398 matches
-
ani își declină competența de a ocupa o catedră de filozofie, spunând că nu știe destulă sanscrită și greacă (germana nu era în discuție) - deci că nu are mijloacele de a se apropia de originar -, Maiorescu, în care vorbește acum logicianul, practicantul formei goale, se grăbește să creeze catedre de filozofie fără oameni pregătiți, chemîndu-l pe Negulescu la Iași, după doar șase luni de studii la Paris, și încurajează în locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci tocmai forma de învățămînt care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de logică aplicată este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un nou Land, în care logica este pusă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în mintea lor până și excelența este o variabilă a puterii), pentru spulberarea unei reușite ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
strugurii în peștera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta și a scăpa astfel de soarta grozavă pe care ciclopul le-o pregătea. Curând s-a dovedit însă că strugurii, al căror must tocmai îl băuserăm, fuseseră prelucrați astfel: logicianul nostru și soția lui (purtînd numele suav de Candida) se dezbrăcaseră goi-pușcă, se urcaseră în cadă și, la un moment dat, inspirați de ritualul bahic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din Militari, trăiseră, scăldați pe jumătate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gură. Atunci am avut revelația că morala are ca premisă imaginea de sine reflectată în ochii celorlalți și că, dacă imaginea aceasta rămâne "la sine" ― omisă, latentă și ascunsă cu grijă ―, morala poate deveni la limită ticăloșie discretă. Colegul meu logician era liber de felul îh care imaginea lui se reflecta în ceilalți și "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale. El era, ca să zic așa, premoral moral. Putea fi mitocan, nesimțit, hidos ― dar nu ticălos. Putea trăi ca și cum nimeni nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viziune lingvistică asupra semioticii. Este vorba în primul rînd de cercetătorii francezi A.J. Greimas, Roland Barthes, Julia Kristeva, Tzvetan Todorov, cu-noscuți și sub numele de Școala de la Paris. În schimb, termenul se-miotică legat de numele filosofului, matematicianului și logicianului american Charles Sanders Peirce oferă o viziune mai largă asupra domeniului, incorporînd și semioticile non verbale. Promotorii acestei viziuni filosofice pansemiotice sînt Charles Morris, Thomas Sebeok, Umberto Eco. Avînd în vedere aceste distincții, am optat pentru termenul integrator semiotică, neuitînd
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asemenea operație) în raport cu lumea care naturalizează sau maschează semnele primului sistem sub semnificațiile celui de-al doilea: obiectivitatea sa este totuși plasată sub semnul provizoratului de istoria însăși care reînnoiește metalimbajele (R. Barthes, 1985: 80). Termenul de metalimbaj introdus de logicienii Cercului de la Viena (Rudolf Carnap) și Școala poloneză (Tarski) semnifică distincția între limba despre care vorbim și limba în care vorbim (limbaj obiect/vs/metalimbaj). Definițiile în limba naturală a unor termeni științifici sau a unor noțiuni complexe vor constitui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ch. Morris (1946), Th. Sebeok (1974), John Lyons (1977) etc.) Considerat cel mai important filosof al Americii și întemeietorul semioticii moderne, C.S. Peirce (1839-1914) este o personalitate de prim ordin în istoria gîndirii americane, de anvergura unui Leo-nardo da Vinci. Logician, chimist, istoriograf, cartograf, prieten al lui Wiliam James care îi atribuie paternitatea pragmatismului, Peirce este autorul unei opere monumentale (de peste 100000 pagini) din care au fost publicate postum opt volume de Collected Papers (infra C.P.). Strălucitul eseu din 1867 On
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
infinit de semne). Experiența didactică și cea științifică reprezintă exemple paradigmatice de situații semiotice de semioză infinită: termenii noi sau complecși sînt interpretați prin imagini, diagrame, definiții de accesibilizare și în ultimă instanță corespondenții intraductibili din limbi străine (latină, engleză). Logician și filosof profund, Peirce introduce nuanțări subtile la fiecare componentă a triunghiului semiotic. Astfel obiectul este subcategorizat în imediat (obiectul în semn) și dinamic (obiectul mediat sau real pe care semnul îl indică, iar interpretul îl descoperă prin experiență colaterală
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau cotidiene într-o epistemă au fost ulterior incluse în sfera literaturii Scrisorile portugheze, ceea ce înseamnă că afilierea la categoria text literar nu poate fi gîndită decît în interiorul unei anumite episteme și unui anumit orizont de așteptare). METALIMBAJ Introdus de logicienii Cercului de la Viena (Carnap) și de logicianul polonez A. Tarski, termenul de metalimbaj reprezintă în ierarhia limbajelor un limbaj de gradul II cu ajutorul căruia se stabilește adevărul propozițiilor limbajului primar sau limbajului-obiect. În lingvistică, metalimbajul se referă la funcția specifică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ulterior incluse în sfera literaturii Scrisorile portugheze, ceea ce înseamnă că afilierea la categoria text literar nu poate fi gîndită decît în interiorul unei anumite episteme și unui anumit orizont de așteptare). METALIMBAJ Introdus de logicienii Cercului de la Viena (Carnap) și de logicianul polonez A. Tarski, termenul de metalimbaj reprezintă în ierarhia limbajelor un limbaj de gradul II cu ajutorul căruia se stabilește adevărul propozițiilor limbajului primar sau limbajului-obiect. În lingvistică, metalimbajul se referă la funcția specifică a limbii naturale de a vorbi despre
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de constructiviști, care să susțină ideea de dublu caracter al identității pot fi găsite atât pe tărâmul filosofiei, psihologiei sociale sau sociologiei, cât și în câmpul teoriilor identității. Un exemplu în acest sens, familiar logicienilor identității, este cunoscut sub numele de "Corabia lui Tezeu". Tezeu a fost un erou atenian, care a învins Minotaurul, salvând astfel viețile tinerilor din cetate sacrificați o dată la nouă ani în Labirintul din Creta. Se spune că nava cu care
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
școlii, ori sprijinitorii ei, cu o iconografie selectată și de bun gust, care îmbogățește imaginea și știința cititorilor, este ediția care recomandă o școală de înalt renume, realizată la o editură de prestigiu din Iași - „Ștefan Lupașcu” - sub veghea eminentului logician - profesorul universitar Petru Ioan, hușean la origine. Cu o notă de recomandare semnată de eminescologul prof. Theodor Codreanu și un „Cuvânt la aniversare” de prof. Manuela Iacob, directorul instituției sărbătorite, cartea este o bogăție enciclopedică, necesară de cunoscut d e
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din pricină că poetul gândea în cheia politicii românești, pe când fruntașul Junimii în cheia interesului personal, vădind o ciudată inapetență pentru gândirea politică profundă. Istoria, nu numai cea literară, înclină să creadă că Maiorescu a fost nu doar strălucitul critic literar și logician, ci și un om politic de prim-plan. Și argumente factologice, de suprafață, sunt: Maiorescu a fost ales deputat, în mai 1871, pe 7 aprilie este desemnat ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, pe 1 mai numit agent diplomatic la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tatălui, îi va împărtăși lui Russell acea preocupare sub semnul căreia pare să fi stat întreaga sa viață de acum înainte: „Poate crezi că este o pierdere de timp să reflectez asupra propriei mele persoane, dar cum pot să fiu logician dacă nu sunt încă om? Înainte de toate trebuie să ajung la o relație în termeni clari cu mine însumi.“25 Ducând mai departe acest gând, reflectând asupra raportului dintre autenticitatea gândurilor filozofice și autenticitatea vieții celui care le formulează, va
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
personalitate puternică, înzestrat cu mult temperament și cu puțină răbdare, nu putea avea succes într-o activitate publică decât într-un mediu deosebit de tolerant. Întors la Viena, se va gândi de aceea la Cambridge. Deja atunci când Frank Ramsey, un tânăr logician de la Cambridge, care fusese implicat în traducerea engleză a Tractatus-ului, l-a vizitat, în 1923, Wittgenstein îl rugase să se intereseze dacă cele șase semestre în care a studiat înainte de război cu Russell, precum și cartea sa, ar ajunge pentru obținerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și rezervele pe care le-a avut citind manuscrisul și discutându-l apoi cu Wittgenstein. Ele și-au găsit expresia într-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poețiă“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a ales inițial Wittgenstein a fost Der Satz. Abia în faza finală a redactării cărții l-a înlocuit cu Logisch Philosophische Abhandlung [Studiu logico filozofic].) Pentru tânărul Wittgenstein, care a fost în același timp elevul celor mai de seamă logicieni ai vremii, al lui Frege și al lui Russell, și un fiu al Vienei, determinarea a ceea ce este o propoziție avea o însemnătate covârșitoare. O asemenea determinare făcea posibilă delimitarea a ceea ce „poate fi spus“ de ceea ce „nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va reține și modul detașat în care are loc aici raportarea la opera din tinerețe. În § 23, de exemplu, se aprecia drept „interesantă“ compararea a ceea ce se spune aici despre varietatea genurilor de cuvinte și propoziții cu ceea ce au spus logicienii despre structura limbajului și se adaugă în paranteză: „De asemenea și 196 GÂNDITORUL SINGURATIC * Toate citatele din Cercetări filozofice sunt date după traducerea românească de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003. autorul scrierii Logisch-Philosophische Abhandlung.“ Se relatează că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și au o forță de convingere căreia ne putem cu greu sustrage. Este, mai întâi, poziția autorilor care cred că opera de tinerețe reprezintă contribuția cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
UN WITTGENSTEIN II? 203 Mi se pare interesant de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va trebui să distingem între semnificația unui nume și purtătorul lui.42 Iar posibilitatea de a preciza într-un mod satisfăcător semnificația unor cuvinte nu reprezintă o justificare pentru a vorbi în general de „semnificația cuvintelor“, așa cum obișnuiesc să facă logicienii. „Există multe cazuri în care pot spune că un cuvânt este folosit în câteva sensuri și pot să dau o definiție. Dând o definiție pot doar să vă dau o folosire a cuvântului în termenii altor cuvinte, ale căror folosiri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]