KorAP: Find »[drukola/base=longobardă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 >

185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

cerut longobarzilor să se așeze de jur împrejur, în cerc, și să evite orice violență față de acel om, indiferent ce-ar fi făcut sau ar fi zis. El urmărea din ochi fiecare mișcare a mea, fără a înțelege însă limba longobardă. Atunci când, la un gest al meu, un paznic s-a apropiat de el cu scramasaxul în mână, a avut un surâs fericit și a început să cânte un imn; dându-și însă seama că pur și simplu îl dezlega, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
astfel de lucruri și, auzind răspunsul pozitiv al lui Yehudah, a părut încântat. Am plecat de-acolo cu două ceasuri înainte de asfințit, ca să ajungem și la episcopul Severo. La episcopat am fost întâmpinați de doi tineri diaconi, chemați de gărzile longobarde care păzeau poarta. Le-am spus cum mă numesc și dacă e cu putință să-l salutăm pe Severo. Am fost conduși în ceea ce îmi aminteam să fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
căsătoria cu Alimunda, fiica regelui francilor Theodebert, continua să fie amânată. Se zvonea că nu ar fi fost în stare să satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de aurul Bizanțului, erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
dacă, în caz de primejdie, nelongobarzii liberi puteau să lupte alături de longobarzi. Mi-a răspuns că, așa cum luau parte la patrule, puteau și să formeze grupuri de mercenari de sprijin, fără să facă însă parte în niciun caz din armata longobardă. Asta ar fi egal cu a-i împuternici să ia cuvântul în întrunirile prin care era guvernat regatul. M-am gândit că era un mod prostesc de a acționa. Rotari a sesizat îngrijorarea de pe chipul meu, deși fără s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
sunteți cu doi în plus față de cât am prevăzut. De unde știa el câți plecaseră din Cividale? Blestemați să fie spionii bizantini! Mi-am dat seama, contrariat, că nimeni n-a ținut cont de rangul solului, așa că am ocărât și naivitatea longobardă. Taso i-a dat replica: - La domeniul neamului Ariberti ni s-au alăturat vărul meu, Rotari de Brescia, și magistrul său. Gregorio s-a uitat la mine amuzat, și la Rotari, cu atenție. - Vor fi și ei găzduiți cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu Gisulf, căsătorie dorită de regina Teodolinda din rațiuni politice. Fiind mai degrabă măruntă de statură, natura îi dăduse în schimb alte daruri. Pielea o avea albă, iar părul, de un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în parte împletit în cozi, așa cum îl poartă fetele de măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea astfel proeminent și ațâțător. Într-adevăr, se obișnuiește ca în ziua nunții să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Prima hotărâre a lui Arioald a fost cea de a-mi îngădui să-i caut pe Rotari și pe ceilalți așa cum știam doar eu. Mi-a dar un răgaz de șaizeci de zile pentru a obține un rezultat, altfel armata longobardă, sub comanda lui Sundrario, urma să nimicească Oderzo, și apoi să atace Ravenna. A doua sa hotărâre a fost cea de a proclama arianismul drept unică religie a poporului longobard, interzicând pentru totdeauna episcopilor catolici din regat, precum și prelaților lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
despre onoarea cu care m-au răsplătit. Am fost adoptat de Gundo ca fiu și, cu încuviințarea tuturor longobarzilor, mi s-au încredințat armele și mi-au tăiat părul, primit fiind, cel dintâi între nelongobarzii din Italia, în rândurile armatei longobarde. Regele, informat de Grasulf despre aceste lucruri, a aprobat hotărârea luată. Un fapt asemănător, a spus el, s-a mai întâmplat cu multe veacuri în urmă în Germania. Prin voința lui Faroald și a lui Rotari, fâșiile care împodobesc tivurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul capului nu și-ar fi băgat în casă o longobardă, chiar dacă ar fi fost cea mai frumoasă femeie din lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul capului nu și-ar fi băgat în casă o longobardă, chiar dacă ar fi fost cea mai frumoasă femeie din lume. S-a hotărât să nu se mai atingă de ele și să le vândă ca sclave bulgarilor de îndată ce ar fi ajuns acasă și le-ar fi pus să se spele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care ardea cu ulei arian, și cel care veghea dispunea de patrafirul cu șase cruci și de amvon cu sprijinul armelor longobarde: așa cum patrafirul de la Grado se bizuia pe soldații de pe navele bizantine. Acum Mama a fost definitiv părăsită de mine, și se pregătea să moară de una singură, mai rău decât o femeie stricată care doar a avortat sau și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
foarte scurtă, căci o întrebare îmi ardea buza. - Cum de ți s-a arătat stâlpul infamiei? Nu a răspuns așa cum nădăjduisem, adăugând doar atât: - Ai răbdare, sâmbătă vei înțelege multe lucruri. Mai sunt două zile până atunci. Deoarece, odată cu obiceiurile longobarde, asimilasem și silnicia lor, am exclamat: - Garibaldo, faptul că ești monah sau medic nu-ți dă îndreptățirea să mă faci să pierd timp. S-a uitat țintă la mine și am văzut în ochii săi o pace nouă: erau calmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pe un obraz cu mâna sa bătrână, a surâs, s-a aplecat spre fața mea și mi-a șoptit: - Desigur. Cred în cel care a zis „n-am venit să aduc pacea, ci sabia“. Și vreau ca sabia să fie longobardă. Scrie-i regelui! Am scris scrisoarea după cum mi s-a cerut, înainte de a pleca din Concordia. Am compus-o astfel încât să fiu sigur că se va bucura de succes: arianul Arioald i-ar fi îngăduit oare unui roman, a cărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui Arie, pentru a se deosebi de catolici în slujba Bizanțului, regele și Dumnezeu ar fi vorbit aceeași limbă. Adică longobarda. În cele din urmă, mi-a dat dreptate, și, atunci când arhidiaconul a venit să stea de vorbă cu el, i-a tăiat-o scurt spunând că eu deja îl făcusem arian și că era gata să primească botezul. Numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și celor ajunși la sapă de lemn, să se însoare cu femei romane libere, cu excepția unor motive de oportunitate politică, și de a le recunoaște fiii ca longobarzi. I-am cerut, de asemenea, să obțină statutul de membri ai nației longobarde pentru nelongobarzii care și-au dovedit fidelitatea și, în primul rând, au devenit indispensabili dintr-un motiv sau altul. Nu m-a refuzat, deși oarecum uluit, dovedindu-mi cât de mult ținea la mine. Arioald, scos din fire, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Avea inima îndoită, căci dintr-o asemenea călătorie era posibil să nu mă mai întorc. - Lasă-mă să vorbesc cu Arioald, a insistat el. - Asta nu, prietene. Lasă-mă să plec. Îți cer un document de liberă trecere prin ținuturile longobarde. Nu l-am convins, și continua să clatine din cap. - Înțelege-mă bine, Rotari. N-am de gând să te părăsesc, și fii sigur că o să mă-ntorc; posibilitatea de a supraviețui în călătorie este mai mare decât cea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
S-au arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut să mă bucur de fericirea lor. Rodoald mi s-a cățărat în brațe, agățându-se de tunică. La doi ani bolborosea câteva vorbe longobarde și latine, amestecate într-un limbaj numai de el înțeles, spre amuzamentul general. S-a uitat țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
prelua preferințele longobarzilor fără să-și trădeze propria artă, de a studia produsele lor manuale mai vechi și de a le rafina, de a introduce inovații pe nesimțite. În ceea ce mă privea, eram mândru când auzeam vorbindu-se despre sculptura longobardă, prețuită până și în ținuturile exarhatului și chiar în țările de dincolo de Alpi, știind însă că este vorba dspre bravura siriană. La Pavia l-am găsit pe regele Arioald bolnav. Se vedea după față. M-a primit bine, dar mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise vremea, să se pregătească pentru meșteșugul armelor, a fost încredințat severului și neîndurătorului duce de Trento. Pe Ansoald l-am surghiunit în cancelarie cu porunca să compileze un caiet de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi amânată o clarificare între Rotari și papă, deoarece bizantinii încercau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu prea agrea sobrietatea sfinților părinți. Cred că ți se potrivește și Domniei Tale. Să ai o noapte liniștită“. A doua zi, după ce am zăbovit aproape toată ziua la Laterano, reținuți acolo sub pretextul că eram mai în siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în jurisdicția lor spirituală și cu atât mai puțin în controversele lor teologice. Fiecare facțiune își vedea de treaba ei, cu templele, ierarhiile și credințele proprii, iar oamenii care circulau prin regat, oricine ar fi fost ei, dacă respectau legile longobarde și se arătau folositori prin munca lor, erau bine primiți și respectați. Profitând de acel răstimp de pace, am curățat Longobardia de orice tabără sau autoritate bizantină. Și, ca să fim mai siguri, am mai incendiat o dată cetatea Oderzo. Am încheiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
coviltire fluturătoare de in alb, Gaila a revenit la Pavia împreună cu noi și a intrat în odăile reginei. Eu mi-am luat un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde era gata. Informațiile primite din provinciile regatului, confruntate și armonizate, alcătuiau un codex acceptabil pentru toți longobarzii, mai ales pentru cei căzuți pradă sărăciei odată cu terminarea prăzilor de război. În lipsa mea, Adeodato a pus într-o ordine logică legile. Ansoald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
bruscă de sânge în cap, sânge care-i apasă pe creier. Nu cred că e vorba aici despre otravă. Trebuie să așteptăm câteva zile și să vedem cum evoluează boala. Această îndoială a avut darul să oprească pe loc armata longobardă, gata să-l răzbune, precum și rugăciunile lui Adeodato. După ce șase zile a zăcut la pat, Aio a reînceput să vorbească și să judece, dar cu mintea unui copil de șapte ani. Ceea ce, oricum, a fost considerat de medic un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]