450 matches
-
lui Kuciuk Mahomed au avut de întâmpinat mari dificultăți din partea lui Hagi-Ghirai (1430-1466), aliatul regelui polon și-al lui Ștefan cel Mare. La moartea sa, în 1466, stăpânul Perecopului a lăsat trei fii: Nur-Daulet, Aider și Mengli-Ghirai. Primul, sprijinit de lituanieni, și Aider, au ocupat scaunul părintelui său, determinând pe cel din urmă să fugă la Tana. Ahmed han a urmărit îndeaproape aceste lupte interne și a trimis ca tudun (reprezentant) al său pe Mamak, însoțit de fratele acestuia, Eminek Mârza
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de dincolo de Volga sub conducerea lui Manyak - sub ductu Manyak caesaris Ultra Volhin - a invadat țările regatului din trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni, pentru că lituanienii, având puțină oaste, nu au îndrăznit să se opună. Altă coloană s-a îndreptat spre Trembovla, dar oastea regală, adunată din ordinul regelui, i-a respins. Cazimir, menționează Dlugosz, fusese înștiințat la timp de Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Miller, se alătură aici exilaților care fug de represiunea dictaturilor mediteraneene și balcanice în așteptarea diasporei antinaziste a anilor treizeci, și pictorilor străini care formează marile "batalioane" ale așa numitei "Școli din Paris" în care figurează printre alții italianul Modigliani, lituanianul Soutine și rusul Chagall. Spre deosebire de mișcarea dadaistă și de suprarealism, expresionismul nu constituie un fenomen cu totul nou în Europa de după război. Tot fenomen transnațional, dar al cărui epicentru se situează în Germania, acesta a început să se manifeste în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mei de la Berlin sunt îngroziți când le spun că eu orga‑ nizam emisiuni TV... V.A. : Studenți care nu știu ce e comunismul sau sunt și din fostele regimuri comuniste ? A.M.P. : Sunt și din regiunea noastră. Am studenți polo‑ nezi, slovaci, lituanieni... În orice caz, toți știu ce este FMI-ul, de exemplu. Am studenți din America Latină. Cine urmează cursul Ăsta al meu, care se numește Procesul de politici publice în contextul tranziției, este inte‑ resat de tranziție. Acest pachet de recomandări
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Carlos Casares (Spania), Asli Erdogan (Turcia), Herkus Kuncius (Lituania), Paulo Teixeira (Portugalia). Nu are loc un dialog propriu-zis pe subiectul anunțat. Moderatorul, care vorbește destul de mult, făcând introduceri flamboante, conversează mai ales cu scriitorul spaniol și cu cel portughez, pentru că lituanianul și turcul răspund aproape monosilabic la provocările acestuia. Cred că s-a greșit la selecția participanților. Cei doi confrați, din Turcia și Lituania, nu au prea multe tangențe cu faimoasa cultură hispano-americană. Lituanianul a spus ceva despre o modă efemeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorul spaniol și cu cel portughez, pentru că lituanianul și turcul răspund aproape monosilabic la provocările acestuia. Cred că s-a greșit la selecția participanților. Cei doi confrați, din Turcia și Lituania, nu au prea multe tangențe cu faimoasa cultură hispano-americană. Lituanianul a spus ceva despre o modă efemeră a prozei lui Marquez în țara sa, care n-a făcut prea mulți prozeliți, iar turcul a constatat că „elementul latin a pătruns în toate culturile lumii” - o banalitate la îndemâna oricui. „Dezbaterea”, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teutonilor, descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a petrecerii este, la un moment dat, „deranjată” de o cuvântare a unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și el, care ne cere să semnăm un apel împotriva războiului din Cecenia. Asistența, inclusiv guvernatorul, este vădit incomodată de inițiativa lituanianului. La scurt timp, guvernatorul pleacă supărat. Fără să comenteze gestul scriitorului lituanian, Tania ne spune că petrecerea s-a făcut cu sprijinul financiar al „șefului”. La hotel aflu că meciurile de fotbal din această zi de la Euro 2000 s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
notez în jurnal și să citesc din Ivan Klima, The Spirit of Prague. VITALIE CIOBANU: „Ai avut probleme cu pașaportul?”, mă întreabă Corinne Desarzens, după minute bune de la rondul grănicerilor, luând loc pe bancheta din fața mea. „Se pare că puseseră lituanienii ochiul pe tine.” „Le-am părut suspect, un potențial infractor, lipsit de un document «blindat», ca al tău, elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România, locuiește la Berlin și are un pașaport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-și mai bată capul cu amănunte, să nu caute complicații. VASILE GÂRNEȚ: În gara din Vilnius, ni se propune spre audiție și vizionare un Jazz performance: Sonatină pentru Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O partitură decadentă, din recuzita postmodernă, în mare contrast cu fanfarele militare și ansamblurile de muzică populară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu o „lectură” mai artistică, sunt încântați. Poate că e prea bruscă, radicală, trecerea de la un cadru folcloric rusesc la decorul postmodern, de ultimă oră, pe care ni-l oferă lituanienii, dar asta nu e deloc vina gazdelor, ci problema celor ce întrețin asemenea contraste. „Multiculturalismul” formației care evoluează în fața noastră e în nota „multiculturalismului” pe care Trenul Literaturii îl poartă prin țările Europei... Hotelul Lietuva unde suntem cazați, este situat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune că e ca în Orașul cu un singur locuitor, cartea lui Matei Vișniec. E și destul de rece. Schimbăm bani: 1 dolar = 4 liți. E o bună rată de schimb. Aproape cota dolarului din Moldova, înainte de criza rusească, din ’98. Lituanienii, mult mai prevăzători, mai convinși de valorile lor - dovadă că nu au intrat în „cușca” CSI-stă -, au fost, se pare, mult mai puțin afectați de acel crah financiar care a provocat atâtea drame în zona noastră folclorică. 27 iunie, marți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
altfel sunt foarte discreți în oraș. De altfel, dintr-o populație de aproximativ 600.000 de mii de locuitori ai capitalei, rușii constituie doar 19,2 %, polonezii - 4,8 %, evreii - 3,3 %, belarușii - 0,7%, iar restul, aproape 53%, sunt lituanieni. În întreaga țară, procentajul rușilor este și mai mic, de doar 8,4%... Control riguros la intrarea în Palatul Prezidențial, o clădire în stil neoimperial, construită încă în secolul al XIV-lea, reconstruită în sec. al XVIII-lea, când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ratează nici o agapă în branșă. A apărut și la Chișinău specia asta. Aceleași mutre, pe care le vezi peste tot. O altă întâlnire-surpriză, la Trakai, este o tânără unguroaică născută în România și stabilită la Vilnius (soțul său e lituanian) după 1989. O cheamă, dacă am reținut bine, Ildiko Rimas. Lucrează ca translatoare din maghiară, mai face uneori traduceri din limba română, însă relația ei cu țara de origine, îmi spune, a devenit destul de evanescentă cu timpul. Îi dau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nesfârșite despărțiri, și, nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prisosință acest adevăr trist. Pe de altă parte, înțeleg perfect că astăzi, ținând cont de realitățile lumii în care trăim, nu putem pretinde ca un portughez sau un canadian, de exemplu, să gândească la fel ca un ucrainean sau un lituanian. Au trăit experiențe de viață total diferite. Așa că nu putem generaliza, neglijând nuanțele. Aș aminti aici expresia celebră a maestrului William Blake: Only idiots generalize („Numai idioții generalizează”). E foarte dificil să ceri liniște și armonie totală când știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o mare campanie contra turcilor, că pregătește o mare flotă pe Dunăre ca să atace Semendria, acum era prea ocupat de organizarea nunții cu Beatrice de Aragon. O spune Bonfinius, cronicar de curte al regelui. Pe Cazimir nu-l impresionează stăruința lituanienilor de a se bate pe pământul Moldovei cu turcii, pentru a feri regatul de pericolul otoman. Episcopul Dlugosz îl face „trândav” pe rege și considera că Polonia a ajuns în domnia lui Cazimir la cea mai mare decădere. Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toți oamenii săi și cu multe și mari pregătiri de război (așa încât spuneau unii ostași, care văzuseră armatele regilor din diferite țări, că așa armată n-am mai văzut)”. În Kronika polska se scrie că „Fără a-i aștepta pe lituanieni, mazuri și pruși, regele a pornit spre Moldova având cam vreo 80 mii de poloni buni de luptă, afară de adunătură”. Din datele furnizate de izvoarele poloneze reiese că armata lui Ioan Albert era una uriașă pentru vremea respectivă. Nu se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Szoczawa). Mai există o explicație a deplasării armatei polone de la Cernăuți spre Hotin, în loc să o ia spre sud, prin Codrii Cosminului. Regele aștepta ajutoare de la fratele său Alexandru, marele duce al Lituaniei. Un loc potrivit pentru a face joncțiunea cu lituanienii, care urmau să vină prin Brațlav, era Honinul, sau undeva în apropierea acestei cetăți. Alexandru a dorit să vină în ajutorul fratelui săi și, în ciuda eforturilor diplomatice făcute de Ștefan, pentru a încheia o alianță cu Lituania, marele duce va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan ca fiind mereu prezenți în luptele care s-au dat cu polonii. Cum nu știm nimic, nici despre numărul lor și nici ce au făcut după Codrii Cosminului, e prudent să nu comentăm. În ceea ce-i privește pe lituanieni, în Cronica Byhovec se arată că Stanislav Petrowicz, mareșalul marelui duce Alexandru, împreună cu oamenii săi „nu a reușit să ajungă [la timp n.n.], căci, mergând pe drum și trecând râul Nistru, au întâlnit pe moldoveni și au dus lupte cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au întâlnit pe moldoveni și au dus lupte cu ei. Din mila lui Dumnezeu, i-au biruit pe moldoveni și apoi s-au gândit să vie în ajutorul craiului, însă au sosit după luptă”. Cronicarul lituanian nu știe, așadar, ca lituanienii să fi participat la o bătălie mare. Dar Wapowski însuși scria că moldovenii „la cel dintâi atac fură învinși și risipiți cu ușurință”. Deci, nu a fost vorba de o confruntare de mari proporții și trebuie să vedem că moldovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu reușise să facă o oaste uriașă, pentru vremea respectivă, ar fi putut face 1.000 de lituanieni, numai că regele „moale din cauza bolii sale se întoarse cu oastea împăcată la Sniatin și Pocuția, în hotarele regatului său”. Se pare că au fost mai mult de 1.000 de lituani. În Kronika polska se spune că erau 10
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că în Codrii Cosminului au fost luați mulți prizonieri. 7000, care formau garda, au fost dați pe mâna turcilor și regele a rămas cu puțini oameni, iar, dacă marele cneaz Alexandru al Lituaniei nu i-ar fi trimis în ajutor lituanieni și ruși „Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Despre fiica ta și despre nepotul său, îți vor povesti domniei tale mai pe larg solii tăi, în ce cinste îi ține”. În asemenea împrejurări, Ștefan cel Mare desfășoară o activitate diplomatică remarcabilă, pentru a-i împăca pe ruși cu lituanienii și pentru a afla în ce măsură europenii sunt pregătiți și vor să pornească împotriva turcilor, știut fiind, la Veneția, că moldovenii „doreau cu toții războiul cu turcii (tutti desiderano guerra contra turchi)”. Din felul în care s-au desfășurat evenimentele în anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dragoste și pace și înțelegere între voi, cum a fost mai înainte”. Ivan al III-lea nu numai că nu vrea să se împace cu marele duce Alexandru, ci, dimpotrivă, îl îndeamnă pe Ștefan să-i atace și el pe lituanieni. Solul lui Ștefan îi arată lui Ivan că „Ioan Ștefan voievod a poruncit să-ți vorbim. Toți regii și toți domnii creștini, câți sunt, și toate părțile Apusului, și țările italiene, se unesc și se pregătesc și ar vrea [să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]