273 matches
-
avocatură. A fost membru fondator al Societății de Filosofie din România (1910), iar din 1929, membru al Academiei Diplomatice Internaționale. A. s-a format într-un climat spiritual dominat de autoritatea modelului junimist. Personalitate complexă, s-a distins deopotrivă ca literat și gânditor. Întâietatea aparține filosofului, afirmat exploziv cu o suită de lucrări în care abordează aspecte teoretice (Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică - teză de doctorat, 1907, eseurile Nihil novi? și Raționalism și pragmatism, ambele din 1913), de istorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Dan Ciachir. Retorica oportunist-conformistă a unui Cuvânt înainte părea destinată să adoarmă vigilența „organelor superioare”, deoarece, cel puțin într-o primă etapă, suplimentul încearcă să canalizeze - între limitele concedate de sistemul politic al epocii - aspirațiile de înnoire ale unor tineri literați și artiști. Se proclama adeziunea la necesitatea „artei angajate” și a cultivării unui „spirit patriotic, revoluționar”, dar se afirma net respingerea rutinei, închistării, convenționalismului. Numerele din toamna anului 1981 și din primele luni ale anului 1982 vădesc atenția acordată creatorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de avangardă, printre care și renumita piesă Cântăreața cheală a lui Eugen Ionescu. Cronicile radio prilejuiesc discuții despre dramaturgia românească, mai puține decât cele despre poezie, proză sau critică, din pricina lipsei materialului criticabil. Piesa Iona a lui Marin Sorescu reamintește literaților, prin intermediul Monicăi Lovinescu, de existența teatrului românesc. Autoarea consideră că Marin Sorescu propune forme și problematici moderne, iar monologul protagonistului e o parabolă ascunsă a vieții. "E exact cum trebuie să fie. Un text de teatru major, hrănit nu dintr-
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
destin și, în acea clipă, intelectualul care avea sentimentul ratării, al frivolității, a devenit, cu adevărat, un destin". Eugen Simion, Închisoarea lui N. Steinhardt, Scriitori români de azi, vol. IV, David . Litera, București . Chișinău, 1998, p. 265. Capitolul III Steinhardt literatul E foarte bine cunoscut faptul că N. Steinhardt a fost elev al Liceului,,Spiru Haret" din București, unde a avut colegi o seamă de mari personalități ale culturii și literaturii române:,,Am fost coleg de liceu cu Noica și cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
București, 2001, p. 210. 4 André Frossard, Întrebări despre Dumnezeu, Traducere de Irina Eliade, Humanistas, București, 1992, p. 131. 5 Ibidem, p. 155. ----------------------------------------------------------------------- LITERATURĂ ȘI CONVERTIRE 16 1 Argument Convertirea Literarizarea experienței convertirii Notă autobiografică Biobibliografie Alții despre Steinhardt Steinhardt literatul Jurnalul fericirii din perspectiva memoriei Convertirea și intrarea în monahism Steinhardt și fenomenul românesc Steinhardt și Securitatea Biobibliografie Dumnezeu există, eu L-am întâlnit... Răspunsuri-eseu despre Dumnezeu Biobibliografie Cu Dumnezeu în subterană... Predici pentru trecut ziduri Wurmbrand controversatul Steinhardt, Frossard
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de presă ostilă, care a determinat-o de exemplu pe poetă să retracteze, în felul ei, mergînd "la fața locului", adică pe un șantier, fără s-o mai găsească "umflată", ci, din contra, dătătoare de speranțe și energii pentru tinerii literați. l Executat sumar și în trecere de Alexandru George în articolul menționat, Fănuș Neagu este reabilitat de Daniel Cristea Enache într-un text extras pentru Ramuri din Sintezele care însoțesc manualul de română pentru clasa a IX-a de la Editura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
Bineînțeles, întrebarea care persistă este de ce, în ciuda atîtor defecte, această carte merită atenție. Un răspuns incomplet ar fi că acele două proze, 336 și 24 iunie, sînt promițătoare. Răspunsul poate fi încheiat cu o ipoteză. Scriitoarea în cauză nu este �literată", cel puțin nu se simte din text, nu are educație filologică. Îl iubește pe Camus ca filosof, deși doar scriitorul mai rezistă în zilele noastre. Face tot felul de gafe pe care scriitorul literat învață să le evite din mers
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
ipoteză. Scriitoarea în cauză nu este �literată", cel puțin nu se simte din text, nu are educație filologică. Îl iubește pe Camus ca filosof, deși doar scriitorul mai rezistă în zilele noastre. Face tot felul de gafe pe care scriitorul literat învață să le evite din mers, din bibliografia obligatorie din facultate. M-am oprit la formație pentru că mă gîndesc la un alt debut în proză, cel al lui Ovidiu Verdeș, anul trecut, cu romanul Muzici și faze. Verdeș, teoretician literar
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
presei culturale aproape frivol, articole ce tratează teme ușoare, o atmosferă ce anticipează presa comercială. Tema favorită: cibernetica pe înțelesul tuturor! Chiar în numărul 16 un interviu cu profesorul cibernetician Edmond Nicolau tratează tema mașinilor care „au scris versuri”. Poza literatului naiv în ale tehnicii computeristice aici își are originea, naivitate și încredere în puterea creatoare a omului niciodată egalat de mașină, pentru că „niciodată mașina nu va scrie versuri”. Iar profesorul cibernetician zdruncină încrederea umanistă a interlocutorului: „Sînteți sigur? A și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4832_a_6157]
-
este o contradicție în care trăiesc, nu știu cum s-o rezolv, deseori literatura are drumul ei personal.” Probabil că Andrea Bajani a vrut să spună că a murit puțin solidaritatea dintre scriitori, dar nu politica în Italia. Oricum e îngrijorătoare împrăștierea literaților italieni. Față de starea lor, scriitorii români stau cu adevărat bine. Léon Bloy Numărul din noiembrie al CONVORBIRILOR LITERARE conține un inspirat articol al lui Nicolae Stroescu- Stînișoară despre scriitorul francez Léon Bloy. Născut la 11 iulie 1846 la Périgueuy și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
însă în mintea tuturor! Eminescu va continua să rămână cel mai necunoscut mare poet național atâta vreme cât traducerile oferite nu vor fi cu adevăat reprezentative, iar răspândirea lor susținută sistematic de guvernul poporului său. Astăzi, o colaborare între traducători români și literați nativi ar fi mult mai ușor de realizat și ar putea genera traduceri valoroase in extenso, mult peste relativ puținele mostre de calitate existente. Promovarea internațională a "poetului național" În segmentul anterior am argumentat că situația traducerilor eminesciene englezești este
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
amintirii lor căci, dacă n-au fost uitați eroii, martirii și călugării, la fel de natural era să nu fie uitați nici marii dascăli, aceia care au ilustrat opera de predare a învățăturii creștine 34. Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba chiar e respins cu hotărâre. Ei
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
autoarea afirmă limpede la un moment dat că sunt niscaiva implicații masonice în poem, consideră ceva mai departe că de fapt „Luceafărul" e un răspuns, adică un refuz al poetului de a adera și altfel la „Junimea" decât ca simplu literat. Nu se înțelege de ce a trebuit Eminescu să compună un poem masonic spre a-i da cu tifla Marelui Maestru care era (aflăm acum) Maiorescu. C. Stănescu nu pierde ocazia să observe că Oana Opaiț nu e singura din capitala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
asupra cărora se pronunță. De altminteri, resemnîndu-se parcă a accepta grila disjuncției dintre "poeți" și "critici", autorul Fiarei glosează, în marginea unui text al lui Pompiliu Constantinescu, asupra "rosturilor deosebite", dar și a "apropierii posibile" dintre "criticul profesional" și "criticul literat", în pofida faptului că exponenții ultimei categorii au ajuns a-i blama pe exponenții primei, în Franța de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu eticheta de "eunuci ai literaturii": "Pe urmele lui Albert Thibaudet, Pompiliu Constantinescu acorda criticii literaților locul ei
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
prima oară, manuscrise, fotografii, documente juridice și altele legate de un episod senzațional din biografia celor doi mari poeți. La 10 iulie 1873, așadar cu 140 de ani în urmă, la Bruxelles, „Verlaine, Paul, 29 de ani, născut la Metz, literat, catolic, căsătorit”, conform fișei judiciare, trage două gloanțe în prietenul său Arthur Rimbaud, rănindu-l ușor. Era urmarea unei relații tumultuoase între cei doi, care a condus la despărțirea lor definitivă. În celula închisorii Petits-Carmes de la Bruxelles, Verlaine scrie 32
Și Verlaine a tras în Rimbaud“ () [Corola-journal/Journalistic/3910_a_5235]
-
declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor" însă nu "scriutor în sensul restrîns al apartenenței la Uniunea Sovietică a Literaților Moldovalahi, or la Comunitatea Scribilor Independenți, ci-n cela de cunoscător al alfabetelor latin, grecos, chirilic și gotic, de titilator al scriiturii generale, căci, așa cum judicios îmi atrăgea Mircea Mihăieș atenția, în opurile mele se ex...primă un etician, un
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
în cele din urmă a devenit și ucenicie și ascultare și, deopotrivă, prietenie". Pe de altă parte, preotul Pintea a resimțit o chemare irezistibilă către literatură. Distanțîndu-se în această privință de personajul lui Bernanos, căruia "îi era groază de preotul literat", d-sa socotește a putea împăca propensiunea mistică cu cea a creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
și penița. Va putea să vadă cum ne descurcăm în perspectiva aducerii în redacție. La fel procedase cu Nichita Stănescu și cu Nicolae Velea, deja redactori. La corectură făceam parte dintr-o echipă care îi mai conținea pe Modest Morariu, literat și critic de artă în devenire, pe Mircea Popescu, gazetar de meserie, mai târziu secretar de redacție la „Gazetă“ și la „Luceafărul“ și, ca șef al tuturor, pe Ionel Marinescu, clasicist, traducător al lui Boileau, colaborator între războaie la publicațiile
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
Funestul pact Ribbentrop-Molotov, care permitea ocuparea Bucovinei tatălui meu, pierderea casei natale, a lumii cernăuțiene civilizate, oraș cu facultăți serioase, de nivel european, ziare, reviste, concerte, baluri, mediu poliglot - multicultural, unde se formează admirabilul, chinuitul, modernul Paul Celan sau complexul literat Alfred Margul Sperber, iar Mircea Streinul fondează mișcarea literară "Iconar" - va transforma rapid armonia în țipăt. Lumea aceea au făcut-o zob cizmele nemților și ale sovieticilor. Tata abia apucase, adolescent, să guste din mierea zilelor, că, din iunie 1940
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
surprinde elogiul adresat lui Mircea Radu Iacoban, care ar fi un "spirit echilibrat", un "ecologist" ce cultivă cu inocență "și confesiunea lirică: son coeur mis a nu "O fi așa, dar post-festum! Ne amintim în schimb mănoasa carieră a numitului literat, într-o altă calitate și anume în cea de servilă pană a propagandei din răstimpul "epocii de aur". O generozitate sau o eventuală gratitudine personală - simțăminte nobile, de care, din păcate, unii polemiști nu se arată capabili, - nu credem că
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
inevitabil, la scenariul conturat, încă din 1905, în "Organizația de partid și literatura de partid". Estetica de partid și de stat este cuprinsă, in nuce, în profesia de credință a revoluționarului. În ecuația leninistă, literatura încetează să mai fie apanajul "literaților supraoameni". Emanciparea creatorului aduce, o dată cu ea, integrarea într-un mecanism perfect coerent, din care evadarea este imposibilă. Invocate ritualic, remarcile întemeietorului rămân să bântuie imaginarul partinic. Inginerul de suflete noi își are originile în această mașinărie distopică: "Ce este, așadar
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
numai că nu poate fi un instrument al unor persoane sau al unor grupuri pentru stoarcerea de profit, dar, în general, nu poate fi o chestiune individuală, independentă de cauza generală a proletariatului. Jos cu literații fără partid! Jos cu literații supraoameni! Literatura trebuie să devină o parte integrantă a cauzei generale a proletariatului, o "rotiță și un șurub" al unui mecanism social democrat bine uns, pus în mișcare de întreaga avangardă conștientă a întregii clase muncitoare. Munca literară trebuie să
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
să edifice prima (și singura oficială până în prezent) operă folk „Creanga de cireș”. Atunci au ieșit în față nu numai Ilie, ci și violoncelistul Adrian Daminescu, și frații Erlend (chitară) și Dietrich (bas) Krauser, și claviaturistul Doru Apreotesei, și textierul (literat) Marian Odangiu, și actorul Florin Călinescu... Cu numeroase premii la concursurile studențești, bănățenii aveau zeci de melodii înregistrate în 1975, când au luat o pauză (timp în care Stepan a trecut în echipa rock Progresiv TM, că asta era epoca
PRO MUSICA, din nou pentru muzic? by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/83150_a_84475]
-
am cunoscut semeni de origine divină, de origine animală, vegetală, minerală sau numai umbrele lor și mi s-a întâmplat de multe ori să mă nimeresc printre ingineri. Și de fiecare dată se găsea câte unul care, aflând că sânt literat, să exclame: "Ehei, ce mare scriitor deveneam eu, dacă aveam timp!" Și ar fi fost zadarnic să-i explic că acest timp este însăși viața scriitorului care are curajul să și-o mizeze pe utopia care este, în fond, literatura
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]