187 matches
-
Miezonoptica sau miezonopterul ori polunoșnița (în grecește "Mesonyktikon"; în slavonă "Polúnoschnitsa") e, în liturgica creștină, în ritul bizantin, unul din ceasurile mici, făcând parte din cele șapte laude de peste zi. Este una din slujbele din Slujbele Zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta are o origine în pietatea monastică inspirată de Psalmul 118:62, "La miezul
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
, pe numele de mirean Liviu Streza, (n. 12 octombrie 1947, Sâmbăta de Sus, județul Făgăraș) este arhiepiscop ortodox de Sibiu și mitropolit al Ardealului, precum și specialist în liturgică. Urmează școala generală în localitatea natală, Sâmbăta de Sus, între 1954 și 1961. La vârsta de 13 ani ramâne orfan de tată. Între anii 1961 și 1965 urmează cursurile liceale la școala de elită a învățământului făgărășan, Colegiul Național „Radu
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
a Universității din Fribourg (1983). Se întoarce în țară și își susține doctoratul în teologie (1985) la Institutul Teologic Universitar din București cu teza: "Botezul în diferite rituri liturgice creștine", sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În 1986 suplinește disciplina de liturgică și pastorală, cu seminariile de practică liturgică, iar în 1987 devine profesor universitar, titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină, precum și îndrumător de doctorat. În perioada ianuarie-aprilie 1990 a fost consilier economic al mitropolitului Antonie Plămădeală. Din 1992 este
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
Institutul Teologic Universitar din București cu teza: "Botezul în diferite rituri liturgice creștine", sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În 1986 suplinește disciplina de liturgică și pastorală, cu seminariile de practică liturgică, iar în 1987 devine profesor universitar, titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină, precum și îndrumător de doctorat. În perioada ianuarie-aprilie 1990 a fost consilier economic al mitropolitului Antonie Plămădeală. Din 1992 este membru al Asociației Internaționale "Societas Liturgica", cu sediul la Toronto (Canada) și Trier (Germania). La 4 iulie
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
înlăturat, și a fost introdus ritul bizantin de tipic și limbă slavă veche. Acest lucru înseamnă că pe de o parte anumiți termeni se păstrează în popor, iar pe de altă parte aceste cuvinte nu se vor mai folosi în liturgică, timp de câteva secole. Datorită limbii liturgice slave, mulți termeni slavi vor intra în limba liturgică, în timp ce termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
face ca riturile bizantin și latin să se îndepărteze, în mod voit, tot mai mult unul de celălalt. Unele Biserici locale ortodoxe se unesc cu Roma, ceea ce marchează începutut latinizărilor. Dar aceste uniri au și un punct pozitiv important în liturgică: limbile arabă, română și ucraineană devin limbi liturgice. Aceasta va permite o emancipare locală a ritului. Au loc anumite treziri spirituale, îndeosebi în lumea slavă, prin figuri de seama sfântului Serafim de Sarov. Acestei spiritualități i se cuvenea o trezire
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
occidentali au fost reabilitați, încât mineiul grecesc este destul de universal. În cadrul euharistiei, grecii au o modă tridentină de ordin practic: după citirea evangheliei se trece direct la heruvic, iar ecteniile - toate - sunt omise. Ritul bizantin grecesc se mai deosebește prin liturgica postului mare. În fiecare vineri seara, la dupăcinar, se cântă o parte din imnul "Acatist" (numit la slavi " Acatistul Bunei Vestiri"). Ritul slav are o mare diferență atât în imne, cât și în liturgica practică, cu diferite implicațiuni teologice. Din
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
mult așteptarea primei veniri, cât mai mult o pregătire pentru a doua venire a lui Iisus Christos. Am putea spune, teoretic, că aceasta nu e o particularitate de rit, câtă vreme e folclor, și nu are de-a face cu liturgica. Colindele însă se cântă la euharistiile din postul Crăciunului. De asemenea jucarea "Viflaemului" e tot de tradițiune galică. Colinda "Cana Galileii" pare să nu aibă mare lucru în comun cu nașterea lui Iisus. Totuși, în vechiul rit galic, nașterea, botezul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
mai puțin canonică, e de a citi apostolul din Apocalipsă, iar evanghelia din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secția Limba română, 1945-1947). După absolvirea facultății, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din București, predând cursurile de Liturgică și Pastorală (1938-1950). A predat până la sfârșitul vieții la Facultatea de Teologie, fiind promovat la gradul de conferențiar (1950) și apoi la cel de profesor titular (1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (ianuarie 1970 - iulie 1971) și
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
promoție. Între anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserică - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
satele Pecești (raionul Rezina) și Scumpia (raionul Fălești). A fost numit apoi ca econom la Mănăstirea Căpriana, recent redeschisă. Începând din 21 august 1989 este numit ca inspector la Seminarul Teologic din Chișinău, deschis la mănăstirea sus-menționată și profesor de liturgică. La 15 octombrie 1990 a fost numit ca paroh al Bisericii "Sf. Arhanghel Mihail" din orașul Rîbnița fără a fi eliberat din postul de inspector și profesor la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1992, arhimandritul Marchel Mihăescu i s-
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
ale studiilor teologice, secundare și elementare. La Seminariul teologic a mai adăugat, în anul 1879, în programul de învățământ câteva studii practice: ritul oriental, cântul, tipicul bisericesc, dreptul civil, economia rurală, medicina pastorală, iar în 1888, a mai adăugat filosofia, liturgica, omiletica. Profesorii de la seminariul teologic nu puteau fi decât doctori în teologie. Mitropolitul prezida examenele pe care le susținea clerul tânăr. Din banii proprii a ridicat internatul pentru băieți de la Blaj, pe care l-a transformat, începând cu anul școlar
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
pe trunchiul străvechii și severei psalmodii gregoriene care, din cantus firmus a devenit tenor (adică melodia ținută în registrul grav). „"Cântarea bisericească începe astfel să-și deschidă alte perspective, muzica începe să sune din ce in ce mai ingenios, mai bogat , făcând din ceremonia liturgica nu numai un prilej de reculegere, dar și unul de desfătare artistică. Convinsă că o comunicare cu divinitatea nu este posibilă decât în atmosferă creată de cîntecele prescrise de Antifonarul papei, biserica avea motive mai mult decat îndestulătoare să se
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude" pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și astăzi limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, limba literară laică este un amestec de elemente ale graiurilor din Voivodina, ale varianței ruse a limbii slavone și ale limbii ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
început studiile post-universitare la Pontificio Istituto di Spiritualita „Teresianum” din Romă. Astfel, în anul 2008, obține Licență în Teologie Spirituală, iar în 2010 obține titlul de Doctor în Teologie cu specializarea în Teologie Spirituală cu teza: „Icoana Cristologică în viață liturgica și în spiritualitatea Bisericii Ortodoxe din România” Citește mai mult: http://www.tic.ro/pr-daniel-bulai#ixzz2DKVrcIhH Este autorul mai multor cărți: A coordonat între 1996-1998 revista tinerilor catolici din Arhidieceza de București „Suflet tânăr”. A vizitat în repetate rânduri parohiile
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
bielorusa: "Станіслаў Манюшка", lituaniana: "Stanislovas Moniuška", ) (5 mai 1819 Ubiel lângă Minsk - 4 iunie 1872) a fost un compozitor polonez, născut în Belarus, în acea vreme în Imperiul Rus. Este considerat fondatorul școlii naționale poloneze de operă. Melodiile, muzica să liturgica, două din operele sale "Halka" și "Castelul vrăjit", ca și cele două cvartete de coarde pe care le-a compus fac parte și astăzi din repertoriul muzical mondial . S-a născut în așezarea Ubiel lângă Minsk, în acele timpuri în
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului au caracter compilator, întrucât nu doar că reia terminologia dialectică și teologică a Părinților Bisericii, dar îi și citează in extenso, fapt care deși evidențiază lipsa-i originalitate, în același timp ne arată cunoașterea sa profundă asupra acestei
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
Pirosmanišvili (sau Pirosmani, 1862-1918) este unul din reprezentanții de seamă ai artei georgiene din secolul al XX-lea. În limba georgiana s-au păstrat cele mai vechi culegeri de imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
Muzică hasidimilor Modzitz a devenit de mult un "logo". Ea a intrat în patrimoniul tuturor curentelor hasidice și al poporului evreu în toate straturile sale religioase și laice. A găsit ecou mai ales în genul klezmer tradițional și în muzică liturgica numită hazanut, dar și în genuri muzicale contemporane care îmbină de exemplu klezmerul cu jazzul, cu worldmusic sau cu genul israelian "zemer ivri" (cântec ebraic). În anul 2008 bardul israelian Ehud Banay a înregistrat de pildă cântecul tradițional El Adon
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
LeZion, iar alta aceea a compozitorului de muzică liturgică, Cantorul David Novakovski din Odessa. Până la urmă, versiunea pe melodie românească este acea care a rămas, fiind cea mai reușită. Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău, ceea ce nu exclude de loc originea ei românească. După Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a fost publicata prima
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Deși influența ucraineană a creat o mare efervescență în numeroase arii ale cunoașterii, a subminat în aceiași timp și practicile și cultura tradiționale ruse. Biserica Orotodoxă Rusă a descoperit că, din cauza izolării față de restul bisericilor ortodoxe, practicile și cărțile sale liturgice se deosebesc de cele constantinopolitane. Patriarhul rus Nikon, a luat hotărârea să alinieze textele și practicile liturgice ruse în conformitate cu originalele grecești. Dar eforturile lui Nikon s-au lovit de opoziția puternică a numeroși ruși, care considerau aceste corecții drept ingerințe
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un obiect de cult care se folosește în toate zilele de către ierarh, spre deosebire de cârja care face parte din lucrarea sacerdotala, liturgica a arhiereului. Ori de câte ori arhiereul intra în biserică să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic și
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Biserica SS Peter & Paul din Auburn, New York (1 august 1995 - 20 august 2000). În acestă perioadă, el a fost și profesor de religie, asistent spiritual și administrator la diferite școli parohiale. Mihai Dubovici a fost pentru o perioadă profesor de liturgică la Seminarul St. Basil din Stamford. În perioada 2001-2003, a studiat la Universitatea Sacred Heart, unde a obținut masteratul în contabilitate. A îndeplinit funcția de vice-econom al Eparhiei de Stamford (noiembrie 2000 - august 2012), ocupându-se cu auditul financiar al
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]