190 matches
-
Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era informat despre violențele din sanatoriu. Mai mult decât atât, Livezeanu ar fi cerut confirmarea agresiunilor și de la alte victime, la indicațiile lui Itul, și se pare că a încercat să oprească bătăile
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
începutul lui august 1950, articole pedagogice din Makarenko, citite la Pitești, când în cameră erau doar deținuți aflați de partea acțiunii. În această perioadă, Pătrășcanu a dat primele semne că și-ar pierde încrederea în acțiune, întrucât în octombrie 1950 locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea din Târgu Ocna i-a spus că regimul comunist nu admite ce s-a întâmplat la Pitești, iar informațiile false care au fost obținute de la deținuți au pus Securitatea pe drumuri. Mai mult, inițiatorul acțiunii de la Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Victor 121 Leahul Victor 25, 231-232 Leiz Gyorgy (Leiz György, Leitz) 127, 158 Lenin 25, 30, 107-108 Leonida Titus 14, 16, 55, 91, 93, 128, 133, 137, 144-146, 150, 155-157, 171, 173-174, 183, 212, 225-227, 231-232, 238 Lică Livezeanu (Lövenstein, locotenent-major) 63, 140, 169 Lie Pompiliu 79-80 Limberea Paul 146, 181, 223 Livinschi Anton 30, 147 Livinschi Mihai 50-51, 55, 68-71, 73, 76-77, 85, 87, 92-93, 95-96, 111, 119, 126-127, 129, 137, 144, 147-148, 151-152, 156, 172, 175-176, 183, 185, 188-189
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
32, 74, 76, 94, 96, 148, 151-152 Neagu Gheorghe P. 94 Nedelcu, Mihail (colonel) 36, 168 Negoiță Constantin 29, 32-33 Negoiță Ioan 29 Negrescu Fag 112, 232 Negrilă Viorel 53, 55, 68, 72, 90, 121, 175, 177, 210, 214 Negulescu (locotenent-major) 33-34 Negulescu Valeriu („Vică”) 100-102, 117, 119 Negură Ion 24-26, 35-36, 48, 93, 105, 131, 139, 179, 182, 202-203, 205, 209 Nemeș Martinel 29 Nemeș Iosif (colonel) 23, 26, 36, 38-39, 53, 55-58, 61, 63, 66, 76, 91, 93, 98
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Militare 0195, 0544, 0625, 0198, 0185, 0201, 0920... și chiar celebra "doi și un sfert"! Gândind la titlul unui film, îmi zic: "Prea mic pentru un război atât de mare"! Atâția miniștri, secretari de stat, generali, colonei, locotenent-colonei, maiori, căpitani, locotenenți-majori, locotenenți! (având în vedere multitudinea de șefi, nu vreau să cobor "ștacheta" cu gradul urmăritorilor)! Pământul este generic numit "Planeta albastră". Și eu viețuiam într-o atmosferă "bleu", înconjurată cu "dragoste și atenție" de "ochi bleu și de uniforme idem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se uite la steluța de pe noii epoleți? Curios, în fotografiile pe care le-am făcut atunci nu par prea afectat. Ca și ceilalți camarazi, mi-am ținut destul de bine firea. Singurul care dă să plîngă e comandantul nostru de pluton, locotenentul-major Constantin Andreescu, un om realmente bun și delicat, atipic printre ofițerii pe care îi aveam. Banchetul de adio a avut loc la restaurantul „Stadion”, din centrul orașului. Băutura mi-a dat o frenezie neobișnuită. Ulterior, doar de patru sau cinci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rămas țintuită pe loc, la capătul străzii, de ceea ce vedeam: în fața casei în care locuiam, toate mobilele noastre stăteau grămadă pe trotuar! Eram pe cale de a fi dați afară! Cineva (bătrâna noastră bonă) deschisese cu imprudență ușa, lăsând să intre locotenentul-major de miliție însărcinat cu executarea ordinului de evacuare. Priveam această scenă de necrezut: lucrurile noastre încărcate de un soldat într-un camion militar. După o clipă de uluire, am intrat în panică. M-am repezit într acolo, am protestat cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
noastră destinație. Noua adresă la care am fost transportați s-a dovedit a fi o măcelărie dezafectată. Era formată dintr-o încăpere - magazinul - la parter și o alta deasupra ei, la care se ajungea urcând o scară situată în fundul prăvăliei. Locotenentul-major Păun - așa-l chema - a dat ordin să ni se descarce lucrurile în magazin, ne-a dat cheia și ne-a spus că n-avem decât să facem o cerere scrisă către Biroul Spațiului Locativ, pentru a explica faptul că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
bloc în care ocupase un etaj întreg avea să fie distrus de Revoluția din 1989, fiind 35 situat alături de Radiodifuziunea Română, care urma să se construiască ulterior evacuării tatălui lui Vlad. În urma căror demersuri am reușit oare să descopăr adresa locotenentului-major Păun, care ne evacuase? Poate că prin Virginica, milițianca cu care păstrasem legătura! Da, cred că ea mi-a procurat-o. Și uite-așa, în fiecare zi, în zori, mă instalam în fața casei în care locuia, pândindu-l. Ieșea din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat 'reeducarea', deși au înăsprit condițiile în penitenciar. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat înapoi și nu a mai sprijinit eforturile agresorilor. În data de 2 octombrie 1950, locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea Târgu Ocna afirma într-o discuție cu 'Nutti' Pătrășcanu că regimul nu admitea ce s-a întâmplat la Pitești și că informațiile false care s-au dat în cadrul acțiunii violente de acolo au pus Securitatea pe drumuri
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era informat despre violențele din sanatoriu. Mai mult decât atât, Livezeanu ar fi cerut confirmarea agresiunilor și de la alte victime, la indicațiile lui Itul, și se pare că a încercat să oprească bătăile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
începutul lui august 1950, articole pedagogice din Makarenko, citite la Pitești, când în cameră erau doar deținuți aflați de partea acțiunii. În această perioadă, Pătrășcanu a dat primele semne că și-ar pierde încrederea în acțiune, întrucât în octombrie 1950 locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea din Târgu Ocna i-a spus că regimul comunist nu admite ce s-a întâmplat la Pitești, iar informațiile false care au fost obținute de la deținuți au pus Securitatea pe drumuri. Mai mult, inițiatorul acțiunii de la Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
activiști, muncitori și ofițeri. Unul era un muncitor de pe la Hemeiuși, avea și el o armă de vânătoare cu care a împușcat un iepure pe Cocolia din Slobozia, dar s-a auzit la raion și a fost pedepsit. Altul era un locotenent-major, Toader îl chema, care îi spunea tatălui meu că el nu se urcă în podurile oamenilor; îi era rușine de oameni și de sărăcia lor. Pentru strângerea cotelor erau fel de fel de băgători de seamă: colectori, delegați, membri în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ipoteză incredibilă, conform căreia tot ce s-a întâmplat atunci în România a fost coordonat de Rusia și SUA și conform căreia nu a existat o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, în decembrie 1989. George Costache era un tânăr locotenent-major din Armata Română atunci când la Timișoara au izbucnit revoltele împotriva regimului comunist. El povestește pentru DeCe News că abea la mulți de la acele evenimente a reușit să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci. Timișorenii, instigați la revoltă cu
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
revoluție. Totul era un plan care se executa. Întocmai și la timp. De ce zic asta? Am avut un coleg care era mare cu partidul. Care era băgat în chestia aia. Era mai mare în grad ca mine, eu eram un locotenent-major pe vremea aia. Care a tras. N-a vrut să omoare, dar a tras către cineva, ascuns după niște chestii într-o seară, tocmai ca să creeze ideea că - vezi - tocmai în cazarmă au pătruns teroriștii și că e prăpăd. Dar
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
generalizeze. (Foarte bine face). Numai că, înțelege la fel de bine, dacă nu toți turnătorii vor fi avut profilul moral al lui „Cristian”, măcar o parte dintre ei tot trebuie să-i fi semănat. Două „povești” prezente în sumarul eseului (cea a locotenentului-major C.A. și cea a maiorului Ion Pătrulescu, responsabilul dosarului „Lungeanu”), scrise cu mare finețe prozastică, la o imaginară persoană întâi, dovedesc fără drept de apel că nu revanșa îl interesează pe Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
se cam exagerează cu susținerea politică a securiștilor? în cot ne doare! De la Ristea Priboi - sfătuitor de taină al premierului -, la primari de sector la Capitală (gen Eugen Pleșca), la consilieri municipali (avându-l ca lider pe recent deconspiratul fost locotenent-major de la Urechea și timpanul", Doru Giugulea - vezi "România liberă" din 11 ianuarie 2003), dom' Năstase a ținut să dea politicii sale o coerență de beton (în)armat. Prin mijloace specifice, securiștii i-au lăsat pe bucureșteni fără pasajul subteran din
Victimele coerenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14347_a_15672]
-
de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă; ... c) solda de merit; ... d) indemnizația de comandă; ... e) gradații; ... f) indemnizația de dispozitiv. ... (2) Pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervă au avut gradul de locotenent-major, elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) sunt cele corespunzătoare gradului de căpitan. ... (3) Solda de merit și indemnizația de comandă se includ în solda lunară brută, ca bază de recalculare a pensiilor, numai pentru cadrele militare care
EUR-Lex () [Corola-website/Law/138589_a_139918]
-
contactat pe litoral de vreun străin să vândă rezultatele cercetării românești pentru un pumn de bani verzi. Că lucrurile nu stăteau chiar așa avea să devină limpede foarte curând după evenimentele din '68. E drept că o parte din colegii locotenentului-major Ion Stănilă, care medita la toate acestea într-un fel de reverie somnoroasă în biroul lui din Dristor, de la etajul 1 al unei case negustorești, fără nici o firmă, se ocupau mai departe de supravegherea laboratoarelor de cercetare: armamentul la Tohan
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
identitate falsă și acte-n regulă, în puncte strategice din cele mai diverse domenii, și trăiau acolo, se căsătoreau și aveau copii, și nimeni, niciodată, nu ajungea să le pătrundă adevărata identitate. Cum o fi, se gândea speriat și fascinat locotenentul-major, să stai înfipt în coasta unei lumi ostile, să te confunzi cu ea până aproape de uitarea propriului nume și a propriei misiuni, să-ți faci meseria și să-ți crești copiii conform stilului de viață al locului, să-ți faci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ceaușescu îl înlocuise pe-al lui Dej în economia orgasmelor nocturne, care însă, de la uitarea lui Stalin și încetarea terorii (sau datorită înaintării ei în vîrstă?) diminuaseră puțin în dramatism, devenind însă mai lungi și mai atent puse-n scenă. Locotenentul-major Ion Stănilă nu prea se remarcase prin inteligență la Direcția Securității Statului. În schimb, o viclenie țărănească îl făcuse să evite capcanele, răutățile colegilor, treburile prea murdare și cele în care ajungeai să știi prea multe. Munca lui fusese pîn-atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pompa viguros între crăcii albi, în ciorapi de satin, ai Esterei. Îi fu dat nefericitului locotenent să audă iarăși, proptit, plin de noroi, de canatul ușii de la dormitor, necuviințe pătimașe la adresa călăuzitorilor omenirii... Ajuns în acest punct dezolant al rememorării, locotenentul-major, așezat la biroul său din anonima clădire bucureșteană, își propti capu-n palme, presîndu-și globii ochilor cu vârful degetelor înghețate. Apăsă până ce fosfenele verzi-albăstrii desenară în câmpul lui vizual un covor echivoc, care-i amintea petele de cerneală din planșele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Casa Poporului, ca și Magistrala Albastră, nu dai decât de incapabili, de mistico-izi geto-dacici, de mâncători de unguri pe pâine, de inși pătrunși de câmpul de forțe al românismului, cu nimic mai diabolici, nici mai deștepți decât săracul Ionel, pardon, locotenentul-major de securitate Stănilă Ion, vechiul nostru prieten de familie, rămas încă, în ciuda ochelarilor cu ramă aurită ("cumpărați de mine de la Viena, Marioaro, ăla oraș, nici nu-ți vine să crezi. Au o fîn-tînă acolo în mijloc unde toți aruncă bănuți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]