422 matches
-
fie a lumii exterioare, de către poet și Psalmii sugerează destinul aceluia care tinde spre cunoașterea absolută, dar pe care nu-l poate ajunge. Lucian Blaga va adânci această idee, evidențiind cenzura transcendentale, instituită de Marele Anonim. Blaga apelează la cunoașterea luciferică, adică la cunoașterea poetică, nu la cea rațională. În poezia „Incertitudine“, cu care se încheie Cuvinte potrivite, exprimă calitatea de Demiurg a poetului: „Genele lui Dumnezeu / Cad în călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
numită pământ. După cum vede, a știut și știe bunul Dumnezeu ce face. Pe toate le face cu înțelepciune, chiar și o lume mai puțin perfectă din punctul de vedere și de înțelegere omenesc. („Lumea cea perfectibilă”) • Profeții vorbesc despre visul luciferic al omului ajuns la culmile de aur ale evoluției intelectuale având „capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut.” O
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
lucrează. ● Acolo unde nu mai este evlavie, rugăciune, smerenie, sfințenie, unde nu se mai aude glasul lui Dumnezeu nici macar îndepărtat precum un ecou, se deschide larg orizontul profan, se întrevăd granițele nepăzite, largi deschise, de liberă trecere ale iadului. ● Inteligență luciferica, inteligență care mișcă mai ales mințile orgolioase peste măsură, ne ispitește continuu să căutăm să facem pace chiar și cu păcatul, cu minciună, cu uratul. Este complicitatea și duplicitatea precum a lui Iuda care în noaptea trădării îl și săruta
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
om: „Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, / Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere / Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.” Bacovia iubește ca nimeni altul și strălucește prin dragoste precum lumina luciferică, o cu totul altă formă a iubirii și a durerii. El știe că bărbatul este om, iar femeia, femeie! Oare în acest vers nu decriptăm „Facerea” ca gest al păcatului adamic, pe care înălțarea superioară a puterii de pătrundere în
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
nu decriptăm „Facerea” ca gest al păcatului adamic, pe care înălțarea superioară a puterii de pătrundere în taina universului poetic decodifică lumea prin femeie? Ultimele două versuri din acestă poveste de dragoste a poetului așează liniștea peste onomatopeea respingerii jocului luciferic: „Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă, / Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat.” Ecoul rece nu sugerează oare începutul unui nou sfârșit, o trecere superioară a sunetului din teluric în cosmicul noilor forme? La un moment dat, poetul va spune: „ - Adio, pustiu
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
repezi, zborul păsărilor, țipetele adânci venite de dincolo de marginea lumii, atâtea doruri nestinse în curgerea anilor!. Sensibilitatea poetului vrâncean (în ultimele două-trei volume) este a unui modern pur-sânge, cu vocația < > dincolo de lucruri, fluent, sentimental-amar, tragic-discursiv, cu momente (rare) de revoltă luciferică, având gustul îndelung exersat al purităților celeste”; 14. la PAUL SPIRESCU - se analizează toată opera poetică: „Paul Spirescu este - în esență - ( )un poet al vederii ce trece dincolo de cele văzute, modern prin neliniștile sale creatoare, răscolitor prin revelațiile mărturisite, fie
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de întuneric; mulți, foarte mulți pentru că în rândul acestora intră și cei doritori de cerșeală, de hoții mărunte, de vicii, sodomii
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
a verbului existențial: Literatul adevărat sădește slovele, care înfloresc când cititorul se simte luminat de profunzimea adâncului respirat al ideilor ce emană culturalismul incandescent.[13] Creierul lui este brăzdat de energii ce pot schimba cu ajutorul celor două viziuni, deusian și luciferic, esența cuvântului. Cuvântul fiind idee, ideea Dumnezeu. Poezia și proza sunt elemente angelice când spiritul cunoaște în totalitatea lui esența creației, desăvârșirea ei ca deslușire nedeslușită în tainica sferă a imaginației, idei în devenire în care imaginarul joacă pueril conștiința
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
este înstrăinat de cunoașterea împărtășită în Duh și Adevăr. El invocă cele duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică pe sine la cea
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. Într-o abundență de antropologii și psihologii, soluția teologică întregește și încununează toate celelalte elemente ale discursului antropologic, și aceasta la un mod ontologic, profund optimist și pozitiv, într-o perioadă în care, datorită egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adevăraților Părinți duhovnicești pare inoportun, perimat și anacronic. Criza sau drama omului modern și a lumii în care trăiește, cum pe bună dreptate constata marele moralist român - Profesorul Constantin Pavel în lucrarea sa ,,Problema răului
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
a Arhiepiscopului Averchie Taușev. ( Apostazia și Antihristul După Învățăturile Sfinților Părinți. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța-2009, p. 103-113) Conciliul vatican II-deschide noua primăvară a toamnei cenușii: Novus Ordo Missae (NOM), aceleași inițiale cu Novus Ordo Seclorum, o nouă evanghelizare universală luciferică: „Biserica nu mai reacționează împotriva blasfemiei și profanărilor... Biserica, prin vocea papei, își dezavuează trecutul, făcându-și mereu mea culpa.Vrând parcă să confirme spusele lui Foster Bailey-„Spunând că singura cale este creștinismul, Biserica s-a înșelat amarnic, cauzând
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
cu ură, cu lașitate, cu interes, cu dezbinare, cu profanare, cu mojicie: din laicatul turmentat, din mustul mirenilor zăpăciți, din fierbințeală clericală, din nevroza academică, din struțo-cămila greco-catolică, din turpitudinea serenisimei oculte, din megalomania politichistă, din alte sminteli ori nebunii luciferice. Gândirea metafizică a Filosofului Mihail Eminescu este „dezlegată” hristic prin expresia evanghelică: < >, iar autoritatea aceluiași filosof, dar ca Geniu creștin-ortodox rămâne pilduitoare prin fapte, nu prin credință: < >. În ce constă Destinul asumat al unui Geniu creștin-ortodox, al unui mare Profet
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
spațiul creștin-ortodox și o încercare de dezbinare a creștinilor ortodocși în sânul Bisericii. În primul rând, este la îndemâna oricui și în văzul tuturor faptul că atât în plan local, regional și european, dar și la nivel mondial există o lucrare luciferică împotriva creștinismului, în general, precum și de denigrare, fărâmițare și înlăturare a ortodoxiei, în particular. Coptarea unui număr din ce în ce mai mare a clericilor și ierarhilor ortodocși în diferite conferințe, seminarii, organizații, asociații, comisii și comitete de factură ecumenistă și seculară; recrutarea unui
RĂMÂNE-ŢI ÎN BISERICĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379073_a_380402]
-
bună, rea, / Mie-mi curge Dunărea, / Numai omu-i schimbător, / [...] / Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem...» (Revedere); „palparea“ unui microcosmos cu „antenele gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
a începutului de veac XXI, avem de-a face cu o trecere semnificativă din sfera istoriei concrete a trecutului în alveola social-culturală a prezentului cu aspect întunecat, asubstanțial din punctul de vedere a structurii sale și cu o identitate asumat luciferică, unde relativizarea adevărului pare că este, la o primă încercare prospectivă, unul dintre cele mai distructive lucruri aruncate în ochi umanității de către noul ev postmodern. La o lectură secundă, însă, a fenomenologiei complexe din contemporaneitate, relativizarea în sine a adevărului
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
de homosexuali! Istoria nu-a mai cuprins vreodată. Atâtea nebunești nelegiuiri. Atâtea note și facturi de plată, Atâția monștri, nici atâția zbiri. Voi cei ce din al vostru întuneric, Din umbră cea de iad va credeți țări, Sfârș-va timpul vostru luciferic, Ne-ați amăgit destul cu vorbe mari. Nu mai servim otravă deghizata, Nu ne-amăgiți cum tot ne-ați amăgit, Ne vom trezi cu toții, deodată Și timpul vostru va lua sfârșit. Referință Bibliografica: Ne vom trezi / Emilia Amăriei : Confluente Literare
NE VOM TREZI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371309_a_372638]
-
cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie malefică. Cronologia inversată, cronologie cu încărcătură luciferică. Brandul Țepești, consacrat de Puiu Răducan cu statornicie creatoare și cu loialitate , e pe cale să se năruiască, să fie devorat el însuși de timpul care împresoară nemilos creatorul și creația, poetul și poezia. Ispita cuvântului și-a pierdut din forță
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Coșbuc, pornind de aici, poate fi percepută în mai multe planuri, mijlocind între mitic și modern, între veacurile culturale de la începuturile istoriei omenești și cele prezente. Pe lângă această cunoaștere coșbuciană, la Blaga găsim tot o cunoaștere dar de data aceasta "luciferică", puțin nuanțată față de cea hyperionică. Cunoașterea "luciferică"blagiană iscă "o grijă în obiect". Aceasta este ascunsă căilor și posibilităților umane de cunoaștere (fenomen și noumen - ca în terminologia cantiană și postkantiană). Cerându-se intelectului o "evaluare de sine", un exil
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
în mai multe planuri, mijlocind între mitic și modern, între veacurile culturale de la începuturile istoriei omenești și cele prezente. Pe lângă această cunoaștere coșbuciană, la Blaga găsim tot o cunoaștere dar de data aceasta "luciferică", puțin nuanțată față de cea hyperionică. Cunoașterea "luciferică"blagiană iscă "o grijă în obiect". Aceasta este ascunsă căilor și posibilităților umane de cunoaștere (fenomen și noumen - ca în terminologia cantiană și postkantiană). Cerându-se intelectului o "evaluare de sine", un exil de circumstanță, deci, în aventura cunoașterii, se
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
El nu intră în competiție cu natura, ci se consideră o parte a naturii în care se integrează, câștigând în felul acesta simțul eternității. Dobândirea acestui simț îl apropie de divinitate. Spre deosebire de Coșbuc, la Blaga acest simț al eternității este luciferic și iscoditor. El tinde la revelarea acelui misterium tremendum et fascinans (mister luminos și fascinant). Minus-cu-cunoașterea "nu întregește corola de minuni a lumii", nu ucide cu mintea a lumii taină", ci o "sporește"prin cele două excerpte. În "Aspecte ale
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
Peisaj tanscendent"etc.). Aventura cunoașterii la cei doi poeți este aventura pe drumul "luminii"adică în căutarea lui Hyperion, ce se patentează în actele unei drame-tragedii, în "procesul"contemplării sinelui dar și în starea de grație, ieșirea din grație, orgoliul luciferic, eșuarea, integrarea în mister, urmând dinamica ideilor gotheene și nu statistica celor platoniene. În plus, la Coșbuc Zeii par a avea o poziție privilegiată ca urmare a unui "contract"care, nemaifiind respectat, se denunță. Din versurile coșbuciene se desprinde o
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
Eva - ești mama celor vii. Capcană de delir și de durere, Călcâiul ți-e zdrobit de la facerea lumii - o întemeiere A adevărului că intuiția ta e doar o vorbă - pe întuneric Orice înger are nume de fruct oprit și destin luciferic. Eva, frumoasa mea străbună, un Fiu ți-a fost făgăduit - Prin El, păcatul va muri pe veci, pe cruce răstignit, Prin El, sămânța ta va străluci asemeni unui soare, Înveșmântând în raze o femeie cu luna sub picioare. Corina Diamanta
EVA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344867_a_346196]
-
prins în trupu-i ca un cufăr, Să nu te văd ascunsă în nufăr nedeschis, Să nu te-ajung, să nu te-ating, să plâng, să sufăr, Să mă aștept în iadu-ți, iar eu în paradis, Să fiu în bezna lumii luciferic lufăr, Tu floare-n ochi de apă, eu scoică în abis...? De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, între frunze-n apă, Precum o hidră-șarpe ce năpârlește-n lac, Sau ca o libelulă în mâlul-n care-și sapă O groapă efemeră la
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
cineva ce semnifică umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăște, precum șarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului, hidând formele? Oare umbra nu este un rezultat al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are curajul dezumbririi în imagine a fiindului, scrie gândind și gândește universalizând frumusețea din urâtul profanului. Zâmbește amarnic de toată amărăciunea și creează
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]