1,902 matches
-
o luase în brațe iar ea nu încercase imediat să se elibereze. (De mulți ani nu-și mai simțise mâinile și picioarele înlănțuite în îmbrățișare)405. (trad. a.) Orice discurs presupune existența unui interlocutor, iar identitatea acestuia dezvăluie oblic valorile locutorului, după cum și refuzul unui anumit personaj ca interlocutor spune ceva despre locutorul însuși. În cazul romanului Pavilionul canceroșilor, identitatea interlocutorului se dovedește foarte importantă pentru conturarea, pe baza discursului, a profilului unui personaj. Rusanov alege să vorbească cu cei pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
De mulți ani nu-și mai simțise mâinile și picioarele înlănțuite în îmbrățișare)405. (trad. a.) Orice discurs presupune existența unui interlocutor, iar identitatea acestuia dezvăluie oblic valorile locutorului, după cum și refuzul unui anumit personaj ca interlocutor spune ceva despre locutorul însuși. În cazul romanului Pavilionul canceroșilor, identitatea interlocutorului se dovedește foarte importantă pentru conturarea, pe baza discursului, a profilului unui personaj. Rusanov alege să vorbească cu cei pe care îi simte "de-ai lui", în sensul apartenenței ideologice, cum este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ordinea publică". Chiar și în monologuri sau în discursuri interioare este important de identificat interlocutorul, deși identitatea acestuia nu este la fel de evidentă ca în discursul direct. În acest caz, identificarea interlocutorului este importantă pentru înțelegerea modului în care se percepe locutorul respectiv, în cazul în care se adresează lui însuși, precum și pentru relevarea relației cu un alt interlocutor, care poate fi Dumnezeu, Morala, Idealul etc. În discursuri interioare, personajele lui Soljenițîn se adresează, de cele mai multe ori, propriei conștiințe, așa cum se poate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
identificat cel care sună de la un telefon public? Dar dacă vorbește numai în rusă? Dacă nu zăbovește și pleacă repede? Recunosc ei oare la telefon vocea gâtuită? Este imposibil să existe o asemenea tehnică 406. (trad. a.) În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care vizează emoționarea (patos) și ansamblul de semne care îi creează locutorului o imagine favorabilă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care vizează emoționarea (patos) și ansamblul de semne care îi creează locutorului o imagine favorabilă (etos). Unele personaje soljenițiene manifestă predilecția de a face apel la rațiunea destinatarului, cum este Gleb Nerjin în grupul său de prieteni, alături de Dimitri Sologdin și Lev Rubin, discuțiile lor fiind adevărate dezbateri. Aceeași tendință manifestă și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în pragmatică, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000, p. 117. 389 Mihail Bahtin, Discursul poetic și discursul romanesc, în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Univers, București, 1982, p. 156. 390 Vezi Idem, "Locutorul în roman", în op. cit., pp. 193-195. 391 Vezi M. Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, traducere de S. Recevschi, Univers, București, 1970, p. 266. 392 Georges Nivat, Le phénomène Soljénitsyne, Fayard, Paris, 2009, pp. 231-232. 393 А. Солженицын, В круге первом
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
material se regăsește în definiția oferită de Paul Ricœur ([1986] 1999: 97) discursului drept eveniment și semnificație. Temporalizarea, elementul diferențiator între discurs și sistemul virtual, atemporal al limbii, trimite la discursul că eveniment, care implică conturarea unei lumi de către un locutor. Dar, în concepția filosofului francez, "discursul se depășește, ca eveniment, în semnificație", iar accentul se focalizează pe intenționalitatea mascată prin limbaj. * fenomenologia (M. Heidegger, M. Merleau-Ponty, Ed. Husserl, G. Bachelard). Preocupată de experiențele individuale, fenomenologia pune accent pe conceptul de
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
fi reperata în timp și spațiu. Această abordare poate fi asociată cu definiția discursului, oferită de Daniela Rovența-Frumușani (2004: 169), drept combinarea dintre "o reprezentare (a realului, a discursului despre real socialmente construit) și o prezentare (discurs emis de un locutor anume pentru un interlocutor și el bine circumscris)". * pe de altă parte, iconofobia (frică de imagini). În cartea a VI-a din Republică lui Platon (1986: 310), Socrate numește "imagini mai întâi umbrele, apoi reflexiile din apă și în obiectele
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
dire, c'est faire" aceasta sintagma, care reprezintă traducerea în franceză a sintagmei "How to Do Things with Words" (Austin [1962] 1975), demonstrează faptul că anumite enunțuri pot fi interpretate drept performative. În discursul publicității electorale, este necesar ca un locutor politic să se implice în ceea ce afirmă/ promite (dire). După cum menționează Geneviève Calbris (2003: 61), "pentru că un politician să fie crezut și urmat, convingerile sale trebuie să devină vizibile, implicarea personală și franchețea trebuie să fie evidente. [...] Comunicarea se transmite
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
scrisă (literatura cultă). Toate aceste forme de comunicare sunt însă dublu determinate de factori intrinseci/structurali și de factori externi/circum stan țiali ce constituie elementele situației de comunicare. Modelul funcțional conceput de către Roman Jakobson (1963) însumează șase elemente: emițătorul (locutorul), destinatarul (receptorul, interlocutorul), mesajul, codul, contactul (canalul), contextul (circumstanțele și referentul). Acestea au caracteristicile următoare. 1) EMIȚĂTORUL, actant în procesul comunicării, este cel care produce mesajul prin codificarea unei informații. De obicei, emițătorul este și sursa mesajului, dar, în anumite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de cuvânt, de exemplu, sau, în opera literară, a personajului narator de tip mesa ger, ori situația actorului - emițător al replicilor dramatice a căror sursă este autorul dramatic). În situația comunicării uzuale/instrumentale (nonartistice), emițătorul joacă rolul principal, atât ca locutor în cursul unui dialog/monolog oral, cât și ca autor al unui mesaj scris. Emițătorul este de cele mai multe ori individual, dar poate fi și colectiv (de pildă, DOOM, publicat în 2005 sub egida Academiei Române, a fost elaborat de un colectiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comunicării lui sunt: a. contextul social - identitatea, statutul social al interlocutorilor, relațiile dintre aceștia, scopurile comunicării, reprezentările și codurile socioculturale etc.; cadrul fizic al comunicării: locul și momentul enunțării; b. contextul psihologic - supozițiile, intențiile, opiniile, orizontul de așteptare al inter locutorilor; c. contextul lingvistic - referentul/realitatea la care se referă mesajul. Fiecare dintre aceste elemente ale situației de comunicare activează câte o funcție. FUNCȚIA EMOTIVĂ/EXPRESIVĂ/ REFLEXIVĂ denotă capacitatea emițătorului de a personaliza discursul, de a se exprima clar, logic, nuanțat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nolog cotidian: relatarea orală, povestirea, descrierea orală, conversația telefonică, dezbaterile spontane, urările, felicitările, toasturile, anecdotele etc. CARACTERISTICI: - este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de co municare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul socioprofesional, trăsături ale personalității locutorilor etc.; - ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de factorii situației de comunicare (context, tip de conversație/text, temă, scop, realizare, 35 abilități interlocutive etc.). Calitățile particulare cel mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea, naturalețea și expresivitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
meditațiilor filozofice. În primul caz, perspectiva descriptivă a poetului este disimulată sub aparența unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă, prin epitete calificative, prin topică afectivă se întrezărește percepția subiectivă „primară“. În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai găsit etc.; pronume de persoana
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu un conținut semantic și cu o expresie fonică. Pentru individ și pentru viața sa obișnuită în cadrul comunității, acest mijloc de comunicare îmbracă forma limbii materne. Numim limbă maternă limba uzuală a mediului social originar al celui care vorbește, al locutorului, pe care acesta o deprinde în copilărie, ca primă manifestare a limbajului pentru el. După însușirea acestei limbi iar uneori −în cazul viețuirii într-un mediu aloglot− în timpul însușirii ei, se poate deprinde și folosirea altei limbi, dar, de obicei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de scop, ci una orientată spre comunicarea cu alți oameni. În aceste condiții, limba se prezintă și ca intersubiectivitate (ca alteritate, cum spune Coșeriu 43, preluînd termenul din filozofia lui Hegel). Aceasta înseamnă că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei, posibilitatea de a transmite informații, stă în faptul că între cei doi se stabilește o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei, posibilitatea de a transmite informații, stă în faptul că între cei doi se stabilește o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe interlocutor și se adresează acestuia într-o manieră în care îi face posibilă înțelegerea. Cînd învață limba, vorbitorul deprinde în mod intuitiv și alteritatea, știința de a folosi limba asfel încît să fie înțeles și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cel al expresivității. La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a comunica ceva, ca o realizare curentă a unui act social, și se stabilește ulterior un scop care determină forma în care se comunică (declarație, întrebare, cerere sau exclamație). De aceea, atunci cînd enunță o anumită frază și nu alta, locutorul are o intenție determinată, iar ceea ce se reflectă prin structura subiect predicat este tocmai această intenție 67. Comunicarea propriu-zisă (ca activitate) este un act de a enunța, de a spune ceva, care se concretizează în tr-un enunț, într-o entitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structurează pe modele realizate anterior, pe care le depășește sub anumite aspecte 77. Întrucît actul lingvistic se produce la nivelul vorbirii, el a primit denumirea de act de vorbire și rezultatul lui este enunțul realizat în mod efectiv de un locutor într-o situație dată. Actele de vorbire, adică enunțurile concret realizate (enunțul fiind șirul de cuvinte dintr-o limbă emis de locutor și delimitat de momente de tăcere), sînt produse ale competenței lingvistice ale vorbitorilor, într-un act de vorbire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a primit denumirea de act de vorbire și rezultatul lui este enunțul realizat în mod efectiv de un locutor într-o situație dată. Actele de vorbire, adică enunțurile concret realizate (enunțul fiind șirul de cuvinte dintr-o limbă emis de locutor și delimitat de momente de tăcere), sînt produse ale competenței lingvistice ale vorbitorilor, într-un act de vorbire producîndu-se realizarea și actualizarea potențialităților limbii într-o situație de comunicare determinată 78. Dar, întrucît numărul situațiilor posibile de modificare a unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a unei anumite acțiuni, 3) cererea, care este exprimarea dorinței de a se îndeplini o acțiune ce nu depinde (numai) de voința interlocutorului (ordin, rugăminte, rugăciune, sfat etc.) și 4) exclamația, care este exprimarea spontană a dispoziției, atitudinii sau dorinței locutorului 81. Pentru fiecare dintre aceste tipuri de fraze corespund numeroase acte de vorbire. În cadrul Școlii filozofice de la Oxford s-a dezvoltat însă o teorie deosebită în legătură cu actele de vorbire, considerate ca acte efectuate atunci cînd se rostesc cuvintele. După filozoful
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
actul perlocuționar (producerea unor efecte în alte persoane cu ajutorul cuvintelor: stînjeneală, furie etc.). Austin crede că, prin studiul actelor de vorbire, se pot clarifica problemele privitoare la semnificație și la referință. După acest filozof, enunțurile posibile pe care le realizează locutorul (vorbitorul) pot fi enunțuri constatative sau enunțuri performative, primele fiind cele care descriu o stare de lucruri, iar celelalte cele care reprezintă de fapt acțiuni pe care indivizii le realizează prin intermediul vorbirii, adică într-o manieră specială în raport cu alte tipuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]