184 matches
-
aproape de el. În momentul când pronunță aceste cuvinte mi-am dat seama ce tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ale traficului se auzi un zgomot puternic venind de la unul dintre peroane: un fluierat, urmat de fum. Deschise ochii. — Îmi place sunetul ăsta. — Și mie, zise Helen. E un sunet de vacanță, nu-i așa? Unul amintind de găletușe și lopățele. Mă face să-mi doresc să plec, să părăsesc Londra, măcar o clipă. Bău cu lăcomie restul de ceai din fundul ceștii. Dar n-am nici o șansă, cred. Nu? Întrebă Julia. Nu poți aranja ceva? — Dar unde să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere, strîngîndu-și ochii, ținîndu-și capul ei delicat În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii peste cap. Nici patru ani n-are și deja e obsedat de televizor. Ca adolescent, cum o să mai fie? — Distrage-i atenția cu un castel de nisip uriaș, zic eu rînjind. La magazinul de cadouri se vînd găletușe și lopățele. Cam la o sută de lire bucata, clatină el din cap. — Dar sînt pentru iubitul tău fiu, precizez eu. Haide, cumpără-i o găletușă și o lopățică și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nisip uriaș, zic eu rînjind. La magazinul de cadouri se vînd găletușe și lopățele. Cam la o sută de lire bucata, clatină el din cap. — Dar sînt pentru iubitul tău fiu, precizez eu. Haide, cumpără-i o găletușă și o lopățică și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază pe umeri. — Haidem, domnule T. Ce-ai zice să mergem amîndoi pe plajă și să construim un castel de nisip? — Daaa! strigă Tom. Grozavă idee, tati! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din scris. Probabil că era vreun localnic furios care suna să se plângă de faptul că vagabonzii îi blocau calea de acces sau că proprietarii de câini nu foloseau lopățele corespunzătoare. Ziarul primea o mulțime de astfel de apeluri, deși, din fericire, majoritatea nu ajungeau direct la Fran. — Într-adevăr. — Redactorul-șef al ziarului Citizen? — Da. — Atunci am o poveste trăsnet pentru dumneavoastră. O companie de familie fondată acum optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți începură a mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mănăstire albă pe deal. Mihai zice că pe acolo e scăparea noastră. E foarte religios. Pe colegul meu îl cheamă Mihai Scrofil. Ieri m-a dus într-un loc secret și m-a lăsat să mă joc cu niște lopățele. Ne jucam de-a pirații și eu trebuia să fac un tunel pe sub Marea moartă ca să ajungem în mijlocul insulei unde stătea Gioni Depp. Și trebuia să ne ascundem de pirații perlei negre care erau gaborii. A fost tare mișto. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
încă de felul acesta, Mini se despăgubea, având păreri despre fapte, lucruri și oameni. Din parfait-ul glace își tăiase o felie așa de mare, dată fiind înălțimea impunătoare a formei, că rămăsese în urmă de ceilalți, deși luptase harnic cu lopățica fină de argint, la înghițirea cremei delicioase și răcoritoare. Apăruseră fragi mărunți de tot și, prin fereastra scundă cu obloane de stejar, căutase să ghicească, undeva, păduricea odihnitoare. Fragii de pădure păreau lui Mini cea mai frumoasă floare a pădurei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zărit, pe sol, acea uscătură, care acum semăna cu o fostă, mai mărișoară, broască țestoasă, urgent veni În picaj, o apucă În gura-i cât o treucușoară de pe la fântânile lipovenești de pe nu tare departe de Dunăre, și lată cât niște lopățele pentru mânat barca, și se pierdu, cu ea, În zare, spre acolo, spre unde nu se mai observă, licărind stins, un ochi de apă, dintr-o fostă mare baltă danubiană. Și nu mai știe nimeni, de pe nicăieri, ce s-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aici În ceea ce privește satisfacerea necesităților sale excretorii. Pe cealaltă, ca să spunem așa complementară, o rezolvă În mod disciplinat În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble În urma lui adunându-i excrementele Într-o punguță de plastic cu ajutorul lopățelei special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea extraordinară de a fi fost ideea animalului Însuși, care este de părere că un muzician, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ochiul: - Mănâncă, Mihaela, dă-i dracu’, au de toate, doar nu le faci economie. Hai, măi fată, lasă că răbdăm acasă. Am ieșit pe malul lacului. Oamenii își plimbau câinii. Din când în când, luau discret o punguță și o lopățică puse de municipalitate din loc în loc și strângeau căcărezele patrupezilor. Erau pungi frumoase. Mai să-ți vină să le iei acasă pentru cadouri de Crăciun. * * * Nu știu de ce, Elveția a rămas pentru mine țara-prototip pe care am admirat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa cum ar putea să fie o Băneasă fără garduri, fără mega-viloaie, cu case normale, cu o pădure extrem de curată prin care de obicei își plimbă Jeff cei cinci câini, dar pe rând și în lesă, că ei curăță murdăria cu lopățica și punguța. Ieri am lucrat, la prânz am înotat, apoi am mers la bibliotecă unde au și revista AnALize, până la numărul cu umorul. Seara am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
România? Pentru că eu... între timp... am devenit femeie serioasă. Adică sunt o femeie serioasă, cu bărbat, cu copii. Asta e nepoțica mea, Angelica. Uită-te, mamă, în aparat, să te vadă francejii! o îndeamnă ea pe fetiță, care aruncă o lopățică de nisip drept în cameră. Bine, eu eram serioasă și când l-am cunoscut pe Lionel. Era un băiat tare finuț. Și timid. Dacă n-aduceam eu vorba... eram și astăzi fată mare... Glumesc, bineînțeles. Că n-am fost nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcute! Nimic nu mai cade. Ruleta se învîrti, bila norocului alergă zăpăcită printre numere până ce osteni. ― Șapte! Ieșise! Ieșise! Chiar 7, numărul destinului meu. Nu m-am mirat deloc. M-aș fi mirat dacă nu ieșea. Crupierul îmi întinse cu lopățica o grămadă de fise. ― Faceți jocurile, domnilor. Am pontat a doua oară, tot pe 7. Puteam să-l schimb? Nu, în ruptul capului! De rândul acesta admiteam că voi pierde, dar ce importanță avea? ― Șapte! Iată, ieșise a doua oară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
văzului și auzului. Apoi câinele s-a oprit să-și facă treaba lui de câine, cu picioarele îndoite. Nici o problemă pentru Shadow - nu ca mine, cu Morning Line, cu țigara, cafeaua, chinul obișnuit. — Bravo, spuse Martina. — Asta ce e? — O lopățică. A, da, am spus eu. Echipamentul complet - lopățica, fărașul și cutia pentru rahații de câine. Doamne, voi, americanii, sunteți culmea. Ei, hai, doar n-ai de gând să... fii serioasă. — Fac urât de tot aici când e vorba de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-și facă treaba lui de câine, cu picioarele îndoite. Nici o problemă pentru Shadow - nu ca mine, cu Morning Line, cu țigara, cafeaua, chinul obișnuit. — Bravo, spuse Martina. — Asta ce e? — O lopățică. A, da, am spus eu. Echipamentul complet - lopățica, fărașul și cutia pentru rahații de câine. Doamne, voi, americanii, sunteți culmea. Ei, hai, doar n-ai de gând să... fii serioasă. — Fac urât de tot aici când e vorba de așa ceva, spuse ea. Oamenii țipă la tine. Un căcățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niciodată rău nimănui. Nu, e foarte toxic, mai cu seamă că și copiii se joacă pe străzile astea. Rahatul de câine te poate îmbolnăvi. Ce nu te îmbolnăvește? Vreau să spun că, despre iei problema în amănunt, orice te îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o am, Să pot și eu să fac minuni Păpușilor să le dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca acela pe care-l văzuse într-o zi pe marginea șanțului, pe drumul ce trecea prin mijlocul satului. De aceea intra în grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]