1,455 matches
-
citarea martorilor. Ciocanul de lemn parafă spusele președintelui. Sala se eliberă, rromii continuând să-și arate dezacordul, înconjurându-l pe avocatul lor, cerându-i explicații, iscodindu-l cu unele întrebări, de-a dreptul incomode, la care acesta căuta febril argumente liniștitoare: - Nu trebuie să vă îngrijorați, aceasta este uzanța, nu aveți motive, avocatul Jan Mocanu și-a epuizat toate dovezile, noi suntem pe cai mari, găsi acesta să spună, și se îndreptă spre barou, rromii rămânând mai nedumeriți decât atunci când intraseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urmă se declară de acord. Aprodul își făcu datoria. Însoțiți de către oamenii de ordine, Vișinel și Mihăiță fură alăturați părinților lor. Când dădură cu ochii de o sală înțesată de atâta lume, copiii schițară o temere pe care numai cuvintele liniștitoare ale părinților și ale celor doi avocați îi făcură să-și recapete calmul. Interveni și judecătorul: - Copii, nu vă temeți, nu vi se poate întâmpla nimic rău! Apoi, adresându-se avocatului Diaconescu spuse: puteți continua... - Domnule președinte, onorată instanță! Vin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
copilul, pe Vișinel, erau minime. Odată ce fu în posesia acestei hotărâri, chiar neoficiale, bulibașa stabili că era de datoria lui să-i cheme la cortul său pe Lisandru, Rafira și pe băiat și să încerce a le da un sfat liniștitor și trebuitor în asemenea circumstanțe. Se putea intui că în spusele sale meșteșugite erau mai multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vreme chiar după primul cântat al cocoșilor. Alex ieși pentru puțin timp pe terasă. Simțea nevoia să ia puțin aer proaspăt înainte de a intra în dormitor. Privi cerul. În seara aceea luna nu-și fericea pământenii cu lumina ei blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau bolta cerească. I se păru că noaptea, care abia începuse, este mai neagră ca de obicei. Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez timbrele în noile clasoare, ascultând muzică preromantică și visând la o altă vară plină de fluturi într-o singurătate profundă și liniștitoare, departe de orice sentiment, tolănit în ființa mea leneșă. În iarnă am aflat că apartamentul lor a fost evacuat, cei doi s-au despărțit până la urmă, împărțind totul pe jumătate. Nu am simțit mai nimic, nici regret, nici amărăciune, nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
său, din poartă, beat și dușmănos, îl întâmpină cu întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au făcut scârbavnica aia de manșă, iar din răspunsul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de vreo treizeci de ori. Suficient ca să i se graveze pe scoarță și lui Petrică. Ba încă atât de bine, încât de cum se apucă de treabă, începu și el să-l îngâne cu sârg. Mantra aceasta ciudată avu un efect liniștitor, tonic și neapărat stenic, așa cum o știe orice adept al lui guru Bivolaru. Portarul o aplică empiric, fără ajutorul vreunui mare maestru, dovedind, ca și colegul său Vasile, că are un talent nativ întru pătrunderea ezotericelor practici hinduse, mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe toată durata vieții. Iar această conștientizare reprezintă o modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a ființei noastre, printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare și de acțiune conștientă, care este o practică asociativă, delicată și liniștitoare a inimii, realizată cu inima și care ne va duce în final către inima întregii creații, care este DUMNEZEU. Doar în acest context vom putea să dăm sarcini altădată imposibile inimii noastre, acum puternice și echilibrate, iar aceasta presupune să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
toate nuanțele alocuțiunii sale - deși o femeie legată fedeleș traducea, În limba italiană, Într-un colț al ecranului -, Însă auzeam cum frazele abil ticluite Împingeau auditoriul Încet spre punctul de fierbere. Liderul făcea pauze de efect, oferind publicului acel bâzâit liniștitor al mașinii care rula cu viteză constantă pe autostradă, Își dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ele reprezentau un fel de moratoriu, o zonă neutră temporară în care mă puteam odihni - și, Doamne, câtă nevoie aveam de ea, în starea de oboseală în care mă aflam. Nu găseam în mine puterea de a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem în tăcere, cu recunoștință, ca pe un loc de odihnă. Înainte să plec, am ajuns împreună la un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte. Mă simțeam complet epuizat, căci scrisorile către Honor îmi ceruseră un efort intelectual atât de mare cum nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre Coote și Campania de la Wandewash; aveam totuși sentimentul liniștitor că făcusem o treabă bună în această dimineață. M-am dus sus în dormitor și m-am întins, după care am căzut într-un somn adânc și odihnitor cum nu mai avusesem de mult timp. 18 Sufeream îngrozitor. Trecuseră două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un craniolog suedez a cărui colecție de „suflete biologice“ tocmai fusese scoasă la vânzare, Helmut mi-a pus În față un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la Întuneric, apăru d-na Britz din apartamentul ei, purtând un rânjet glorios și două perne care arătau mai degrabă ca niște protuberanțe, decât ca ceva umplut cu puf. — Mi-ai adus ceva, Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă a trenului care, de data aceasta, venea din direcția opusă, se văzu doar o fracțiune de secundă. În ciuda ropotului liniștitor al șirului de vagoane, nu-mi era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de o „petrecere a paranoicelor“, cum Îi zice ea. Crede că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
felul În care coafura Barbarei rămâne neschimbată În fiecare an oferă un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru. Locul este atât de Încăpător, că Încap Înăuntru Disneyland și șase sute de prieteni. Când ușa masivă din stejar se Închise În urma noastră, agitația de pe Fifth Avenue fu Înlocuită de atmosfera liniștitoare specifică unei biserici. Aici! chemă o voce din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament, mâncând trufe belgiene comandate de la Chocolate Bar. I-am spus pe nerăsuflate toată povestea, plângând de mama focului, de credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii de propagandă - toate acestea erau elemente liniștitoare, de rutină, care o atrăgeau pe Carol. În plus, simțea și eliberarea care decurgea din împărtășirea celor mai tainice dureri, temeri și dorințe în fața unei săli pline de oameni străini, deși în cazul ei beneficiul terapeutic era limitat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]