797 matches
-
care m-am născut, De școala veche și de bătrâna-nvățătoare, De-al meu abecedar, misterul unui început Și de copiii-n uniformele de sărbătoare. Mi-i dor de casa copilăriei mele, De mărul mare din ogradă, De romanița cu luciri de stele Și de cocoșii puși mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în prag. Mi-i dor
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar în zadar! Aceștia îngroșau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse. Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălțau spre cerul dimineții vernale când și când luciri argintoase care se-adăugau grozav de atractiv atmosferei însorite. -Ce să fie, Sandule, tumultul ăsta? interogă mai mult retoric Gabi realizând totuși în sine că nici întrebatul n-ar fi avut habar. Ce să se fi întâmplat? mai adaugă el
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
Aurie și măiastra, vii, Lumina mea, din cer Și că voalul de mireasă te împrăștii în eter, Cât de dalba curgi prin toate, ești un râu scânteietor, Susurând un rând de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
-napoi Fuge carul meu cu boi; Carul mare o fi mic, Carul mic o fi nimic? Stelele din ochii tăi Se despart în două vai: Una duce la amiaz, Luminând ochiul meu treaz, Una-și face drum spre Nord, Dând lucirea pentr-un ort. Carul mare-i scuturat Peste noi și pește pat. Și rămân cu ochi străin - Toate pleacă, toate vin, Numai carul meu cu boi Nu-și ia drumul înapoi, Înapoi cu tot cu tine! Calcă-ntruna peste mine Și mă
CONSTELAŢII CARE MOR – IULIEI HAŞDEU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384396_a_385725]
-
mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Prin iubire și credința, Biruim orice necaz . Cerul e atat de-aproape, Norii nu-s decât un prag . Scări de aur, se coboară, Împletite din fir sfânt , Raze cu luciri celeste, Picuri din nectar și mir . Doar să vrei, Deschizi portița Spre iertare Și spre hâr, Între miile de astre, Printre râuri de cleștar . Palme-ntinse cu blândețe, Voci de-arhangheli, Cer senin, Aer mirosind albastru, Tril duios de ciocârlii
PRIN IUBIRE SI CREDINTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383830_a_385159]
-
Ce-i trist și plin de-amărăciune Privesc agale cum zăpezi Din primăvară vor să mi te fure. În podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) *poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascultase descrierea unor structuri similare de la pelerinii care se Întorceau de dincolo de mare. Cineva, În trecut, Încercase să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată sau smulsă. De dincolo de poarta larg deschisă se apropia lucirea tremurătoare a unor torțe În mișcare. — Acolo, Înăuntru, a fost găsit trupul, zise Bargello, cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi bătea prin păr și o auzeam cum respiră mirosul de pini. Mi-am pus brațul în jurul ei. S-a uitat la mine și i-am văzut în întuneric buzele umede și purpurii. În lucirea lor am văzut luna, printre cutele mai întunecate. S-a uitat la mine altfel, cum nu o mai văzusem până atunci, și am știut ce să fac. Am sărutat-o. Capitolul opt Apoi Jo Lynne a plecat. Bunicului ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Când și-a ridicat pălăria am văzut că avea un cap lunguieț fără păr, o față arsă de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Băuse o bere dintr-o suflare. Apoi îl auzise pe barman: - Încă o bere? - Mă grăbesc, mințise Dudu, numai ca să fie rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e adevărat: au urechi de pisică! Scuză-mă, dar e adevărul pur! Nici eu, nici tatăl sau bunicul meu n-au avut urechi de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
groază... Dar nu, simt, este cu totul altceva, ceva ce vine din afara camerei mele, de-afară poate, ceva cu totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]