196 matches
-
glicogenetica, antitoxica, uropoetică, hematopoetică, marțiala, siderurgica și adipogenetică. Iată, dacă vă interesează, si scară durităților: talcul, gipsul, calcarul, florina, apatita, ortoza, cuarțul, topazul, corindonul și diamantul. Vă întrebați ce cărți a tipărit diaconul Coresi? Catehismul, Tetraevanghelul, Apostolul, Cazania, Molitvelnicul, Psaltirea, Liturghierul, Pravila și Cazania a II-a. Care sînt, conform teoriei marxiste, trăsăturile unei legi? Esențialitatea, necesitatea, generalitatea și stabilitatea. Cine au fost semnatarii "scrisorii celor șase"? Apostol, Bîrlădeanu, Brucan, Mănescu, Pîrvulescu și Răceanu. Dar semnatarii scrisorii către D. R. Popescu
Cesautica Claunegalo Vivestido by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7267_a_8592]
-
de dinainte de Unire și că filologia ardeleană era receptată dincolo de Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a trudit ca un benedictin la tezaurizarea patrimoniului cultural românesc de până la el (psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858 într-o Crestomație sau Analecte literare, aflată la concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român militant cu
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei anume milady de Winter, l-a lăsat rece căptușindu-l cu mai multe lovituri de pumnal În vintre și bojoci decât câți „Doamne miluiește“ găsești Într-un Liturghier. În sfârșit. Mărunțișurile astea le aflați oricând din analele epocii. Acolo Îl trimit și pe cititorul interesat, fiindcă nu mai au legătură directă cu depănarea istorisirii noastre. Nu voi spune, În ce ne privește pe căpitanul Alatriste și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
activitatea de creare a bibliotecilor sătești, a rețelei de biblioteci școlare susținute de Casa Școalelor, precum și un Institut național pentru educația permanentă. Alexandru Odobescu (1834-1895), pasionat colecționar bibliofil, a realizat primul studiu sistematic aplicat cărții vechi. A descoperit „incunabulele” românești - Liturghierul lui Macarie (1508); Tetraevangheliarul (1512) -, a publicat o foarte importantă bibliografie - Bibliografia Daciei (1872) -, a donat Bibliotecii Academiei, iar o parte a vândut Școlii normale superioare din București, valoroasa sa bibliotecă de peste 8000 de volume, catalogată de el însuși. Bogdan
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
a doua cu 36 de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 15. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: În atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 16. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 17. Cine este cel mai însemnat tipograf și
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n au nimic în hambare și lanurile lor 28 Fost mare demnitar. 29 Patriarhatul rus - al Moscovei - a durat 111 ani: din 1589 până la 1700, când a fost desființat de Petru cel Mare. Patriarhul Nicon (1652-1666) a curățat de erezii liturghierele, ceea ce a produs o împotrivire vehementă. sunt încă verzi. Nu le vindem nici un bob de grâu până nu-și schimbă părerea despre noi, ca să pună o vorbă bună la padișah. Atunci, hop și noi ajungem la Odrii. Pentru asta rămâi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca s-o luăm înaintea calvinilor care vin să răsucească mintea oamenilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătrînica În negru, care ajunsese abia atunci. Singurul zgomot deosebit era zgomotul pașilor grăbiți și nervoși ai părintelui Aurelio Lovett, care se Îndrepta hotărît spre primul rînd de bănci, lumînărar bisericos, cum Îi spunea Juan Lucas. Vorbea răgușit și deschidea liturghierul uriaș, plin de iconițe de hîrtie și panglici de toate culorile care arătau fără greș Întreg calendarul ecleziastic. Susan Îi Întindea lui Julius cartea ei de rugăciuni ca să i-o deschidă la pagina potrivită, dar pe urmă uita să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înconjurau cu austeritate. Din cînd În cînd se auzea glasul grăbit al preotului pronunțînd cuvinte latinești sau clopoțelul paracliserului și Julius Îi făcea semn să urmărească slujba cum se cuvine. El se ruga cu cartea deschisă În față, avea un liturghier cu scoarțe de sidef și ferecătură de aur, cadou primit la prima Împărtășanie de la mătușa Susana, Împreună cu trusa de creioane de la Juan Lastarria. Într-o dimineață, cînd se Întorsese de la biserică, Juan Lucas Îl surprinsese cu cartea de rugăciuni deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne identificam, nu mai sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care păru că așteaptă răspunsul congregației, cu vreun ciatat În limba latină sau vreo replică din liturghier. — Amin să spuneți, cuvioase părinte. Că mare adevăr ați rostit, zise Fermín spre a salva stingheritoarea tăcere. — Ne spuneați ceva de primul an al tatălui meu la colegiu, am zis eu suav. Părintele Fernando Încuviință. — Încă de pe atunci Își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate cu cîte un exemplar din liturghier. — Sălbaticule, bîigui preafericita din partea de est, care semăna În chip uimitor cu portretul oficial al generalului Yagüe. — Iată-le, zise Fermín. Trei sfinte are Spania mea. Sfînta Roșeață, sfînta Babalîc și Sfînta Nazuri. Cu toții laolaltă, am transformat țara asta Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seama ce-ai făcut, Daniel.“ Nu voiam decît să mă Îndepărtez de locul acela. CÎnd am trecut prin fața bisericii, abia dacă am băgat de seamă prezența unui preot slăbănog și năsos care mă binecuvînta cu parcimonie, ținînd În mînă un liturghier și un rozariu. 39 M-am Întors la librărie cu o Întîrziere de vreo trei sferturi de oră. CÎnd mă văzu, tata se Încruntă cu reproș și se uită la ceas. — Frumoasă oră. Știți că trebuie să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
De cum ne-am pomenit Înăuntru, mi-a Întins o punguță de hîrtie. — Acuma ieși, fiindcă fantoșa aia care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire În pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne-am pomenit Înăuntru, mi-a Întins o punguță de hîrtie. — Acuma ieși, fiindcă fantoșa aia care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire În pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor. Mesajul era scris pe o foiță de țigară, aproape transparentă, cu o caligrafie măruntă, pe care a trebuit s-o țin În contralumină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține În Întregime. — Mulțam. Agentul, care În lumina becului Îmi păru o mică nevăstuică, mă privi de sus pînă jos. Privirea lui de cloacă se opri pe liturghierul din mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat al Premiului Criticii, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile acelea de o rară frumusețe păgînă, Întrebîndu-se dacă nu cumva Începeau deja să se facă simțite primele efecte ale iminentului conciliu. În seara dinaintea nunții, Fermín, arhitect al evenimentului și maestru de ceremonii, m-a anunțat că Îmi organizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza scripturii a lipsei de veridicitate a retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai complexă decât a menționat-o el159. De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și vietatea ce a căzut"160. În asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva religiei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
căzut, ras cu minuțiozitate și apoi cu totul să fie ars în foc, iar cenușa îngropată, ori aruncată pe apă curgătoare? De ce părinții bisericii n-au găsit altceva mai demn de majestatea lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la trupul viu al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Christos dat nouă etern sub forma pâinii și vinului, unde ni se poruncește, sub "păcat de moarte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1933, pp. 1-2. Minorități etnoculturale. Documente. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Năstasă și Andrea Varga, cuvânt înainte de academician Alexandru Zub, Centrul de resurse pentru diversitate culturală, Cluj Napoca, 2001. "Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]