516 matches
-
funerară la înmormântarea să ,la care au participat circa șaizeci de mii de persoane , s-a transformat într-o adevărată demonstrație de masă. Mormântul său se află la cimitirul Powazki din capitală poloneză. Muzică vocală 6 misse 1 requiem 4 Litanii Cantate: pe text de Adam Mickiewicz: "Widma" ( "Stafiile") - înainte de 1859 "Sonete din Crimeea 1867 peste 15 opere: "Noapte în Apenini" (Nocleg w Apeninach)Vilnius , 1839 "Apă fermecata" - dupa libretul scriitorului bielorus Vikenti Donin-Marcinkiewicz 1840 " Halka " - Vilnius (1848), apoi (1854) , în
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
Rod, Doina, La Baad. Ele se află în multe variante tematice, încât o redenumire a lor se poate face doar după primul vers. Deocamdată, le lăsăm intangibile! Can tabilitatea lor ne obligă să subscriem încadrărilor operate de autoare a cărții: "litanii, doine, rugăciuni". Pentru Cezar Ivănescu, sentimentele autentice și, totodată, originale pentru poeții înnăscuți, sunt iubirea și moartea. Termeni prin definiție abstracți, imposibil de a fi vreodată cuantificabili, sunt văzuți de Cezar Ivănescu ca adevărate ființe naturale. Ele se comportă... omenește
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
o alta pentru ziua Strămutării sale... Ea a obținut un ordin de suspendare a lucrului în ziua sărbătorii acestei mari sfinte în burgul Juvigny și în toate satele care aparțin abației. A pus să se compună și să se tipărească litaniile sfintei sale patroane și a obținut permisiunea de a fi cântate în public, și pentru că pelerinajul acestei sfinte este foarte faimos, în afară de cartea pe care a întocmit-o... pentru a servi cucerniciei pelerinilor, ea a pus să se graveze și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
viață ascult și rămân încătușat dincolo de cuvintele ce curg roi, roind pe drumul spre moarte... Și trec înserările, și ne plouă diminețile, și ne ard amiezile înfierbântate, întroienindu-ne cu amintiri, răni deschise ce ne țipă prin vise... Murmurăm împreună litaniile de seară, prinși în mirificul clipelor efemere... Dintr-o dată, la umbra unui mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale
Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese împerechindu-mă cu Moartea... Dezleg lanțurile, cu care erau încătușate umbrele mele, pierzându-mă în Eternitate. Umbră și Om, o singură Moarte!
Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
și oră din anul acesta a ales Claudiu Iordache, unul dintre liderii revoluției de atunci, pentru lansarea în Capitală a cărții sale despre zilele în care orașul-martir și-a urcat Golgota spre nemurire în istoria românilor. Este mai mult decât „litania unui dezamăgit”... Și chiar mai mult decât un rechizitoriu al furiilor speranței unei întregi națiuni. Este Răstignirea sa spre izbăvire, care, Doamne, pare tot mai de neîmplinit. Totul e adevărat. Totul este dramatic, dureros, ca o rană deschisă. Citiți capitole
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
asmuțirea unor săraci împotriva altor săraci. În loc să ne înfurie profiturile nesimțite și adesea expatriate ale marilor corporații, noi ne mândrim că lucrăm la ele și îi detestăm pe asistații sociali care trăiesc din banii noștri, care trag țara înapoi șamd. Litaniile populiste și speculațiile abundente despre leneșii vinovați de sărăcia țării îmi evocă o situație descrisă de Karl Polanyi, desprinsă din Anglia începutului de secol 19. În zorii epocii industriale, dislocările de populație și apariția capitalismului au dus la o explozie
Teaser G.A.P.#17 /// Munca și nemunca în România: mituri și pseudo-realități () [Corola-website/Science/296191_a_297520]
-
o secvență de scurte rugăciuni de cerere rostite de diacon sau de preot în numele tutuor celor prezenți. După fiecare rugăciune, poporul prezent sau strana răspunde: "Doamne, miluiește", " Dă, Doamne" sau "Ție, Doamne". Se mai poate întâlni (rar) cu denumirea de litanie. Fiecare ectenie se încheie cu o doxologie de proslăvire a Sfintei Treimi, rostită de preot. Ectenia Mare sau Ectenia păcii începe cu cuvintele: "În pace, Domnului să ne rugăm". De obicei, se găsește la începutul slujbei și cuprinde diferite rugăciuni
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
POEM ANIVERSAR lui George Filip la 70 de ani bat vânturi triste dinspre TUZLA-n sud Și pescărușii ninși se-avântă-n cer Vâslind prin cerul de azur și pier Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma se mai dăinuiește Încă. În clinchete de vesele pahare, Visând Olimpul și celești fanfare Am să rostesc
Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]
-
Textele copiate de Popa Ursu reproduc scrieri vechi, unele din ele de proveniență reformată. Ritualul botezului, spovedaniei și cel al cununiei pun în evidență înfluența ritului calvin, în timp ce înmormântarea, maslul, liturghia urmează rânduiala tradițională, ortodoxă. Caracteristic calvine mai sunt cânturile, litaniile traduse din limba maghiară într-o topică nefirească limbii române, aspecte sesizate de Atanasie Popa. Prin copierea unor texte ce făceau parte din vechiul codice ("Păucenia") de pe vremea lui Alexandru-Vodă al Moldovei, text care nu se mai păstrează de multă
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie acuzațiile personale celor considerați de el vinovați de această crimă, printr-o litanie în care repetă obsesiv cuvântul „acuz”. Forma utilizată de Zola era una revoluționară în ce privește suportul utilizat pentru a-și exprima revolta. Articolul este enorm, având circa de cuvinte. El a curs pe opt coloane, în întregimea primei pagini din "l
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
un efect dramaturgic, în scopul păstrării atenției cititorului, în fața lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a pamfletului. Istoriografia a subliniat ruptura întruchipată de "J'Accuse...!", în contrast puternic cu toată opera jurnalistică anterioară a scriitorului. Deși ascuțite, pertinente, picante, articolele lui anterioare nu mergeau niciodată dincolo de o anumită măsură, pe care presa
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
campania de presă mincinoasă, precum și pe cele două consilii de război „din care unul l-a condamnat pe Dreyfus pe baza unei probe rămase secrete, în vreme ce al doilea a achitat cu bună știință un vinovat.” Articolul se încheie cu celebra litanie acuzatoare, prin care dă publicului numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii Dreyfus, rezumat la care cititorul a avut acces pentru prima oară
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
ăsta prin reviste/ cu atât mai puțin ideologii/ cu care odată și odată tot am să mă răfuiesc eu...”). Al doilea volum, Ca un vagabond într-o flanelă roșie (Ed. Marineasa, 1996), include poeme din perioada 1972-1979 și continuă aceeași litanie/confesiune a unui exclus nostalgic. De un nonconformism menit să spargă orice tipare, capabil să “care” după el mase întregi de oameni, a fost incomodul prin excelență, respins de oficialități înainte de Revoluție, dar și după (nu degeaba se spune că
Ion Monoran () [Corola-website/Science/311126_a_312455]
-
întins brațele și a început să se rotească. Cu aceasta, practica sama a dervișilor Ordinului Mevlevi a luat ființă. În cazul ritualului Sama, participanții includeau nu doar "semazen" (dervișii rotitori), dar și "neyzen" și "kudumzen" (muzicieni), precum și "hanende" (cântăreți ai litaniei). Scopul principal era obținerea unei stări extatice. Sama a fost practicată în săli rituale numite "samahane "(în principiu de formă octogonală, jucând și rolul de moscheie - cuprinzând "mihrab" (desemnând direcția către Mecca) și "minbar" de unde imamul/ șeicul putea ține cuvântări
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
Prendick fiind convins că doctorul realizează vivisecții pe oamenii și că el este următorul subiect. Fugind în junglă, este găsit de un om-maimuță care îl duce într-o colonie de ființe jumătate-om jumătate-animale. Conducătorul îl obligă să recite o litanie ciudată, numită Legea, care implică interzicerea comportamentelor animalice și îl ridică în slăvi pe Moreau. Când doctorul apare în colonie, Prendick fuge către ocean, în care plănuiește să se înece, pentru a nu deveni subiect al experimentelor. Prins de Moreau
Insula doctorului Moreau () [Corola-website/Science/321285_a_322614]
-
Troparul zilei, "Doamne, miluiește" (de 40 de ori), Rugăciunea ceasurilor, Rugăciunea de implorare a lui Pavel Călugărul și Rugăciunea către Iisus Hristos a lui Antiohie Călugărul. După care se cere iertare reciprocă și urmează binecuvântarea preotului. După aceea, urmează o litanie și închinarea la icoane și la moaște. Pavecernița mare este o slujbă de pocăință care se slujește în următoarele zile: Spre deosebire de sora sa mai mică, Pavecernița mare are porțiuni care sunt cântate de cor iar în timpul Postului Mare este spusă
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]
-
o Hermeneutică, concentrată pentru Dicționar II. Dar cine mai editează azi acest tom? Iată de ce totul stopează editorial. Traversăm o perioadă cu alte preocupări, iubite d[omnu]le Stanciu, să vă culcați și să vă sculați repetând aceasta ca o litanie. Altfel, vă ratați. Sau izbutiți o magnifică disociere. Dintre poezii mi-a plăcut cel mai mult Presimțire. Cu cele mai bune sentimente și salutări, Adrian Marino * Cluj-Napoca, 7 noiembrie [19]77 Stimate dșomnuțle Stanciu, Pregătesc nr. 3/1978, Le comique
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Vinerea Mare 1937. De-a lungul anului 1937 s-au făcut progrese în promovarea mesajului Divinei Milostiviri iar în noiembrie 1937 o broșură este publicată ce are titlul "Hristos, Regele Milostivirii". Broșură include rugăciunea ce se spune pe rozariu, novena și litania către Milostivirea Divină iar imaginea Divinei Milostiviri apare pe coperta cu emblemă “Iisuse, mă încred în tine”. Pe 10 niembrie 1937, măicuța Irene, superioară Faustinei, îi arăta Faustinei broșură în timp ce aceasta se odihnea bolnavă în patul ei. Cum sănătatea să
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
terminat motiv pentru care a fost transformată în cameră mortuară o încăpere a complexului. În secolul al V-lea, mormântul a fost trans format în biserică producându-i pierderi însemnate ale frescelor murale. Pe pereții mormântului sunt prezente texte ale “Litaniei Soarelui”, ale “Cărții cavernelor” (este vorba de cea mai veche versiune cunoscută), ale “Cărții porților”, și pasaje din “Cartea morților” printre care așa zisa “Confesiune negativă”. Sarcofagul, în formă de cartuș, este cel mai mare și cel mai greu din
KV2 () [Corola-website/Science/314057_a_315386]
-
la soare, la ploaie și la crivăț. Pe dinăuntru și pe dinafară e întuneric. Ușile și ferestrele au însă chenarele de lumină. Va ieși soarele mâine. Un soare bun, care ne caută de cu seară... Liniștea mea este în veghe." Litania umilei femei din La apa Vavilonului revelă până la urmă, extrem de sugestiv, o atitudine de rezistență la nenorocire, de înfruntare bărbătească a ceasului rău al istoriei, venind parcă să dea o replică modului de a se plânge al împăratului psalmist din
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
sau interpretată de ansamblu de instrumente de suflat (cca. 200 de instrumentiști) înregistrată pe CD cu soliști live, într-o reîntoarcere spre tradiția creștin-ortodoxă. Am audiat (în ordinea programului): clasica Sonată bizantină pentru viola/violoncel de Paul Constantinescu, Violeta Dinescu - Litanie pentru violoncel cu 5 corzi (tip Bach-Spinei), o lucrare deosebit de interesantă, interpretată magistral, Sonata op.40 “Per Mihai Spinei” în stil bizantin, pentru viola d’amore, de Marcel Spinei - cantata cu o un sunet extraordinar și o fervoare fascinantă, compozitorul
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
Furuwatari, locul nașterii sale, la Nagoya. Nakatsukasa era un servitor remarcabil de loial, dar Nobunaga îl găsea stângaci și plicticos. Murmura: — A, înțeleg, bătrâne, înțeleg... Și îi întorcea spatele. Nu-l asculta, însă bătrânul continua, ca și cum ar fi repetat o litanie: — Amintiți-vă de onoratul dumneavoastră tată. Pentru a apăra Owari, lupta pe hotarul de la miazănoapte dimineața și înfrunta năvala dinspre răsărit seara. Zilele din lună când își scotea armura și-și petrecea timpul cu copiii lui erau puține și rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori tocmai pentru aceste însușiri. Poezia, vădind o incontestabilă capacitate de a prelua plauzibil o retorică și o recuzită ideatică prestigioase în epocă, pare în ultimă analiză autotelică, principalul ei sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]