164 matches
-
au complotat, formând "Monstruoasa Coaliție . Pe 11 februarie 1866, amenințat cu pistoale, domnitorul a fost silit să abdice . După ce a semnat decretul pe spatele unui complotist, s-a îmbrăcat în haine civile și a părăsit palatul. S-a format o locotenență domnească chemată să conducă statul român până la aducerea unui principe străin pe tronul Principatelor.
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
reprezentanților comunelor, Hodoș și cu Frâncu au mers în fiecare din cele 92 de comune fondatoare (din cele 95 ale comitatului) pentru a obține semnăturile tuturor celor implicați, nu doar ale reprezentanților lor. La 21 aprilie 1864 a fost înaintat locotenenței regale de la Buda raportul nr. 138 prin care se cerea înființarea gimnaziului din Brad, arătându-se că venitul din capitalul agonisit era de 5000 de florini pe an. Tot atunci s-a trimis decizia comunelor și cererea de a fi
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
mijloace ale prozelitismului uniat. Opoziția lui Șaguna a complicat situația, deoarece obligațiunile împrumutului de stat aparțineau și uniților, iar aceștia trebuiau desplătiți pentru cedarea lor. Până la urmă Pipoș și Hodoș au acceptat punctul de vedere al lui Andrei Șaguna. Răspunsul locotenenței regale de la Buda a venit prin ordinul 2190/17 aprilie 1865 care a respins „deocamdată” aprobarea transcrierii obligațiunilor, justificarea fiind că aceste obligațiuni formează averea comunelor, avere din care trebuie să se acopere necesitățile comunelor, iar acestea ar putea renunța
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
acopere necesitățile comunelor, iar acestea ar putea renunța la ele doar dacă au o stare materială bună. Pentru demonstrarea stării materiale bune s-a cerut ca toate comunele să dovedească că și-au plătit toate dările și eventualele restanțe. Pretenția locotenenței regale viza împiedicarea înființării gimnaziului prin complicarea formalităților, însă Pipoș, Hodoș și cu Frâncu au luat de la început vizitele în cele 92 de comune și au rezolvat toate formalitățile, iar la 28 august 1866 au înaintat locotenenței regale raportul nr.
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
eventualele restanțe. Pretenția locotenenței regale viza împiedicarea înființării gimnaziului prin complicarea formalităților, însă Pipoș, Hodoș și cu Frâncu au luat de la început vizitele în cele 92 de comune și au rezolvat toate formalitățile, iar la 28 august 1866 au înaintat locotenenței regale raportul nr. 1434/1866 însoțit de toate actele cerute. În urma susținerii chestiunii în parlamentul de la Buda de către deputații români Iosif Hodoș și Sigismund Borlea și nemaiavând ce obiecta, la 25 noiembrie 1867 Ministerul de Interne de la Buda a aprobat
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de o scrisoare adresată unui diplomat străin). Pe actul iscălit de Cuza scria: „"Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului Carol I și aprobarea Consituției din 1866 s-au făcut printr-un plebiscit cu rezultate asemănătoare (peste 99
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
sub pretextul primirii noilor drapele de luptă și pentru darea onorului corpului de oaste otoman ce urma să intre în capitală (în realitate era o măsură de precauție în vederea unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea forțelor otomane dar colonelul Radu Golescu și subordonații săi, rămânând credincioși cuvântului dat guvernului provizoriu și fideli cauzei revoluției, refuză acest lucru. La cererea lui Kerim-Pașa
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
în apropiere de Bruxelles, Belgia. A fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840. A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905. La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques
Prințul Filip, Conte de Flandra () [Corola-website/Science/322055_a_323384]
-
activității sale junimiste, Ioan Melik a obținut o poziție ne-titulară ca profesor de matematică la Universitatea din Iași la data de 23 februarie 1865. La scurt timp după exilarea lui A. I. Cuza, în aprilie 1866, și înlocuirea sa cu Locotenența Domnească, a fost titularizat pe aceeași poziție. Cursul de aritmetică a lui Melik din anul 1867 a fost foarte apreciat, fiind retipărit de zece ori (în total). Au urmat și alte cursuri introductive (scrise și publicate), dintre care se pot
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
Bismarck, cancelarul prusac, l-a sfătuit la rândul său fără rezerve pe principe „să ia hotărârea îndrăzneață de a pleca direct spre România”. Carol accepta și odată cu acest moment evoluția României avea să se schimbe pentru totdeauna. La 30 martie, Locotenența Domnească adresase o proclamație către popor, recomandând alegerea prin plebiscit a prințului Carol de Hohenzollern ca domnitor al românilor, cu drept de moștenire, care va domni sub numele de Carol I. Rezultatul fiind pozitiv, Carol I ajungea la Turnu-Severin, pe
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
Brătianu, primarul Capitalei, și aclamat frenetic de mulțimile strânse pe străzi să-l vadă pe noul suveran. La Mitropolie s-a oficiat Tedeumul, după care, în fața Adunării Constituante, Principele depunea jurământul în ședința extraordinară care reunea ambele Camere, Guvernul, membrii Locotenenței Domnești și Înaltul cler. Colonelul Nicolae Haralambie citea în limba română formula de jurământ, care i-a fost tradusă principelui în franceză: Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
de proprietate al țăranilor, deși nu negau necesitatea de a le ceda pământ cu despăgubire. Intervenția militară străină devenise, însă, iminentă; la 13 septembrie armata otomană intră în București, curând urmată de ruși, și guvernul revoluționar e înlocuit cu o locotenență domnească, care admite oficial desființarea tuturor instituțiilor Revoluției, înlocuite de regimul de ocupație. Membrii guvernului revoluționar sunt arestați și expulzați, Bălcescu plecând, pe căi foarte complicate, la Constantinopol. Anul 1849 este anul iluziei transilvane, de unde sperau revoluționarii români că s-
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]