1,901 matches
-
explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit, solicitând în special funcțiile referențială, fatică (atitudinea locutorului în raport cu interlocutorul său) și conativă (privind destinatarul), iar, pe de alta, literaturizat implicit (activând deci funcția expresivă și cea poetică), discursul polemic literar este, în esență, un act ilocuționar care tinde să se împlinească într-unul perlocuționar printr-o dublă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Din acest unghi, textul polemic se bazează pe o dominantă referențială care presupune transmiterea tranzitivă a mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său, iar prin acest lucru operează virtual o selecție a receptorului pe criterii cognitiv-intelective. Acesta trebuie să cunoască atât contextul și circumstanțele enunțării și, implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului este tranzitiv, iar expresivitatea sa rezidă în violența nudă a limbajului. Diferența dintre ironie și parodie este cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autorul se identifică în totalitate cu subiectul enunțării polemice și dorește ca acest lucru să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare dublei dimensiuni a enunțării (referențială și modală). Privit ca act ilocutoriu, discursul polemistului este adresat, cel mai adesea, unui "tu" absent din planul suprafeței textuale (putem vorbi de prezența unui "tu" "al auto-alocuțiunii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile de la inferior la superior". Aceasă concluzie vizează strategia de influențare a atitudinii interlocutorului care ar putea, gradat, să treacă de la contestarea tezei locutorului la o părere nedecisă și, eventual, la un acord. În comunicarea cotidiană acest lucru e perfect valabil, însă în polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri. Argumentele devin probe în fața instanței de judecată, însă probe care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de semne de exclamație"80. Vorbim de o secvență cu caracter didactic, teoretic, așadar descriptiv, inserată ca argument pro-domo în textul polemic explicit a cărei funcție pragmatică este evidentă: atrage atenția lectorului (ca instanță evaluativă) asupra perspectivei axiologice pe care locutorul și-o asumă liber și deschis. Prin urmare, polemistul căutând puncte vulnerabile în discursul adversarului, sugerează tactic lectorului o posibilă evaluare comparativă, înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci deictice proprii descrierii: în pasajul selectat de noi, ele sunt: verbele impersonale, prezența participiilor și a gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81. Secvențe de mică întindere, narative și/sau descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În textul polemic arghezian
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dimensiunea morală, ca obiect autonom al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o țeavă îngustă, pe la robinete și curbe...", în afara poziției ideologice pe care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru atitudinea locutorului față de cele enunțate. Mai mult, comparantul este învestit cu forță argumentativă, el apare ca o secvență scurtă și percutantă al cărei potențial persuasiv rezidă în caracterul frapant al unei asocieri neașteptate sau nepotrivite. Abstractul devine vizualizabil și, prin urmare, gradul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și un anume cinism în raport cu vulnerabilitatea victimei. Apoi, perifraza (gr. periphrasis = vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai civilizați decât presupunem și mai artificiali: salutăm și adăugăm și o metanie la salut. Această dramă mi se pare mai imensă decât toată bătaia". Apariția locutorului în enunț semnifică, pe de o parte, intenția de a-și asuma propria răspundere socială, împovărătoare, dar și de a se delimita categoric de toți cei ce pretind că un atare comportament este normal și dezirabil. Ori de câte ori eul enunțiator își
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un context public
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privind obiectul. În cazul comicului, "persoana I-a care emite spiritul nu râde neapărat, ea fiind pusă de obicei în serviciul tendințelor de detabuizare și agresiune"235. Observația are aplicabilitate mai ales când ne referim la dubla orientare a intențiilor locutorului în discursul pamfletar: pe de o parte, el apare în raport de ostilitate cu obiectul rizibil (persoană sau situație), iar pe de altă parte el caută să susțină o relație de complicitate cu receptorul (în acest caz, destinatarul alături de care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest caz, destinatarul alături de care râde, și nu cel pe seama căruia se râde), împărtășind cu acesta coduri și convenții comune (morale, spirituale, estetice, sociale). Trebuie semnalat că această complicitate, în funcție de contextul politic, poate avea un caracter exoteric, în regimurile permisive locutorul mizând, deschis și oficial, pe colaborarea receptorului, sau un caracter esoteric, în care complicitatea devine o aventură "în doi sau mai mulți" în fața terorii, ca unic mod convenabil de a-și deghiza revolta. Una din concluziile la care ajunge Marian
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
narativ. E vorba de arta de a pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reconstituire a cadrului disputei este necesară, pentru înțelegerea motivației fiecărui discurs în parte și, implicit, a actului polemic global. Astfel, avem, din start, în afara oricărei alte conjuncturi evenimențiale, două tipuri umane, aflate la o distanță considerabilă unul de celălalt, doi locutori aparținând, în primul rând mental, unor lumi situate la antipod: o lume rațională, instituționalizată, ordonabilă, dependentă de temporal și deci reglementată de principii oricând susceptibile de intervenția umană, iar cealaltă lume: afectiv-empirică, autotelică, inefabilă, insubordonabilă, generatoare de sens estetic și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din acest unghi, textele polemice ale celor doi par marcate de un paralelism ideatic ireconciliabil, pentru că fiecare caută, mai întâi, să-și statueze public propria imagine și, totodată, să o discrediteze pe cea a adversarului său. În realitatea intradiscursivă, personajele (locutorul și interlocutorii asimilați proiecției sale) intră într-o opoziție manifestă, inegală, de vreme ce autorul real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]