318 matches
-
11, 100, 101, 110, 111, 1000 ș.a.m.d. Cu numerele binare se pot efectua în principiu toate operațiunile aritmetice și algebrice, de exemplu comparația (punerea în relație de ordine prin <, = și >), ridicarea la putere, extragerea de radicali, funcții trigonometrice, logaritmice ș.a.m.d. Mai uzuale sunt însă operațiile aritmetice binare elementare (adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea), care se aseamănă în bună măsură cu cele obișnuite, zecimale: Tabla adunării a două cifre binare este următoarea: Ultimul rând de mai sus se
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
a fost președinte al Societății Matematice din Franța. A fost decan al Academiei Franceze de Științe. A stabilit unele proprietăți remarcabile ale curbelor de ecuație: numite "spiralele sinus" și descoperite de Maclaurin. În 1866 a arătat că podara unei spirale logaritmice în raport cu polul situat în centrul acesteia este tot o spirală logaritmică. Cu aceste curbe s-a ocupat și René Goormaghtigh în 1928.
Julien Haton de La Goupillière () [Corola-website/Science/334718_a_336047]
-
al Academiei Franceze de Științe. A stabilit unele proprietăți remarcabile ale curbelor de ecuație: numite "spiralele sinus" și descoperite de Maclaurin. În 1866 a arătat că podara unei spirale logaritmice în raport cu polul situat în centrul acesteia este tot o spirală logaritmică. Cu aceste curbe s-a ocupat și René Goormaghtigh în 1928.
Julien Haton de La Goupillière () [Corola-website/Science/334718_a_336047]
-
lumii organice, bazându-se pe studiile lui Theodore Andrea Cook și D'Arcy Thompson. Ambii considerau că factorul determinant pentru forma unui organism este evoluția acestuia. În urma analizei diferitor scoici, ei arată că creșterea lor poate fi descrisă prinr-o spirală logaritmică, curbă care descrie creșterea homotetică (numită de D’Arcy Thompson creștere „gnomonică”) a organismului. Cook compară spiralele din natură cu cele ale diferitor opere arhitectonice, în particular cu scara în spirală a castelului de la Blois, atrăgând atenția asupra analogiei dintre
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
B în stadiu I- IV cu terapie de primă linie ( care nu au mai fost tratați anterior ) care necesită tratament ( Studiul 4 ) . 12 Figura 1 : Rata riscului : 0, 58 Interval de încredere 95 % : 0, 43 ; 0, 77 Test de rang logaritmic stratificat : p=0, 0001 Obiectivele secundare au inclus ratele de răspuns complet ( RC ) și răspunsul global ( RC sau răspuns parțial ) determinate pe baza criteriilor NCIWG din 1996 , durata răspunsului , timpul până la administrarea unui tratament alternativ și siguranța în cele două
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
B în stadiu I- IV cu terapie de primă linie ( care nu au mai fost tratați anterior ) care necesită tratament ( Studiul 4 ) . Figura 1 : Rata de risc : 0, 58 Interval de încredere 95 % : 0, 43 ; 0, 77 Test de rang logaritmic stratificat : p=0, 0001 28 Obiectivele secundare au inclus ratele de răspuns complet ( RC ) și răspunsul per total ( RC sau răspuns parțial ) determinate pe baza criteriilor NCIWG din 1996 , durata răspunsului , timpul până la administrarea unui tratament alternativ și siguranța în
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
-anume 61 Cygni-, cu o valoare de 0,314″, Struve a reluat informațiile sale referitoare la paralaxa Vegăi, și a estimat a fi dublă față de vechea valoare. Luminozitatea unei stele, văzută de pe Terra, este măsurată cu o scară standardizată și logaritmică. Magnitudinea aparentă este o valoare numerică care descrește în timp ce luminozitatea unei stele crește. Astfel, cele mai palide stele vizibile cu ochiul liber au magnitudinea 6, pe când cea mai luminoasă stea, Sirius, are o magnitudine de −1,47. Pentru a standardiza
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
sume cu un număr infinit de termeni - ca de exemplu: Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „"problemă Basel"”, în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741): Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe, extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. Tot Euler este cel care a
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
i-a permis să rezolve faimoasa „"problemă Basel"”, în 1735 (cu o demonstrație mai riguroasă în 1741): Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe, extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor. Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
confort vapoarelor creeate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, constructorii de nave au descoperit faptul că atunci când viteza prin apă crește la aproximativ 20 de noduri (23 m/h; 37 km/h), puterea suplimentară necesară motorului crește cu o proporție logaritmică; asta înseamnă că, creșterea vitezei a necesitat creșterea puterii motorului și a consumului de combustibil. Din această cauză, White Star a ales să se mulțumească doar cu confortul și cu reabilitatea, decât cu viteza. De exemplu, SS Celtic naviga cu
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
puțin O(log log "n") pentru a-l recunoaște (unde "n" este lungimea intrării). Cu alte cuvinte, DSPACE(o(log log "n")) include clasa limbajelor regulate. În practică, majoritatea problemelor neregulate sunt rezolvate de mașini care folosesc cel puțin spațiu logaritmic. Rezultatele operațiilor de reuniune, intersecție și diferență de mulțimi, când sunt aplicate pe limbaje regulate, sunt limbaje regulate; Complementul unui limbaj regulat peste alfabetul său este și el limbaj regulat. Inversul fiecărui șir dintr-un limbaj regulat produce un alt
Limbaj regulat () [Corola-website/Science/299929_a_301258]
-
rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru orice fel de mod de radioactivitatea cluster cu număr de masă Ae, inclusiv dezintegrarea alfa Într-o scară logaritmică ecuația log T = f (log P) reprezintă o singură linie dreaptă pentru fiecare tip de radioactivitate cluster și poate fi utilizată comod pentru a estima durate de viață. O singură curbă universală pentru alfa și toate radioactivitățile cluster rezultă dacă
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
închisă pentru primitivele unei funcții, chiar dacă acea funcție are o expresie simplă. De exemplu, se știe că primitivele funcției "exp" ( "x"), "x" și sin "x" /"x" nu pot fi exprimate într-o formă închisă care implică doar funcții raționale, exponențiale, logaritmice, trigonometrice și trigonometrice inverse, și operațiile de înmulțire și compunere; cu alte cuvinte, niciuna dintre cele trei funcții date nu are primitive care se pot exprima prin funcții elementare. Teoria diferențială Galois furnizează criterii generale care permit să se determine
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
urmare se consideră că căldura cedată de fluidul cald este egală cu cea care transmisă prin peretele despărțitor și este egală cu cea primită de fluidul rece. Metoda LMTD () este metoda clasică de calcul. Ea se bazează pe "diferența medie logaritmică de temperatură" formula 1. Se obișnuiește să se noteze cu 1 fluidul cald, iar cu 2 fluidul rece. Intrările sunt notate cu ′ (prim), iar ieșirile cu ″ (secund). Cu aceste convenții, temperatura fluidului cald la ieșirea din schimbător este notată formula 2. Fluxul
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
lor. Cu foarte rare excepții, aceste suprafețe sunt considerate egale, ca urmare suprafața de schimb de căldură este calculată ca și când ar fi plană, caz în care formula 11. Relația pentru calculul coeficientul global de transfer termic se simplifică la: Diferența medie logaritmică de temperatură depinde de tipul curgerii. Intuitiv, cel mai simplu schimbător de căldură este cel cunoscut drept „țeavă în țeavă”, prezentat în prima figură a articolului. Peretele despărțitor dintre fluide este țeava interioară. În acest caz, cele două fluide pot
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
despărțitor dintre fluide este țeava interioară. În acest caz, cele două fluide pot curge de-a lungul țevii în același sens, curgere numită "în echicurent", sau în sensuri contrare, curgere numită "în contracurent". Pentru aceste tipuri de curgeri diferența medie logaritmică de temperatură se calculează cu relația: unde: formula 14 sunt diferențele de temperatură între fluidul cald și cel rece la capetele suprafeței, adică: Pentru orice alte tipuri de curgere este nevoie să se stabilească relații pentru diferența medie logaritmică de temperatură
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
diferența medie logaritmică de temperatură se calculează cu relația: unde: formula 14 sunt diferențele de temperatură între fluidul cald și cel rece la capetele suprafeței, adică: Pentru orice alte tipuri de curgere este nevoie să se stabilească relații pentru diferența medie logaritmică de temperatură sau coeficienți de corecție față de curgerea în contracurent. Metoda ε-NTU (), cunoscută în bibliografia română ca metoda ε-NTC ("Număr de unități de Transfer de Căldură"), respectiv ca metoda eficienței termice, a fost propusă prima dată în 1955 de către Kays
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
O mașină diferențială este un calculator automatic, mecanic, proiectat pentru tabelarea funcțiilor polinomiale. Atât funcțiile logaritmice cât și cele trigonometrice pot fi aproximate cu polinoame, deci o mașină diferențială poate calcula mai multe seturi de numere utile. J. H. Müller, un inginer din armata hessiană, a avut ideea într-o carte publicată în 1786, dar nu
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
Barbilian se stinsese pe 11 august, în același an. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian constă în reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model generează în mod natural o distanță care poate fi reprezentată ca oscilație logaritmică. Contribuția lui Dan Barbilian a fost de a analiza cât de generală e această procedură de a construi o distanță și de a stabili o teorie a spațiilor metrice dotate cu această distanță. În lucrarea din 1934, a definit o
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
componentele funcției "f"("z"), pot fi interpretate ca funcții ce depind de două variabile reale "x" și "y". Conceptul de bază al analizei complexe este, cel mai des, introdus prin extinderea noțiunii de funcții reale ( de exemplu a funcțiilor exponențiale, logaritmice, trigonometrice) în domeniul complex. Funcțiile olomorfe sunt funcțiile complexe definite pe o submulțime deschisă din planul complex și sunt diferențiabile pe această mulțime. Diferențiabilitatea complexă are consecințe mai însemnate decât diferențiabilitatea obișnuită (în domeniu real). De exemplu, funcțiile olomorfe sunt
Analiză complexă () [Corola-website/Science/314283_a_315612]
-
În cazul indentării unui semi-spațiu elastic cu un indenter conic, adâncimea și raza zonei de contact sunt date de relația: formula 24 formula 25 este unghiul dintre plan și suprafața laterală a conului. Distribuția presiunii are forma: formula 26. Tensiunea are o singularitate logaritmică la vârful conului (în centrul zonei de contact). Forța totală are valoarea: formula 27. În cazul unui contact între doi cilindri cu axe paralele, forța este linear proporțională cu adâncimea presării : formula 28. Raza de curbură nu are nici un rol în această
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
de determinare al presiunii acustice mediu pe suprafața de măsurare este calculat în conformitate cu standardul SR EN ISO 3744:1997, punctul 8.1. Nivelul ponderat A de determinare al presiunii acustice mediu al tuturor celor 120 de sticle, calculată ca medie logaritmica a nivelului ponderat A de determinare al presiunii acustice mediu pe suprafața de măsurare. 23. Gredere Standard de bază privind emisiile de zgomot: Standardul SR EN ISO 3744:1997 Suprafață de încercare: Standardul SR ISO 6395:2003 Suprafață de măsurare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/157631_a_158960]
-
Rigla de calcul, denumită și riglă logaritmică, este un instrument utilizat pentru efectuarea rapidă și cu aproximare suficientă a unor operații matematice ca: înmulțiri, împărțiri, ridicări la pătrat, la cub, la puterea 10, extrageri de rădăcini pătrate și cubice, calculul procentelor, calcule cu logaritmi, operații cu funcții
Riglă de calcul () [Corola-website/Science/326712_a_328041]
-
înmulțiri, împărțiri, ridicări la pătrat, la cub, la puterea 10, extrageri de rădăcini pătrate și cubice, calculul procentelor, calcule cu logaritmi, operații cu funcții trigonometrice ș.a. Principial, construcția riglei de calcul se bazează pe utilizarea grafică a proprietăților logaritmilor. Scara logaritmică ce stă la baza construcției riglei de calcul, a fost inventată de Edmund Gunter, în 1623. În 1632, William Oughtred a introdus o perfecționare radicală, utilizând două scări gradate identice care alunecau una în lungul celeilalte, iar Seth Partridge i-
Riglă de calcul () [Corola-website/Science/326712_a_328041]
-
introdus o perfecționare radicală, utilizând două scări gradate identice care alunecau una în lungul celeilalte, iar Seth Partridge i-a dat în 1662 forma actuală. Rigla de calcul este alcătuită dintr-o riglă fixă pe care se marchează două scări logaritmice, dintr-o riglă mobilă (rigletă) care culisează într-un șanț al riglei fixe, având și acesta două scări logaritmice și dintr-un cursor cu 1 - 3 fire reticulare care ușurează aprecierea fracțiunilor de diviziuni. Principiul de funcționare se bazează pe
Riglă de calcul () [Corola-website/Science/326712_a_328041]