o prostie

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

cere lui Dumnezeu, împrumut, acest ingredient. Felul în care o face este stupefiant și l-ar oripila, fără îndoială, și pe Dumnezeu însuși dacă ar avea cunoștință de ceea ce scrie Vasile Ghica: „Știi ceva, Doamne? / Împrumută-mi până la pensie / o linguriță de mister, / cred că-mi ajunge, / pentru că ăsta se răspândește / repede peste tot. // E ca și cum ai pune o lingură de fecale / într-un butoi.“ (Rugă) Ici-colo apare și câte o remarcă inteligent sarcastică, de genul: „Cea mai autentică lucrare / lăsată

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]