234 matches
-
umbrella" (ghicitori, ediție bilingva româno-engleză, 2003), "Cu ce seamănă norii?" (proza, 2003), "Căruțul cu îngeri" (poeme, 2004), " Punguța cu patru bani" (proza, 2006). Versurile și prozele sale au apărut în limbile albaneză, armeana, engleză, belorusă, bulgară, franceza, georgiana, germană, letona, lituaniana, macedoneană, rusă, sârbă, slovaca, spaniolă, suedeză, tătara, turcă, ucraineană, ungară. CĂRȚI ÎN ALTE LIMBI -"Песчинка - Жемчужина - Пустыня "("Fir de nisip - Perla - Pustiu", poeme, l. rusă; Ed.„Vest-Konsalting”,Moscova, 2010); "Noyau" ("MIez", poeme, în limba franceză; Paris, ed. Poètes à vos
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
aur. Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană. Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum "Președintele", "Cântec de leagăn pentru bunici", " Piesă pentru un teatru provincial", "Pomul vieții", "Abecedarul", "Ion Vodă cel Viteaz", "Sperietoare", "Tata", "Troița", "Bastarzii" etc. "Troița" a fost ecranizată în 1993
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii teutoni în Tannenberg 1410 în fața trupelor unite poloneze și lituaniene, restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea de la Tannenberg în cetatea Marienburg. În toamna aceluiași an trupele lituaniene și poloneze stau la porțile cetății, Heinrich având circa 3.000 de
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
mici, numele bătăliei fiind diferit în funcție de limbă. Bătălia s-a dat pe câmpurile dintre satele următoare: care în 1410 era teritoriul teutonilor, iar acum este pe teritoriul Poloniei. Cel mai apropiat oraș era Dąbrówno ("Gilgenburg" în germană). Numele Žalgiris (din lituaniană - "žalia giria") și Grunwald (din germană - "grüner Wald") se traduc amândouă prin "pădurea verde". Localitatea a fost numită și "Zielone Pole" în poloneza veche și, câteodată, "Grunenfelde" ori "Grunefeld" în textele vechi germane ("Câmpia Verde"). Bătălia este numită: În secolul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
30 iunie 1410, forțele poloneze din Wielkopolska și Małopolska au traversat râul Vistula pe un pod din pontoane și s-au unit cu forțele sosite din Masovia și din Marele Ducat al Lituaniei. Forțele poloneze ale lui Jagiełło și cele lituaniene ale vărului său Vytautas cel Mare (căruia Jagiełło îi cedase puterea) s-au reunit pe 2 iulie 1410. O săptămână mai târziu, armata unită a traversat granița teritoriului teuton, îndreptându-se spre cartierul general al inamicului din castelul Marienburg (Malbork
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
moștenitorii lui Vytautas: în cazul în care Vladislav murea fără moștenitori, boierii lituanieni puteau alege un nou monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii, în care Polonia nu prelua oficial nici o parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-au
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă o ruptură semnificativă între clasele sociale inferioare și nobilimea din zonele lituaniană și ruteană din comunitate. Unii magnați au reușit să domine, prin aderarea la creștinismul ortodox, oferind cu generozitate accesul la Bisericile Ortodoxe și la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu să se reziste
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa a fost cazul Novgorodului, care a acceptat pentru o perioadă să se afle în sfera de influență lituaniană, fără ca armatele lituaniene să fi atacat vreodată orașul. Mai degrabă, controlul lituanian a fost înlesnit de fricțiunile interne dintre conducătorii orașului, dintre cei care doreau să scape de dominația Moscovei și cei care doreau să rămână în sfera de influență moscovită. Această metodă
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
republici baltice. În zilele noastre aproximativ un sfert din populația Estoniei o reprezintă rusofonii. În Letonia, rușii reprezintă aproximativ o treime din populație, iar în capitala Riga rușii îi depășesc ca număr pe letoni. În conformitate cu legile sovietice, limbile locale (estona, lituaniana și letona) aveau statutul de limbi oficiale în republicile sovietice corespunzătoare. Aceste limbi erau folosite în administrația locală în paralel cu limba rusă, care era limba oficială în URSS. Totuși, cum toți noii veniți în cele trei republici erau vorbitori
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
mai avansate. Întorși în țară, aduc aceste idei, astfel că asistăm la o înflorire culturală a țării. Astfel, în orașe sunt introduse elemente din arhitectura italiană, se dezvoltă literatura scrisă în limba latină. Cu timpul, apar și primele cărți în lituaniană, fie tipărite, fie sub formă de manuscris. Printre cărturarii care joacă un rol important în acea epocă, putem menționa: Abraomas Kulvietis, Stanislovas Rapalionis, Martynas Mažvydas and Mikalojus Daukša. Prin Uniunea de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană (poloneză
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
În perioada care urmează (circa un secol și jumătate) se extinde influența limbii și culturii poloneze în între teritoriul. Clasele sociale superioare încep să utilizeze tot mai mult limba poloneză care, în 1696, devine limbă oficială înlocuind-o pe cea lituaniană și pe cea ruteană. Totuși, pentru aceste două secole, Marele Ducat al Lituaniei continuă să existe, să aibă o oarecare autonomie în cadrul uniunii statale, având legi separate, armată și trezorerie proprie. Constituția din 3 mai 1791 adoptată de Seimul Poloniei
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică în limba națională. Guvernarea rusă este nevoită să accepte înființarea Academiei Lituaniene de Științe. Cu toate acestea, clasele sociale superioare utilizau poloneza, lituaniana fiind utilizată mai pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată sub domiația Prusiei. Redeșteptarea conștiinței naționale începe în rândul populației sărace ca apoi să se extindă în cadrul aristocrației. Apar primele ziare în lituaniană, "Aušra" și "Varpas
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
superioare utilizau poloneza, lituaniana fiind utilizată mai pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată sub domiația Prusiei. Redeșteptarea conștiinței naționale începe în rândul populației sărace ca apoi să se extindă în cadrul aristocrației. Apar primele ziare în lituaniană, "Aušra" și "Varpas", care glorifică Marele Ducat al Lituaniei și eroii istoriei naționale. Apar primele organizații de opoziție față de guvernarea rusă. Acțiunea represivă din partea autorităților nu întârzie să apară. O primă consecință o constituie interzicerea presei lituaniene. Mișcarea naționalistă lituaniană
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Dupa ce a fost eliberat de armata americană și ajungând la Budapesta, a emigrat de acolo în Statele Unite, unde, ajuns în atenția renumitului cărturar Saul Lieberman, și-a completat instruirea școlară elementară și liceală, a învățat și la yeshiva ortodoxă "lituaniană" a rabinului Haim Berlin din New York, apoi a studiat la Brooklyn College și la Universitatea din New York, devenind unul din cei mai străluciți studenți, iar mai apoi timp de circa trei decenii profesor la prestigiosul seminar teologic evreiesc JTS din
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
din Chișinău (1983-1987). Lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice: Noutăți editoriale, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică și știință literară) și
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
de învățământ, care a inclus și o vestită universitate clandestină („Universitatea zburătoare/plutitoare”). Un proces asemănător a avut loc și în Lituania. Guvernatorul general al Lituaniei, Mihail Muraviov, a interzis folosirea limbii lituaniene și a închis școlile cu predare în lituaniană și polonă, iar în regiune au fost aduși profesori vorbitori doar de limbă rusă, care să predea în școlile lituaniene. Muraviov a interzis folosirea alfabetului latin sau a celui gotic în publicații. Lui i se atribuie spusele: „Ceea ce nu au
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
(bielorusa: "Станіслаў Манюшка", lituaniana: "Stanislovas Moniuška", ) (5 mai 1819 Ubiel lângă Minsk - 4 iunie 1872) a fost un compozitor polonez, născut în Belarus, în acea vreme în Imperiul Rus. Este considerat fondatorul școlii naționale poloneze de operă. Melodiile, muzica să liturgica, două din operele
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
publicată în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă, suedeză, thailandeza, cehă, turcă, turkmena, ucraineană și vietnameza.
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
Centrală, caracterul culturii s-a dezvoltat ca rezultat al geografiei sale, fiind la confluența culturilor din Europa Centrală (germană, ucraineană, cehă și austriacă) și culturile din Europa de Vest (franceză și olandeză), culturile din sudul Europei (italiană și turcă), culturile europene nordice (lituaniană, suedeză și daneză) și culturi din Europa de Est ( ucraineană și rusă), împreună cu influența culturală a culturii evreiești. Confluențe au fost transmise și de către imigranți (evrei, germani și olandezi), alianțele politice (cu Lituania, Ungaria, Saxonia, Franța și Suedia), cuceriri ale statului polonez
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
9 minute. Tammet poate învăța limbi străine foarte repede. A reușit să învețe limba islandeză, cât să poată discuta într-o emisiune la o televiziune islandeză, în numai 5 zile. Acesta vorbește fluent 10 limbi: engleza, franceza, finlandeza, germana, spaniola, lituaniana, româna, islandeza, galeza și esperanto.
Daniel Tammet () [Corola-website/Science/318403_a_319732]
-
al doilea război mondial care a distrus milioane de destine umane, pricinuind suferințe greu de imaginat. În anul 1982 editează "Scrieri alese" în două volume. Opera distinsei prozatoare a fost tălmăcită în limbi de largă circulație: chineza, engleza, slovena, letona, lituaniana, cazaha, uzbecă, cirghiză. Pentru importanta contribuție la prosperarea literaturii moldovenești Anei Lupan, în anul 1984, i s-a decernat Premiul de Stat al R.S.S.M. În diferite perioade prozatoarea s-a învrednicit de mai multe distincții: Medalia "Pentru vitejie in Muncă
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
Constituția poloneză de la 3 mai 1791 (Konstytucja Trzeciego Maja, în poloneză; Gegužės trečiosios konstitucija, în lituaniană) este în general cunoscută ca prima constituție națională a lumii moderne din Europa și a doua din lume după constituția Statelor Unite. Constituția din 3 mai 1791 a fost adoptată ca „Act Guvernamental” (în ) în acea zi de către "Sejm" (parlamentul) Uniunii
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
dorea, sau care era mituit de o putere străină, să respingă legile adoptate de acesta. Constituția încerca să înlocuiască anarhia existentă și întreținută de unii dintre magnații țării cu o monarhie constituțională mai democratică. Documentul a fost tradus și în lituaniană. Adoptarea constituției din 3 mai a provocat ostilitatea activă a vecinilor Uniunii. În Războiul de Apărare a Constituției, Uniunea a fost trădată de aliatul său prusac, Frederick Wilhelm al II-lea, și învinsă de Imperiul Rus al Ecaterinei a II
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
000 de vorbitori — poate fi folosită în 12 de comune), cașubiana (ap. 3.000-200.000 de vorbitori, rezultatele evaluărilor variază — poate fi folosită în 10 comune), germana (ap. 500.000 de vorbitori — poate fi folosită în 28 de comune) și lituaniana (ap. 3.000 de vorbitori — poate fi folosită într-o comună). Alte limbi folosite sunt: romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori) și ucraineana (ap. 150.000 de vorbitori). Existența limbii sileziane este un subiect de discuție al lingviștiilor
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
(în [ˈlʲɪɛtʊvaː]), oficial Republica (în lituaniană: "Lietuvos Respublika"), este o țară din Europa de Nord. Una din cele trei state baltice, ea se situează pe malul sud-estic al Mării Baltice, având frontieră maritimă cu Suedia și Danemarca. Pe uscat, se învecinează cu Letonia la nord, cu Belarus la est
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]