274 matches
-
etice este evident clasică, îmbinându-se aici cu îndemnul dat la dezvoltarea unei poezii românești, îndemn ce reflectă pe deplin necesitățile epocii. Aceeași preocupare pentru îmbogățirea culturii o citim în definiția dată "omului literat" în articolul cu același titlu: "Omul literat este acela a cărui meserie îl îndatorează a cultiva a sa minte spre a putea spori cunoștința altora"211 Această raportare oarecum altruistă la Celălalt, subsumată unei finalități educative ține, de asemenea, de viziunea ontologică a clasicismului. De altfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
208 Gheorghe Asachi, Înainte cuvânt, în Scrieri literare, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, vol. 2, 1957, București, p. 41. 209 Gheorghe Asachi, Proimiu, în op. cit., p. 42. 210 Gheorghe Asachi, Înainte cuvânt, p. 41. 211 Gheorghe Asachi, Omul literat, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., vol. I, p. 196. 212 Grigore Alexandrescu, Câteva cuvinte în loc de prefață, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., pp. 191 192. 213 Grigore Alexandrescu, Poezii, p. 110. 214 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să scrie prin exerciții care constau în redarea literelor alfabetului, a numelui vreunei persoane sau a unor liste enciclopedice cuprinzând diferite obiecte (zei, termeni geografici, titluri, lichide, instrumente etc). Pasul următor consta în redactarea de contracte și scrisori. Celor mai literați li se cerea atât o foarte bună stăpânire a convențiilor literare întrebuințate în corespondența diplomatică, cât și o bună cunoaștere a știintelor și înțelepciunii vremii. 2.2. Activitatea scribilortc "2.2. Activitatea scribilor" În perioada biblică, scribii se bucurau de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
latină (1904); Istoria civilizației române moderne (1924-1925); Istoria literaturii române contemporane (1926-1929); Bizu (1923); Firu-n patru (1932); Diana (1936); Mili (1936); Acord final (1938-1939) romane autobiografice; romane din ciclul Eminescu (1934-1935); monografia T. Maiorescu (1940); P.P. Carp, critic literar și literat (1942); Antologia ideologiei junimiste (1943); Titu Maiorescu și posteritatea lui critică (1941); Titu Maiorescu și contemporanii lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oricare din ele ne am îndrepta atenția se cade să le avem în vedere pe toate. Omul se confundă, în bună măsură cu epoca - consideră autorul în continuare - metoda s-ar putea justifica prin faptul că înainte de a fi istoric, literat, sociolog, om de stat, Kogălniceanu a fost un mare factor de viață, omul care a dinamizat epoca, un generator de energie care a grăbit pulsul contemporanilor determinându-i la faptă. Istoricul a fost tot odată și un „făuritor de istorie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
oricare din ele ne am îndrepta atenția se cade să le avem în vedere pe toate. Omul se confundă, în bună măsură cu epoca - consideră autorul în continuare - metoda s-ar putea justifica prin faptul că înainte de a fi istoric, literat, sociolog, om de stat, Kogălniceanu a fost un mare factor de viață, omul care a dinamizat epoca, un generator de energie care a grăbit pulsul contemporanilor determinându-i la faptă. Istoricul a fost tot odată și un „făuritor de istorie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
gândirea poetului sunt, pe de o parte, rodul observării tendințelor din literatura epocii, pe de altă parte, fructul unei analize atente a operei recanatezului căreia, chiar nerecunoscându-i meritele în totalitate, i-a dedicat pagini menite să atragă atenția publicului literat. Exegeza ulterioară nu a întârziat să remarce influență predecesorului asupra operelor Juvenilia (LIII), Amintiri de școală sau Noapte de martie. Alături de Francesco de Sanctis, Carducci a contribuit în mare măsură la consolidarea studiilor leopardiene, atât prin scrierile sale critico-biografice, precum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De-a lungul perioadei de formare, tânărul a absorbit așadar influență climatului cultural sicilian, care percepea opera leopardiană prin vocea actuala a lui Pascoli, ea însăși sursă de influență și creatoare de epigonism. Egală cu ponderea ascendentei acestuia asupra tinerilor literați messinezi, mai cu seamă a lui Salvatore Quasimodo, este cea prilejuita de scrierile lui Gabriele D'Annunzio. 2.2.2. Leopardi D'Aannunzio Quasimodo Cu mare dificultate i-ar putea fi atribuită vreo ascendentă leopardiană lui D'Annunzio care, mănat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la Florența a absorbit influență încă vie a revistei 'La Voce' și i-a cunoscut pe solarieni. O privire mai atentă asupra acestor publicații este necesară pentru a înțelege climatului cultural din cele două orașe ce l-au găzduit pe literatul sicilian: Romă și Florența. 2.3. Giacomo Leopardi și revistele literare: 'La Voce', 'La Ronda', 'Solăria', 'Circoli', 'Campo di Marte' 2.3.1. 'La Voce' (1908-1916) Fondată în anul 1908 de Giuseppe Prezzolini, revista 'La Voce' reflectă concepțiile neoidealiste ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nocturn întrebător în fața misterelor universului, scriitorii Rondei l-au valorizat cu precădere pe autorul Micilor opere morale și al volumului de cugetări Zibaldone. În cultura italiană de la începutul secolului trecut, Zibaldone era o operă destul de puțin apreciată deoarece, probabil, publicul literat nu se obișnuise cu complexitatea și cu forma ei fragmentara, dar mai ales pentru că anatema aruncată asupra teoreticianului Leopardi, nu numai de Benedetto Croce, ci și înaintea lui, de alti critici precum Giuseppe Antonio Borgese constituia, credem, un obstacol psihologic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ferecate porțile poeziei.190 În 1945 în Școala ermetismului se lasă liniștea deoarece începea atunci căutarea unui nou limbaj al poeziei, mai accesibil semenilor.191 Pe lângă acestea, în pragul anilor cincizeci, devenise din ce in ce mai stringenta nevoia eliberării de sub povară tradiției. Tinerii literați tindeau să se îndepărteze treptat mai întâi de acel Leopardi al revistei 'Ronda', apoi de cel ermetic, percepându-i pe amândoi că autoritari și apăsători. Opera lui Salvatore Quasimodo reflectă numitele tendințe, de aceea cercetarea de față nu poate neglijă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Șerban Foarță în două transpuneri biblice. În: Convorbiri literare, an. 143, iun. 2009, nr. 6, p. 29-32. SOROHAN, Elvira. Arșavir Acterian. Jurnalul unui filozof timid. În: Convorbiri literare, 143, febr. 2010, nr. 2, p. 28-32. SOROHAN, Elvira. C.D. Zeletin medicul literat. În: Convorbiri literare, 144, mai 2010, nr. 5, p. 19-22. SOROHAN, Elvira. Cărți care pot schimba vieți. În: Convorbiri literare, 144, nov. 2010, nr. 11, p. 26-28. Carlos Ruiz Zafón. Jocul îngerului. Traducere din limba spaniolă și note de Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Altfel, virtuozitatea limbii reprezintă una din atracțiile majore ale acestui roman inițiatic, desprinderea și metamorfoza adolescentei țesînd o rețea organică de fraze vertiginoase. Ea nu va fi niciodată o pariziană adevărată, nu-și va găsi ușor locul printre atîția tineri literați, care știau că pe Stendhal îl chema de fapt Henri Beyle, dar care confundau pășunea cu ogorul. Dar nici nu va mai putea fi vreodată fata din Cantal, fiica lui Santoire, țăranul cu nume de "pîrîu cu păstrăvi". Trupul în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De pe poziții nobiliare a abordat și "formula căsătoriei din interes, obișnuită în cercurile aristocratice" (B. Cioculescu); în certificatul de căsătorie era înscris evident, după propriile declarații că "Domnul Matei I. Caragiale, major, necăsătorit în vârstă de ani 38 de profesiune literat" era "fiu al decedatului Ion Caragiale și al D-nei Maria, născută Piteșteanu (sic!) de profesiune fără, domiciliată în comuna Viena Austria", mireasă fiind "Doamna Maria G. Sion necăsătorită în vârstă de ani 63, de profesiune fără [...] domiciliată în comuna București
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în relief în diferitele ei aspecte: ideia idilică, ideia patetică și ideia umoristică, fiecare dintre ele având tipuri reprezentative ce pot rămâne clasice"2. Nu știm cine a fost coordonatorul științific al tezei, dar având în vedere faptul că tânărul literat, într-o notă de subsol, atribuie profesorului Mihail Dragomirescu clasificarea de mai sus ce susține structura lucrării de față precum și intenția mărturisită de raportare la "teoria (dragomiresciană) a capodoperei", bănuim cel puțin o afinitate specială, dacă nu chiar apartenența acestuia
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
absolvenții de drept s-au bucurat și de serioase studii de retorică, indiferent dacă au studiat la București, Paris ori în altă parte. În afară de cei amintiți, mă mai gândesc la Steinhardt, la Mihai Șora, chiar dacă a studiat filosofia, ori la literatul Doinaș... Era să uit: și Noica era un vorbitor ireproșabil! Dorin Popa: Cu Alexandru Paleologu am început o carte de dialoguri chiar aici, în Copou, în 1994. Dialogurile au continuat, până în 1996, pe strada Armeană din București, în vila ridicată
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
parvenise lui Ovidiu împreună cu cea a morții lui Augustus. Sulmonezul pare a fi cu totul dezorientat. Speranțele lui puse până atunci mai ales pe seama oamenilor politici s-au risipit; el simte necesitatea de a se adresa de-acum prietenilor săi "literați", legați de el încă din copilărie, cu care avea afinități mai profunde de natură afectivă. În scrisoarea XII, Sulmonezul se scuză că nu i-a inclus numele în scrierile anterioare: motivul a fost dificultatea de a introduce în versuri numele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este cunoscut, un templu În onoarea Muzelor, prezidat de un preot. În realitate, era vorba de centrul unei comunități literare și știin țifice și este relevant cu precădere acest ultim aspect: bibliotecarul Eratostene (cca 284-200 Î.H.) era deo potrivă literat și om de știință (În sensurile moderne ale termenilor), ajuns faimos pentru Încercările lui de a măsura circumferința pămîntului; și ceilalți savanți alexandrini aveau o totală deschidere culturală și inte lectuală. Muzeul era Întreținut pe cheltuiala regelui; membrii lui aveau
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cîștigurile sigure și prestigiul social reprezentau Însă o răsplată pe măsură. În lumea modernă, pare greu de imaginat o socie tate avansată din punct de vedere cultural care să nu aibă un sistem universitar. Și totuși, au existat mari civilizații literate care nu au cunoscut universitatea, așa cum au fost Grecia antică, Roma imperială, chiar Islamul din perioada de aur, cu școli superioare care nu sînt totuși com parabile cu universitățile În sens strict. Uni versitatea a fost „inventată“ În Occidentul latin
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
între acele relatări orale care sînt luate drept adevărate și acelea care nu corespund vreunui aspect al realității. Nu e vorba de nici o minciună, decît în cazul acelor povestiri inventate care sînt prezentate drept adevărate. În toate comunitățile, fie ele literate sau pre-literate, oamenilor le plac fanteziile și le pot împărtăși semenilor lor fără a-i induce în eroare, cu condiția să nu pretindă că rezultatele imaginației sînt de fapt realități. La granița dintre fantezie și minciună se află activitățile comicilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce se știa despre această ramură medicală. Abia în 1366 s-a acceptat disecția la Montpellier. Aici au venit mari profesori, au fost excelenți elevi și au ieșit mulți medici de renume. Nostradamus (Michel de Notre Dame) medicul astrolog și literat tot aici s-a format. Istoriile medicale detaliate citează mulți anatomiști, medici generaliști, farmacologi, care s au format în acest centru medical. La rândul lor, universitățile citate au format personalități în diferite domenii, ilustrând în onoare atributul de universalitate al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
hotărât totuși în stilul farselor, i-au asigurat acestuia protecția lui Ludovic al XIV-lea, care se plictisea deseori în timpul tragediei, dar aprecia foarte mult acest tip de spectacol. De-abia după moartea lui Molière farsa este discreditată pe lângă publicul literat. Ea nu mai este jucată atunci decât în teatrele de bâlci. Boileau, în Arta poetică din 1674, condamnă fără drept de apel genul acesta grosier, bun numai, după părerea lui, să amuze poporul. "J'aime sur le théâtre un agréable
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunoscute fusese adunată acolo; câțiva pași dincolo de camera lui prost văruită deveneau o evadare mentală. Supraveghetorii lui tăcuți observară, cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole și - potrivit părerii comune - prostul neprimejdios al familiei. Bibliotecarul latin - se numea Julius Iginus - fusese ales de Augustus însuși, cu multe decenii în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel mai mare poet creștin de expresie latină, lirică apologetică (Peristephanon), poezie didactică (Apotheosis), un poem alegoric de mare răsunet în Evul Mediu: Psychomachia. Nu am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și Dimna: Faimoasă culegere de povestiri, fabule și apologuri în tradiția indiană a Panciatantrei, tradusă în castiliană pe la jumătatea secolului al XIII-lea. Corpusul acesta a cunoscut o circulație universală, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stilul său deosebit de personal, să savureze Coliba Unchiului Tom, poate introuvable. De aceea, aplaudăm inițiativa unui grup de deputați din cele mai diverse sectoare, care sprijină editarea oficială a operelor complete ale celui mai original și divers dintre ai noștri literati. O seară cu Ramón Bonavena Orice statistică, orice activitate pur descriptivă sau informativă, presupune splendida și, poate, nesăbuita speranță că, În vastul viitor, niște oameni ca noi, dar mai lucizi, vor deduce din datele pe care le-am lăsat moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]