1,956 matches
-
pe portița din vale. Toni parcă înnebunise de fericire, că-i scos la plimbare alerga prin zăpadă, făcea tumbe și pe urmă sărea pe Petre, mai-mai să-l pună jos. Crescuse, se făcuse un dulău de toată frumusețea, blana îi lucea de sănătate. "Să-i mulțumesc lui Carmen, își spuse, l-a hrănit bine și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
au învățat. Am venit să-ți mulțumesc, dar și să mă achit! Domnule Petre, apoi poftiți în casă, să ședem oleacă. Badea Ion păși înainte, șopti ceva la ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am dat peste o vilă în stil chinezesc, rânduită cu mult bun-gust. — Mamă, e mai plăcut decât mi-am imaginat, am zis eu, respirând greu din pricina urcușului. Da, este. Mama s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe. — În primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de tine inventat, Povestea care toți o-ngaimă: Azurul unei șepci pe-o tidvă de soldat Și șeful casei alb de spaimă. Eu nu mai vreau nimic... În val, pe Enisei Polara stea lumina-și curmă Și ochii lui albaștri, lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe urmă... 19 august, 1939 Casa de pe Fontana IX Demența-n jocul ei îngust Pe jumătate suflet umbră-i, Și vin de foc îmi dă să gust, Să mă îmbie-n valea-i sumbră
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția scrisului/ Nu este votată/ De guvernul furnicilor.// Noi toți vorbim/ Voi toți vorbiți/ Tot vorbim/ Pînă ruginește memoria lumii.// Apoi ne întoarcem spre noi/ Ca într-un muzeu al vîntului/ Unde
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
meu alb. N-am renunțat la singurătate. Mi-am dat însă seama că nu pot fi cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu-ți sunt oare dragi aceste visuri? Atâția ani ți le-am fluturat în jur." (p. 324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul și a stins scânteile. Nu știu cum încape în mine lacrima (trupul) uriașă cu lumini și umbre jucăușe, a iubirii
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat mereu să învingă uscatul. Aici e sensul, dacă e să fie vreun sens la muntele ăsta, am auzit vorbind și am observat că lângă mine apăruse
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
vreme, am mers alături, fără să-l întreb nimic. De altfel, nu știam dacă vorbește sau nu. Însă el a vorbit la un moment dat, ceea ce, bineînțeles, nu m-a mirat deloc. Eu mă numesc Regele Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate și ținč flintele suptu mantale... Și n-au ținut mult acel nouraș, ce ca giumătate de civert de ceas, și au lucit soare cu mare hierbinețală, cumu-i în luna lui iulie... Mai pre mari ploi se băteau rușii cu suedezii luptând în mantale, cu flinta purtată sub manta: epică de la miază-noapte, admirabil tablou gherier. în acest moment întră în acțiune generalul Vitman
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
Cristian Teodorescu Asudat, cu părul lucind de grăsime și cu hainele parcă luate cu împrumut înainte de a intra pe scenă, Pavarotti a rămas toată viața un fiu de brutar care cînta din plăcere, indiferent unde se întîmpla asta. N-avea gîndire de vedetă și vorbea despre
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
descopăr în ele trainică rânduială și ascunse înțelesuri". Și într-adevăr, cum vom vedea numaidecât, câte întâmplări, tot atâtea înțelesuri și constatări. Să-l lăsăm, însă, pe el să ni le comunice și să ni le deslușească, în adevărate perle lucind în negura vremurilor. A călcat trenul un frânar și i-a tăiat niște picioare. Cu cât te descoperi, cu atât ți-e mai frig. I-am adus la cunoștință că e măgar. Doresc căsătoria cu o fată onestă sau cu
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
spre cer. Învață să asculți și adevărul celuilalt, dar învață să-i prețuiești și tăcerea. Adevăratele întâlniri au loc în tăcere. Nimeni nu convinge, până la urmă, pe nimeni. Caută, de aceea, să te însoțești cu cei în ochii cărora vezi lucind scânteile adevărului care te luminează și pe tine. Numai așa vei putea scăpa de singurătate, numai așa vei putea trăi frumos. Ți-am spus toate acestea, pentru că te iubesc. Pentru că atunci când îți voi da viață din viața mea, vreau, mai
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în zilele recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să merg pe jos, cu umbrela ce-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui... am alergat spre copaci, să ne ferim, însă dinozaurul zburător urmărea un altul de pe malul lacului, care avea coarne și un fel de platoșă argintie... Dinozaurul de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele platoșa celui argintiu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
obiectivitate. Personalitatea autorului răzbate, însă, cu o forță colosală, de stăpân îngăduitor peste o lume în care intemperiile naturii și cele ale vieții politice se calmează sub bagheta vizionarului ce discerne în măruntele întâmplări zilnice grăuntele de aur ce va luci ulterior într-o mare construcție istorică. Din cu totul alt spațiu, al discursului istoric polemic, vine cartea lui Neagu Djuvara. Înotând contra curentului, istoricul propune o ipoteză șocantă privitoare la întemeierea primului stat medieval românesc. Deși ideea nu e cu
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
mea că avea degetele strânse peste ale mele și că mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule vopsită roșu aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind trei nivele de fiecare parte, toate pline cu ciocănașe, șurubelnițe sau alte obiecte enigmatice
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
deasupra "lumii de papir". Să dăm înapoi filmul: "Stranie melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
între locurile 10 și 40 și veți înțelege repede despre ce și cine vorbim. Nu veți descoperi nici un nume de care să se lege vreo mare inițiativă jurnalistică sau vreo idee originală. E vorba de oameni de pluton, de indivizi lucind de mediocritate, dar capabili de orice aventură pentru a-și păstra salariile ce depășesc chiar așteptările unui jurnalist de top din Occident. Îmi dau seama, evident, că vorbesc în pustiu. Nu poți invoca argumente etice într-un spațiu în care
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]