194 matches
-
construcție au demarat în 1795 și au durat până în 1796 Prima liturghie a fost oficiată în biserică în ziua de Crăciun a anului 1796, de către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în 1792. Primul preot al bisericii a consemnat pe Liturghierul tipărit în 1797 la București, liturghier aflat în colecția bisericii: Biserica a fost reparată de mai multe ori, în 1823, 1877, 1922 și 1937. Cu prilejul restaurării din 1951-1958, în dreptul turnului, pe fațada de vest, flancând intrarea, au fost înălțate
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
au durat până în 1796 Prima liturghie a fost oficiată în biserică în ziua de Crăciun a anului 1796, de către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în 1792. Primul preot al bisericii a consemnat pe Liturghierul tipărit în 1797 la București, liturghier aflat în colecția bisericii: Biserica a fost reparată de mai multe ori, în 1823, 1877, 1922 și 1937. Cu prilejul restaurării din 1951-1958, în dreptul turnului, pe fațada de vest, flancând intrarea, au fost înălțate două picioare de zidărie, care susțin
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
semicirculară, care se încrucișează, servind ca elemente de susținere a calotei boeme a cărei înălțime maximă este de 7,05 metri. Pictura murală a interiorului este de dată recentă. Biserica deține mai multe vechi icoane, cărți și manuscrise, printre care ""Liturghierul"" din 1797, menționat mai sus.
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
cruce din lemn de tisă cu o ferecătură în filigram de argint aurit (în 1624), un pocrovăț înfățișând Împărtășirea Apostolilor cu vin (nedatat, dar purtând numele lui Anastasie Crimca) și cărți bisericești (un Tetraevangheliar cu miniaturi pe pergament (1609), un Liturghier (1610) și o Psaltire (1616)). Multe dintre acestea s-au pierdut în timp ca urmare a vremurilor vitrege prin care a trecut mănăstirea. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, în anul 1627 domnitorul
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
autorul unei hărți a Țării Românești, tipărită în 1700 în limba greacă la Padova și folosită apoi în 1715 de Anton Maria Del Chiaro în a sa "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia", apărută la Veneția, precum și al prefeței unui liturghier din 1680, care a circulat în toate ținuturile locuite de români. Un document valoros pentru cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgoviște. După toate probabilitățile, la Târgoviște a activat primul meșter tipograf din Țara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carți în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) și „Evangheliarul” (1512). către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este reluată la Târgoviște de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (1545) si un „Apostol” (1547). În anul 1585 Petru Cercel a ctitorit Biserica Domnească din
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că destinația cărții este să învețe „pre mișelamea”. 4. Palia
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
vede deasupra ușii bisericii din afară. S-au scris de Ioan Popu, Căprar Ioan fiind fătu și Cristea Gabor lui Todor au fost prim corator.” Clopote: de 45 kg, de 50 de kg, turnate în 1925 la Sibiu. Cărți: Octoih, Liturghier, Sibiu, 1798; Molitvelnic, București, 1764; Minei, 1838; Strastnic, Blaj, 1929. Casa parohială. se află lângă biserică. Bunuri funciare: sesie bisericească veche 14 iugăre.
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
realizată pe sticlă lucrată manual. 1. Antologhion - Râmnic, 1745; 2. Apostol - fără titlu; 3. Ceaslov - fără titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
lucrată manual. 1. Antologhion - Râmnic, 1745; 2. Apostol - fără titlu; 3. Ceaslov - fără titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul Sighetu Marmației.
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
anul 1739 în timpul domniei lui Ion Grigore Ghica pe cheltuiala și cu binecuvântarea Mitropolitului Kir Nechifor Peloponesianul de Nefpal. Foaia de titlu a acestei cărți poartă următoarea însemnare: "Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu cheltuiala lui Kir Anania Mitropolit de Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4. Evanghelia - tipărită la Blaj în anul 1765 sub episcopul Atanasie Rednic. Cartea a
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
o cruce de altar și un antimis, amândouă bune, valorând 300 lei fiecare, 2 sfeșnice bune, valoarea lor fiind 200 lei, o evanghelie veche a cărei valoare era de 100 lei, un mineu vechi în valoare de 500 lei, două liturghiere, bune, valorând 440 lei, o cădelniță în valoare de 200 lei, un ștergar bun - 50 lei, un policandru cu valoarea 500 lei și patru prapore în stare mijlocie, valorând 800 lei. Decorația pictată a bisericii, puternic afectată de intemperii, s-
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
folosibile, trei potire nefolosibile, acestea fiind considerate fără valoare, două suporturi de porțelan pentru lumânări, două dulapuri, două strane, două mese, două suporturi pentru icoane, cinsprezece lavițe și opt crucifixe. De asemenea sunt înregistrate unsprezece veșminte preoțești, trei Evanghelii, două Liturghiere, două cărți Apostol, două Molitfelnice, trei Octoihe Mari, un Acatistier, un Ceaslov, o Slujba Învierii, un Tipic, un Triod, o Biblie, un Noul Testament, două Minee și o Psaltire. În același inventar se precizează faptul că toate bunurile de patrimoniu au
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
Calinic a înființat cu mijloace proprii tipografia "Kallinik Rîmnik" în 1861, cu bani împrumutați cum avea să mărturisească mai târziu. Aici aveau să vadă lumina tiparului imporatante cărți bisericești: colecția de "Minee", "Tipicul bisericesc", "Manualul de pravilă bisericească", "Evanghelia", "Octoihul", "Liturghierul", "Acatistierul", "Carte folositoare de suflet", "Învățătură pentru duhovnici" și "Pravila mânăstirească", pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și a schitului de la Frăsinei. Prin înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic a continuat opera culturală și artistică a înaintașilor săi
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Prima tipografie cu litere mobile în limba georgiana a fost întemeiata în 1710 de ipodiaconul Mihail Ștefanovici la Tbilisi, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești originar din Iberia caucaziana (Iveria). Prima carte tipărită în georgiana a fost un "Liturghier" având o dedicație în limba română cu caractere georgiene pentru principele Vahtang al VI-lea, care-l chemase pe Ștefanovici din Valahia. Un număr însemnat de biserici georgiene a fost construit în secolele V și VI în afara hotarelor Georgiei, în
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
iconostas descrierile imaginilor sunt în caractere chirilice, pe bolta absidei altarului în latină, iar pe cea a naosului citate din Evanghelie multilingve: în latină, germană, maghiară și în caractere chirilice. În patrimoniul bisericii existau cărți vechi: Strastnic (1773), Mineu (1784), Liturghier (1797), Evanghelie (1765), Penticostar (1768) duse probabil în colecția arhiepiscopiei. Clopotele bisericii vechi și ușile împărătești au fost adăpostite în altă parte, în siguranță. Biserica se află într-o stare avansată de degradare și necesită o intervenție urgentă.
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]
-
de păr și două ștergare. Sunt însemnate în același inventar și următoarele cărți: o Evanghelie (de România) din 1760; un Minei - 1752; un Triod de Blaj - 1731; un Penticostar - 1808; un Strașnic - 1753; un Octoih - 1760; un Molitfelnic - 1775; un Liturghier - 1808; o Psaltire de România - 1709; o Cazanie; un Orologiu de Blaj - 1808; un Apostol - 1769; un Catavasier fără an și cinci registre matricole cu un registru de intrare-ieșire. Acest inventar va rămâne neschimbat zeci de ani la rând; în
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
modificată în dependență de loc și de tradiție. Cu răspîndirea monasticismului, recitarea orelor și formatul liturgiei au fost standardizate. În anul 484, sfântul Sabbas a început notarea practicilor liturgice din Ierusalim. În 525, sfîntul Benedict din Nursia a scris primul Liturghier al orelor. Cu reformele cluniace din secolul al XI-lea s-a impus o formă nouă a liturgiei și abenedectine. Sfântul Scaun a elaborat doar în secolul al XI-lea un Breviar Roman oficial pentru a conformiza varietățile de practici
Liturgia orelor () [Corola-website/Science/314358_a_315687]
-
Din cărțile tipărite cu binecuvântarea mitropolitului Teodosie, cea mai importantă este Biblia de la București, din anul 1688. Printre cei dintâi ctitori ai primei Biblii românești este numărat și acest venerabil pastor al Țării Românești. De asemenea, a mai tipărit un Liturghier slavo-roman (1680), Evanghelia (1682) și Apostolul (1683), ambele în limba română, spre mângăierea poporului binecredincios. Pe lângă grija Bisericii din Țăra Românească, mitropolitul Teodosie s-a îngrijit și de Biserica Ortodoxă din Transilvania, hirotonind în timpul păstoriei sale cinci mitropoliți ai Ardealului
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 și un Octoih din 1912 .
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 și un Octoih din 1912 .
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
15 iunie 1705. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română, a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum "Cazania" tipărită la Iași în 1643, "Molitvelnic" (Iași, 1681), "Liturghier" (Iași, 1683), "Evanghelia greco-română" (București, 1699). La mai mult de 90 de ani după construcția sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu ca o referință la ctitorul său, se deteriorase și devenise prea mică pentru
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
folosită ca spațiu de depozitare. Dintre vasele specifice cultului întâlnite în această biserică, protocolul enumeră: un potir, un disc, o lingură pentru cuminecătură din cositor, o stea de aramă. Cădelnița era tot din aramă. Cărțile bisericii erau: o evanghelie, un liturghier, un minologhion și un "apostoleriu". După edificarea noii biserici, vechea biserică a fost demolată iar lemnele au fost vândute unor săteni. O parte din bârnele pictate dar și ușa bisericii se puteau vedea până aproape de zilele noastre folosite la magazia
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova. Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544, care însă s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat este "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]