339 matches
-
carie și nici vreo plombă artificială, cum au oamenii. După aceea, falca este tăiată cu fierăstrăul în felii, care sînt stivuite aidoma grinzilor folosite în construcții. Capitolul LXXIV CAPUL balenei normale - VĂZUT PRIN CONTRAST Străbătînd puntea, să privim acum cu luare-aminte capul balenei normale. Așa cum, prin forma sa generală, nobilul cap al cașalotului ar putea fi asemuit unui car roman de război îîndeosebi din față, unde pare atît de frumos rotunjit), capul balenei normale îți evocă un gigantic pantof în formă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas departe de hamacul lui; n-ar fi putut spune nici dacă se mai uita la ei cu luare-aminte, deoarece ochii erau ascunși de pălărie. Nici nu-i păsa că, în timp ce stătea acolo, cîte o oră întreagă, umezeala nopții se strîngea ca stropii de rouă pe pălăria asta și pe mantaua lui, tăiate parcă în piatră. Straiele umezite peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau, dimpotrivă, se porneau să tragă metodic asupra întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În cele din urmă, îl dădură gata cu lansatorul de grenade. Apropiindu-se, Pavel constată eroarea o dată cu ceilalți și fluieră de uimire. Într-o nișă dintre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
kaˆ ›terai polla..., a†tinej dihkÒnoun aÙto‹j ™k tîn ØparcÒntwn aÙta‹j). Fragmentul lucanic, asupra căruia vom mai reveni, trebuie stors de informații, pentru că el conține aproape tot ce se poate spune, la modul concret-istoric, despre Maria Magdalena. Atrag luarea-aminte și asupra contextului În care apare, capitolul 8 al Evagheliei. Ne aflăm la Începutul predicării lui Isus. Luca descrie grupul inițial de ucenici, alcătuit din două „cercuri”: primul, doisprezece apostoli, bărbați; al doilea, un număr de femei, venite Împreună cu Învățătorul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra În detalii istorice sau tehnice, mulțumindu-mă, pentru aceasta, să trimit la excelentele lucrări ale lui Campenhausen, Gamble, Metzger sau Tardieu. Doresc să atrag numai luarea-aminte asupra ezitărilor Părinților din această lungă perioadă și asupra fluctuațiilor din interiorul listei de titluri. „Lista lui Muratori”, Irineu, Origen, Tertulian propun versiuni diferite ale „canonului”, În vreme ce Însuși termenul kanon, cu sensul de „conținut normativ al Scripturii”, nu apare decât
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o copie a Întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității [evreiești din Alexandria], conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută În chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea au fost Însoțite de aclamațiile tuturor. Apoi au cerut să se rostească un blestem, după obiceiul lor, Împotriva oricăruia s-ar apuca să schimbe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adresăm Senatului? Asinius Gallus răsuflă ostenit. I-a explicat doar. Este prea târziu. — Ne rămâne calea apelului. Surâde în fața figurii buimăcite a celuilalt. — Îi lăsăm să-și facă mendrele și ne adresăm apoi justiției criminale a împăratului. Ridică mâna a luare-aminte. Dar mai întâi... — Ce? întreabă celălalt cu sufletul la gură. — Am să-ți compun o sesizare către Marele Pontif, face sec Gallus. N-a discutat asta cu Augustus. Dar o să fie de acord. E o găselniță nemaipomenită. Acum i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus însă se scobește indiferent cu unghia între dinți. — Eu am îmblânzit-o, explică Thaos cu mândrie. Arată cu degetul spre cușca următoare: — Înhămată cu pantera de colo trage o șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe piept, iar puzderia de stele de pe chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cauți forma ce să poată să le-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și desgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul nostru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ajutorul pe care i-l dăduse tatăl samuraiului în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul își aminti iarăși chipul tatălui său. Riku apăru din nou de la bucătărie și, cu chipul palid, se așeză într-un colț al vetrei privind cu luare-aminte la unchiul și la soțul său. — Într-o țară îndepărtată... acolo o să se ducă Roku, zise unchiul parcă nu pentru Riku, ci pentru sine. E o mare cinste. O mare cinste. Apoi murmură repede, ca pentru a-și alunga propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis. Și dacă acesta nu i, Cuțulache împinge cu o lăbuță ușa și cu cealaltă apasă închizătorul. Copiii îl urmăresc cu mare luare-aminte și-l admiră pentru bunătatea și istețimea lui. El, Cuțulache sau Calu, sau Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor fi mari, să facă și ei la fel. Ce păcat că Sorineii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
noi ne-am gândit să-i dăm ceva de mâncare, că poate i s-o fi făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să vedem oile de am căzut și-am plâns... sare cu gura Sorin. Și pentru că bunicul nu spune nici da, nici nu, băiatul îi dă înainte: Ai să vezi că acum sunt băiat mare. Bunicul tace. Se uită cu multă luare-aminte la amândoi. Un timp stă pe gânduri. Apoi, după ce a cugetat îndelung, spune: Bine, fie. Să mergem, dară! Drumul până la izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Acolo e cuibul. Rățoiul dădu cu ciocul stuful la o parte și ouăle se arătară verzui. Se vedeau foarte bine, deși mai înainte ai fi putut să calci, peste cuib și nu le-ai fi văzut. După ce le cercetează cu luare-aminte, acoperi din nou cuibul și alunecă ușor pe apă. Așteaptă rața! ne lămuri moș Vuia. Deodată rățoiul deveni foarte atent. Sucea capul în toate părțile. Clipea des, asculta... — Ce i s-a întâmplat, moș Vuia? Vine vulpea! Într-adevăr, botul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu întârzia acolo prea mult, temându-se că nu se va mai putea întoarce. Într-un astfel de pod al unei case părăsite găsise un obiect pe care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu întârzia acolo prea mult, temându-se că nu se va mai putea întoarce. Într-un astfel de pod al unei case părăsite găsise un obiect pe care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda halucinației, am noroc.“ Și, spunând aceasta, duse sticla mai Întâi la nas și o mirosi cu luare-aminte, ca să se convingă că Înăuntru nu-i vreo porcărie. Lichidul dinăuntru mirosea a hamei - și atunci, cât ai zice pește, Subotin dă sticla pe gât și o aruncă așa, În dorul lelii, pe podea. La Început, Îl ia cu transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
l-a pălit damblaua. —Da-da, de bună-samă! mormăi popa. Alte capete se arătară în cadrul ușii. Sărutăm dreapta, părinte! —Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroșcă popa. Oamenii intrară, se strânseră împrejurul celui căzut. Se plecau și se uitau cu luare-aminte la el. —Aista-i cel cu calul, băgă de samă unul. — Da, e cel cu calul... răspunse altul. După un răstimp de tăcere, Neculai zise: —Părinte, oare n-ar fi bine să aprindem lamba și să ducem omul pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoaște nimeni! răspunse Neculai. —Ce-i de făcut? Tocmai atunci intră și baba Catinca, uscată și adusă de șele, dar voinică încă. Sărăcuțul de el! vorbi ea, cu glas moale, după ce pipăi pe bolnav și se uită la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Poate-l chema Vasile, poate-l chema Dumitru... cine știe!... chiar-chiar de bună-samă... numai Dumnezeu știe! Da! întări primarele, numai Dumnezeu! Și se despărțiră. Popa apucă, pe gânduri, pe o hudiță. Era îngrijat: se oprea în mijlocul drumului, se uita cu luare-aminte în pământ, apoi, deodată, pornea spre șanțul din dreapta; acolo se oprea scurt, înălța cârja și se cumpănea cu capu-n piept. Pornea apoi domol spre șanțul din stânga, se repezea câțiva pași, înălța iar cârja și se certa supărat: De bună-samă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din balcon, cucoana Adela își înălța nasul și întrebă: —Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. — Iaca, se cunoaște, urmă proaspătă... Cuconu Grigoriță se plecă și el, privind cu luare-aminte. Își așeză după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai, Osman! vorbi pădurarul cătră câni. Puneți botul... Hai și tu, Frișcă!... Ce? nu simți putoarea caprei?... Copoii, eliberați, dintrodată porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]