586 matches
-
necesar. Abia de aici ar începe discuția și ea nu se poate duce pe terenul cifrelor, datelor și citatelor ci implică trăire metafizică oarecum. Dl Th. Codreanu însuși ne atrage atenția asupra acestui fapt, prin cărțile anterioare are d-sale. "Literatorul", nr. 1-2, 2-16 ianuarie 1998 Constantin TRANDAFIR Despre "Cabala antieminesciană" După Eminescu Dialectica stilului (1984) și după Modelul ontologic eminescian (1992), Theodor Codreanu revine cu a treia carte despre marele poet: Dubla sacrificare a lui Eminescu. În legătură cu prima, critica a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate astea sunt răi, avem și noi în sfera literaturei dramatice. Să mai cităm încă o dată pe domnii Alesandri și Millo? O declarăm cumcă, după cele ce am spus, nu trebuie nimeni să-și facă o idee mică despre acești literatori români; căci o idee rea (care-i a noastră) nu e încă o idee mică. Din contra, cine vrea să studieze caracteristica, fizionomia psihologică, originalitatea poporului românesc, pe acela-l consiliem cu tot dinadinsul ca să studieze comediele domnului Alesandri. [ 18
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
serios galimatia cea mai colosală din lume. Asemenea oameni, fără știință de carte și fără grăunte de judecată firească, vor a dovedi gustul literar la români, botează cu numele unei reviste a lui Alexandri secăturile lor și se gerează ca literatori la noi. Deja în n-rul 2 al nouăi "Romînii literare" un domn semnat N. Rozescu, au mistificat redacția toată printr-un articol intitulat "știința în secolul al XX-lea", dar acel articol, nefiind destul de comic, preferăm reproducerea celui din n-rul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
filologul Vasile Burlă în 1872, s-a recăsătorit patru ani mai târziu cu chimistul Petru Poni. A debutat cu versuri în 1867, la „Convorbiri literare”, unde a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum „Familia”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Viața românească”. În cea mai mare parte a poeziilor scrise de C.-P., adunate în volumul Poezii (1874), predomină lirismul. Frecvente sunt jalea, „dorul nemărginit”, generate de plecarea ori necredința iubitului. Motivul iubitei părăsite revine deseori în aceste versuri, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
revista „Orizont” (1987), iar în 1995 publică primul volum, Opus nr. 1 pentru hârtie și creion (Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Timișoara). Colaborează cu recenzii, eseuri, proză și teatru la reviste culturale de limbă română („Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Orizont”, „Reflex”, „Rostirea românească”, „Semenicul”, „Paralela 45”, „Origini” ș.a.) și de limbă germană („Neue Banater Zeitung”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Signum”). A luat parte la numeroase seminarii internaționale în Germania și a beneficiat de o bursă DAAD la Universitatea „Ludwig Maximillian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
lucru ca respectul de sine. Într-adevăr, teoria mea este că, dacă ai înțeles anumite lucruri, tot ce faci după aceea e lipsit de sinceritate și deci frizează impostura” (III, 89). Or, Cioran a înțeles. Mai mult, știe că, printre „literatori și artiști”, ipocrizia este o metodă frecventă. De aceea refuză să scrie literatură și îi disprețuiește pe „literatori”. Sunt multe fragmentele în care Cioran vorbește despre literatură ca despre ceva ce falsifică. Crede doar în acele cărți scrise “într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
faci după aceea e lipsit de sinceritate și deci frizează impostura” (III, 89). Or, Cioran a înțeles. Mai mult, știe că, printre „literatori și artiști”, ipocrizia este o metodă frecventă. De aceea refuză să scrie literatură și îi disprețuiește pe „literatori”. Sunt multe fragmentele în care Cioran vorbește despre literatură ca despre ceva ce falsifică. Crede doar în acele cărți scrise “într-un acces de febră” (III, 204). Pe Valéry, de care fusese contaminat în tinerețe, îl dezavuează. Până la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ani recluziune), fiind învinuit că făcuse, în „Gazeta Bucureștilor”, politică progermană. A beneficiat de un decret regal de grațiere. A colaborat, din 1896, la „Dochia”, „Foaia interesantă”, „Țara”, „Revista literară”, „Epoca”, „Carmen”, „Litere. Științe. Arte”, „Foaia populară”, „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Literatorul”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Revista modernă”, „România ilustrată”, „Adevărul”, „Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
profesor. După absolvirea Pensionului Humpel din Iași studiază artele plastice la Dresda. Din 1901 se stabilește la Galați, unde va fi o vreme profesoară de desen la Liceul de Fete „M. Kogălniceanu”. Începând din 1916 îi apar versuri în „Capitala”, „Literatorul”, „Însemnări literare”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Cuvântul Galaților”, „Săgetătorul”, „Năzuința”, „Rampa”, „Ramuri” ș.a. Împreună cu Alice Soare, înființează un salon literar și patronează revista „Dunărea” (25 mai-16 noiembrie 1919), în care publică poezie și proză (sub pseudonimul Daia), iar în primii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
Recreațiuni literare” ș.a. Între 1882 și 1885, era în comitetul de redacție al revistei „Asachi” din Piatra Neamț, alături de C. Hogaș și alții. Din 1886, apare în „Revista literară”; ajunge redactor al publicației. În 1893 și 1894 dă câteva poezii la „Literatorul” și „Lumina”. Al. Macedonski îi consacră un portret în suplimentul „Ligii ortodoxe”. Își adună versurile în volumul Încercări poetice (1860) și, alături de amintiri, în Suvenire și impresii ale unui copil al României (1864), Poezii (1885), Cartea mea (1897). După modelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
Prima carte, o culegere de proză poetică, Petale, prefațată de o „scrisoare către autor” a lui Macedonski, îi apare în 1891. Își începe colaborarea, cu versuri și proză, la „Revista literară”, condusă de Theodor M. Stoenescu și frecventează cenaclul de la „Literatorul”. Un timp va sta la Paris, unde face studii politice și diplomatice (1892-1895). Din 1896 scrie și la „Adevărul”, „Naționalul”, iar după 1900 la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Junimea literară”, „Noua revistă română”, „Flacăra”. Scoate gazetele „Oltenia” (1896-1897), „Râmnicul” (1906-1907), participă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
lucra ca bibliotecar la Comunitatea Evreiască (1946-1949), ca funcționar la Uniunea Scriitorilor (până la pensionare, în 1973) și ca secretar al Biroului Uniunii Scriitorilor (1950-1969). Colaborează la „Națiunea”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în revista „Adam”(1939), iar primul volum, Povestire, îi este tipărit în 1942. Cărțile sale cuprind povestiri moralizatoare, scrise cu predilecție la persoana întâi, discrete, pline de vervă, aducând în scenă personaje anonime cu drame mărunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
ca licean, în 1943, la ziarul „Bucovina” cu nuvela Între primari, iar editorial în 1952 cu volumul de proză scurtă Schimb de experiență. A mai colaborat la „Bucovina literară”, „Caietele Mihai Eminescu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Viața universitară” ș.a. A semnat D. Vatamanu și Dumitru Drumaru. Primele cărți ale lui V., alcătuite din nuvele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
de altfel, i-a asigurat popularitatea de la bun început: Veneția (1893), Din largul lumii (1903), Dincolo de hotare (1908), Din Egipt (1909), La capătul pământului (1910), Hai-hui (1924), Instantanee turistice (1939), toate subintitulate „note de călătorie”. A colaborat la ,,Lumina” (Iași), ,,Literatorul”, ,,Țara noastră”, ,,Epoca”, ,, Foaia pentru toți”, ,,Literatură și artă română”, ,,Convorbiri critice”, ,,Dimineața”, ,,Flacăra”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Liberalul”, ,,Epigrama”, ,,Universul”, ,,Rampa” și, ocazional, la multe alte publicații. Semnează și Ivan, Vladimir, Wladimir, Laura, Max-Junior. Membru fondator al Societății Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Lazăr” și „Gh. Șincai”, apoi a intrat la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, de unde va fi exclus în 1952. Debutează în „Contemporanul” (1947), cu poemul 14 000 000. A colaborat la „Contemporanul”, „Tânărul muncitor”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Literatorul”, „Caietul cultural CGM”, „Arici-Pogonici” ș.a. Sub pseudonimul Talion a semnat rubrica hipică a revistei „Săptămâna”. Scrie scenariile pentru filmul Ciocolată cu alune și - în colaborare cu Fănuș Neagu - pentru Lumină de iulie, Lișca, Punga cu libelule și Sania albastră. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
prezent. Din anul 1998, va fi și cadru didactic la Universitatea Tibiscus din Timișoara. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Limbajul criticii literare românești (1979). A colaborat la „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Limba română”, „Studii și cercetări lingvistice” etc. Debutează cu un articol de stilistică în „Orizont” (1968) și editorial cu volumul Critica - limbaj secund (1981), cea dintâi abordare serioasă a criticii literare din unghiul modalității ei de exprimare. Recurgând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
afla în refugiu. E o publicație de cultură, având în prim-plan și un rol de inițiere în poezia modernă, al cărei promotor era, în viziunea lui Ovid Densusianu, conducătorul și teoreticianul revistei, curentul simbolist. V.n. va milita, în descendența „Literatorului” lui Alexandru Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care subordona, restrângător, fenomenul artistic convingerilor politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
atașat de presă pe lângă Ambasada României la Paris, ce debutează tot aici (va da în 1914-1916 amplul studiu Adevăr și legendă. Puncte din estetica nouă), poeții Ion Minulescu, Eugeniu Sperantia, Jean Boniface Hétrat, Șerban Bascovici, George Duma și, din cercul „Literatorului”, Alexandru Gherghel, Al. T. Stamatiad, N. Davidescu, apoi I.M. Rașcu, încă elev, Dragoș Protopopescu, student al lui Ovid Densusianu, Emil Isac, Barbu Solacolu, Ion Pillat, George Bacovia, Agatha Grigorescu-Bacovia, tânărul B. Fundoianu și, în anii războiului, Tudor Vianu, Perpessicius, Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu a publicat în V.n. (așa cum nici Ovid Densusianu nu a publicat în noua serie a „Literatorului”), este elogiat, la apariția volumului Flori sacre, ca „închinător luminat” pentru „gândurile mari” din Noaptea de decembrie. În mod paradoxal, s-au manifestat reticențe tocmai față de autori care, prin complexitatea sintezei lor creatoare, depășesc orice afiliere, în esență ei rămânând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
tălmăcire de Adhemar) și V.M. Garșin (traducere de I. Licea), iar într-o conferință I. F. Buricescu se oprește la elemente ale simbolismului din teatrul de idei al dramaturgului danez Henrik Ibsen. Dacă în domeniul traducerilor V.n., întâlnindu-se cu „Literatorul”, parcurge experiența fecundă a descoperirii noului, în poezie (proza era evitată ca fiind dominată de principiul realității) se produce fenomenul invers: de obnubilare a originalității pe făgașul asimilării unui model dominant. Versurile de la V.n. păstrează o puternică și nedorită „ștanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Alexandru cel Bun” și președinte (din 2000) al Fundației „Casa Limbii Române” din Cernăuți. T. debutează în presa locală cu versuri, în 1962. Mai colaborează la „Concordia”, „Bucovina”, „Glasul Bucovinei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, „Buletinul «M. Eminescu»”, „Literatura și arta”, „Literatorul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Septentrion literar” ș.a., precum și la numeroase alte periodice din Ucraina și Serbia. Prima carte, Harpele ploii, i-a apărut în 1981, fiind urmată de altele, în care și-a strâns fie poeziile, fie producția publicistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
apoi obține o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Debutează cu un articol despre Caietele Eminescu în „Tribuna” (1958). Va colabora la majoritatea revistelor, deținând rubrici permanente la „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Flacăra”, iar din 1991 la „Literatorul”. Din 1983 conduce revista „Caiete critice”, al cărei director ajunge în 1990. Debutează editorial cu Proza lui Eminescu, apărută în 1964. A îngrijit ediții din opera lui Mihai Eminescu, E. Lovinescu, Mircea Eliade ș.a., a prefațat numeroase ediții din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Si vous écrivez, suivant une méthode surréaliste, de tristes imbécilités, se sont de tristes imbécilités. Sans excuses...”. Cât privește oroarea de literatură, s-a dovedit a fi o simplă poză. Aproape toți suprarealiștii au devenit, mai devreme sau mai târziu, „literatori”, ba chiar militanți. Aragon a publicat nu doar poeme explicit angajate politic, ci și romane. La noi, aproape toți suprarealiștii și-au pus scrisul, după 1948, în serviciul comunismului, lepădându-se de s. cât timp acesta s-a găsit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
la Universitatea „Athenaeum” din București, în cadrul Facultății de Filologie și Ziaristică, fiind și decan al acesteia. Debutează în 1957, la revista „Tânărul scriitor”. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. În cartea sa de debut, Opera lui Camil Petrescu (1972), inițial teză de doctorat, P. examinează opera prin apelul la o seamă de factori extrinseci (raportul biografie - creație, influențe etc.), dar mai ales prin investigarea ei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
de la 1 ianuarie până la 15 martie 1897. Condusă de Panait Macri, anunțat ca secretar de redacție, publicația grupează numeroși colaboratori, cu scopul de a constitui o nouă direcție literară, independentă de influența revistelor la care aderau marii scriitori ai epocii („Literatorul”, „Vieața” ș.a.). Încercarea va eșua, ca atâtea altele făcute de Panait Macri, prolific organizator de reviste și cercuri literare. Printre autorii de publicistică politică și culturală se numără C. Dimitrescu-Iași, semnatarul unei suite de articole dedicate esteticii (Frumosul muzical, Instinctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289318_a_290647]