422 matches
-
într un cântec nepereche, un „cântec de lebădă“. Termenii acestei comparații sunt și suportul metaforei zăpada făpturii, semnificând puritatea, inocența originară pe care poetul trebuie să o recupereze. Seman tica aces tei metafore revelatorii face aluzie și la cunoașterea totală (luciferică), presupunând întoarcerea la starea paradiziacă, dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii (raționale). 8. Trăsăturile genului liric care pot fi ilustrate cu ajutorul poeziei Autoportret sunt: transmiterea nemediată a unor idei, reprezentări și sentimente; limbajul liric caracterizat prin ambiguitate, prin expresivitate, prin frecvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
volum publicat în 1919 Poemele luminii. Poezia care deschide volumul este o artă poetică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Modernitatea acestei creații este evidentă în construirea viziunii poetice, structurată pe ideea dualității cunoașterii (cunoașterea paradiziacă și cea luciferică). Apelând la un discurs poetic caracterizat prin ambiguitate (trăsătură a poeziei moderniste), poetul corolei de minuni a lumii propune și o viziune inedită asupra artei. Formulată ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: cunoașterea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care urmează o cale distinctă de a celorlalți (calea mea). Item
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu largi fiori de sfânt mister,/ și tot ce-i neînțeles/ se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari". Atitudinea eului liric față de "corola de minuni a lumii" e definită de iubire. În Trilogia cunoașterii, Blaga folosea conceptele de "cunoaștere luciferică" și "cunoaștere paradisiacă". Gândirea paradisiacă este una rațională, spre deosebire de gândirea luciferică (poetică, autentică). Altfel spus, poetul are de ales între "lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari". Atitudinea eului liric față de "corola de minuni a lumii" e definită de iubire. În Trilogia cunoașterii, Blaga folosea conceptele de "cunoaștere luciferică" și "cunoaștere paradisiacă". Gândirea paradisiacă este una rațională, spre deosebire de gândirea luciferică (poetică, autentică). Altfel spus, poetul are de ales între "lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios...", căruia i-a sugerat ideea luciferică de a se crede Dumnezeu. Personajul a trecut prin experiența unui demon romantic, atras de aventura cunoașterii, dar nu ajunge la revelație, la iluminare, pentru că nu reușește "să justifice Creația și cu atât mai puțin să o transfigureze" (Rosa del
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
transmigrația unor suflete, animarea unui portret, operații magice care răstoarnă dintr-o dată planurile spațiale sau temporale ale acțiunii, persoane inițiate în practici diabolice, atmosfera de halucinație. De aceea, Ruben se inițiază într-o practică magică, dar este tentat de ispita luciferică să nesocotească orice cuvânt. Personajul are libertatea să modifice dimensiunile timpului și spațiului cu ajutorul semnului arab, iar Dionis reprezintă încarnarea fizică trecătoare, în timp ce Zoroastru este prototipul său metafizic, nemuritor. Obligat să trăiască sub specia relativității și vremelniciei, Dionis rătăcește între
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
2013. Cele mai vechi cărți populare din cultura română, vol. II: Fiziologul, studiu filologic, studiu lingvistic, ediție și glosar de V. Guruianu; Archirie și Anadan, studiu filologic, studiu lingvistic, ediție de Magdalena Georgescu, Editura Minerva, București, 1997. Cernătescu, Radu, Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române, Cartea Românească, București, 2010. Cernea, Maria, Unități frazeologice în limba română, Kreativ, Târgu-Mureș, 2009. Chafe, W. L., "Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm", în Foundations of Language, vol. 4, nr. 2, 1968
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Proză, prefață de Eugen Simion, Litera Internațional, București, 2010, p. 99) 413 DEX 2012 ne oferă următoarele semnificate: "a) (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm". 414 Radu Cernătescu, Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române, Cartea Românească, București, 2010, p. 299. 415 Ibidem, pp. 266-273. 416 Roshen Dalal, Hinduism: An Alphabetical Guide, Penguin Books India, New Delhi, 2010, p. 460. 417 Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia (Bunul moral al creștinilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Schiță de portret fizic și spiritual al lui Mircea Vulcănescu, APF, 1991, 12; Ștefan J. Fay, Sokrateion sau Mărturie pentru om, București, 1991; Negoițescu, Ist. lit., I, 345-346; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Florin Manolescu, Tentația luciferică, LCF, 1992, 25; Florin Mihăilescu, Hermeneutica specificului național, ST, 1992, 5-6; Z. Ornea, Vulcănescu despre Nae Ionescu, RL, 1992, 26; Gheorghe Grigurcu, Un candidat la canonizare: Mircea Vulcănescu, F, 1992, 9; Eliade, Împotriva, 251-256; Mircea Iorgulescu, Contribuție de istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
pe parcursul existenței mele, bunele intenții s-au metamorfozat în ratări lamentabile și acte condamnabile. Cine știe? Până la urmă, tind să accept ideea că, încă din copilărie, au existat în mine morbul distrugerii și al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. (Psalm 24:7) 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI În lumea asta sunt două feluri de oameni: bogați și săraci. Bunicii mei, cu o casă plină de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu o lipsă de responsabilitate, dar și cu o Înțelegere superioară a faptului că plăcerea trebuie plătită: Fire-ai raiule sănătos, Noi om mer’ mai pă din gios. Pe fondul acestei sfidări a sacrului de către profan (similară, pe undeva, revoltei luciferice din mentalitatea romantică), imaginarul țărănesc va balansa cu mare ușurință odată cu intrarea În modernitate, părăsind spațiul miraculosului pentru o morală profană, lipsită de mari tensiuni și drame de conștiință. Fără Îndoială, Încercarea de a explora istoria comunităților rurale la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
amăgit. Iadul este nemișcarea glaciară a simțirilor inimii care s-a adăpostit în limbajul contractual al indiferenței. Când iubirea dispare, răsar spontan discuțiile despre afaceri sau investiții în proiecte comune. Disperarea în fața imanenței nu poate fi salvată de nici un proiect luciferic: praful și cenușa vor înghiți până la urmă toate iscodirile minții. Omul lipsit de Dumnezeu descoperă blestemul pământului, pe care cetatea lui Cain n-a știut să-l răscumpere vreodată. Revelația deșertăciunii poartă cu sine apăsata conștiință a netrebniciei; în absența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
senzitiv, cu o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. Climatul este cel de morbidezza, întrucât trecerea inexorabilă, moartea nu determină la el revoltă luciferică ori invocație extatică, ci un frison epidermic, stări de evanescență și alienare, pentru a căror exprimare universul floral se oferă în chip firesc, un impuls venind însă și de la simboliștii francezi. Grădina lui A. este grădina primordială, paradisiacă, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 54). Replica ascunde o mustrare pentru ce urmează să se întâmple.Văzător cu duhul, îngerul a simțit lipsa de smerenie, începutul ispitei luciferice, ceea ce ne face să ne gândim la ideea exprimată de Constantin Noica, în opinia căruia începutul tuturor miturilor, fără de care celelalte nu ar fi existat, este mitul căderii din rai. Modelul atracției exercitate de Început se aplică și pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora, prin mândrie. Eterna poveste a omului: când stăpânește prin știință, cade în ipostaza luciferică. Sacrul corespunde unui ansamblu de comportamente individuale și colective care urcă până în timpurile imemoriale ale umanității. Descrierea lor poate fi realizată la trei niveluri: 1.cel al experienței psihice individuale, 2.cel al structurilor simbolice comune tuturor formelor de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secretă (transmiterea unei limbi secrete, a unui semn de recunoaștere), condiție a unei transformări ireversibile a ființei. 3. Ritualul de confirmare autorizează renașterea la viață. În Sărmanul Dionis, jocul inițiatic nu este autentic, de vreme ce transformarea ființei nu este ireversibilă. Păcatului luciferic săvârșit doar pe jumătate (din fericire sau din nefericire) și căderea din rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la viață) din finalul nuvelei. Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sunetul unui clopot urieșesc moartea mărei, căderea cerului bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-a ajutat pe eroul pe jumătate luciferic să ocolească radiațiile lui Hawking și să se recompună după dezintegrare. Chiar dacă amnezia l-a ferit și de amintirea Paradisului, și de dramatismul căderii din el, informația rămâne stocată undeva, ca un vag ecou oniric. I se pare că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care înțelegerea omului acestuia ne-a fost de mare ajutor tuturor. Judecând asemenea cazuri ajungeam la concluzia că nu e simplu pentru cineva să se obișnuiască cu comanda altuia, atunci când a fost și el la rândul lui ispitit de ambiții luciferice. E boală grea sufletească și nu se vindecă cu ușurință. Comandantul a înțeles din primul moment această criză din sufletele oamenilor. În toate împrejurările a căutat să le menajeze toate susceptibilitățile și o singură dată nu s-a gândit să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ajunge la ideea conceptelor-imagini în Experimentul și spiritul matematic (1969), după ce a resemnificat termenul de dogmă introdus odată cu Eonul dogmatic (1931) și după ce va trece de la dogmă la construcția semantică numită antinomie transfigurată, cu ajutorul căreia funcționează mecanismul minus-cunoașterii din Cunoașterea luciferică (1933). Așa-numita antinomie transfigurată sau transfigurarea unei antinomii va putea, precizează filosoful în Eonul dogmatic, "să reprezinte și echivalentul intelectual al unui mister. Acest lucru l-a ghicit mai întîi filosofia patristică în toată profunzimea sa, și acest lucru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
filozofului român, ființa umană se poate împlini tocmai prin profunzime speculativă, nu prin claritate științifică. Abia atunci când omul depășește faza "paradisiacă" (în care "își organizează cognitiv orizontul <<dat>>", apelând la categoriile intelectului "ce-și au sediul în conștiință") și "există luciferic în orizontul misterului ce transcende lumea dată", omul este "deplin", căpătând "dimensiunea istoricității", pentru care "este echipat" cu categoriile stilistice ale inconștientului. Abia "omul luciferic" ca "purtător de categorii stilistice" "devine un <<cîmp stilistic>>"37. Parafrazând cuvintele lui Noica (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cognitiv orizontul <<dat>>", apelând la categoriile intelectului "ce-și au sediul în conștiință") și "există luciferic în orizontul misterului ce transcende lumea dată", omul este "deplin", căpătând "dimensiunea istoricității", pentru care "este echipat" cu categoriile stilistice ale inconștientului. Abia "omul luciferic" ca "purtător de categorii stilistice" "devine un <<cîmp stilistic>>"37. Parafrazând cuvintele lui Noica (vezi I, nota 185), am zice că "omul paradisiac" al lui Blaga rămâne doar la cunoștințe clare, pe când "omul luciferic" ajunge la înțelesuri profunde. Și mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
categoriile stilistice ale inconștientului. Abia "omul luciferic" ca "purtător de categorii stilistice" "devine un <<cîmp stilistic>>"37. Parafrazând cuvintele lui Noica (vezi I, nota 185), am zice că "omul paradisiac" al lui Blaga rămâne doar la cunoștințe clare, pe când "omul luciferic" ajunge la înțelesuri profunde. Și mai ales la creație, întrucât "cîmpul stilistic" ca și "contextul de viață" în cazul lui Dilthey "modelează toate creațiile omului"38. Comentând o afirmație a lui Husserl, potrivit căruia "știința adevărată, atât cât se întinde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Facla, (ed. I: 1925), 1977. Idem, Cultură și cunoștință în Opere, vol. 7, București, Editura Minerva, (ed. I: 1922), 1980. Idem, Trilogia cunoașterii în Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, (ed. I: Despre conștiința filozofică 1947; Eonul dogmatic 1931; Cunoașterea luciferică 1933; Censura transcendentă 1934; Experimentul și spiritul matematic -1969), 1983. Al. Boboc, Dilthey și filozofia istoriei în Prelegeri de istoria filozofiei contemporane, partea a II-a, București, Tipografia Universității, 1975. Idem, Confruntări de idei în filozofia contemporană. În jurul problematicii unor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]