822 matches
-
cei mai răi, mă sfâșie, mă împart către neuimirile semenilor mei - uitați, în astă lume, dumnezei...! ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se-nțelege. Dar de-acum, în chilia și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo lucire de-oglindă. Existență, nonexistență - oglindă și oglindire. Și, mai ucigașe decât ele - toate gândurile, de după extazele ratate! * ...De acum încolo, buzele mele vor rosti tot mai puține cuvinte, fără spasmele agonice ale vreunei imagini. Inima mea, singură, spre cer va
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
la mine, ce-mi pasă mie că nu-ți merg afacerile, cerșește, milogește-te, sărăntocule, copilul străzii, vagabondule!” Nu poate să înțeleagă, că este sub demnitatea mea să cerșesc. Toate acestea le spunea privindu-l pe Mihai și având o lucire de mândrie în ochii lui ca azurul cerului. -Te superi, dacă am să te iau în weekend la mine acasă? Voi veni să vorbesc cu directorul, sper să găsesc înțelegere. -Mihai, dacă vrei să rezolvi problema, să vorbești cu Elena
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1483528893.html [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
din pivnițele În care dispăruseră și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi domnul Georgescu mai văzu cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce se Îndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea În mișcare, până când nu se mai putu desluși
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
se vor divide Și-or picura lin pe pământ. Izvoarele, codrul, vor prinde Tot dorul versului ... și-n cânt, Azi, Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt. Se va-nălța spre cer, cu-avânt, Lumina vie ce cuprinde Luciri din versuri care sunt Nemuritoare și candide, Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt! Vera Crăciun - Cu dor de Eminescu Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare, Iar ochii-mi
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/La_steaua_care_a_rasarit_romeo_tarhon_1389814356.html [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
copilă, -n calea vieții/ Întâmpinând zâmbiri amice./ Eu te-oi privi oftând, ferice, / Răpit de farmecul frumuseții. * Și însă de-ai vrea să ai parte.../ Dar ce zic? Timpul ne disparte./ Tu ești sosind, eu în plecare, / A zorilor vie lucire / Nu poate, ah! avea-ntâlnire / Cu-apusul palid ce dispare! *** b. Voi veni cu noi informații , pe măsură ce vom avem totul pus la punct... Referință Bibliografică: Inaugurarea noului cenaclu literar-artistic “Vasile Alecsandri” / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1739
INAUGURAREA NOULUI CENACLU LITERAR-ARTISTIC “VASILE ALECSANDRI” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1444062053.html [Corola-blog/BlogPost/347149_a_348478]
-
de dor Mi-e atâta de dor Te împing ca să pleci, dar te vreau lângă mine Dorul meu e de-o viață, deși moarte cerșesc Mă robești cu-amintiri, cunoscute, străine Te te iubesc, te urăsc Te urăsc, te iubesc LUCIRI DE FULGER Îți dau de înțeles că nu îmi pasă, Sau poate că de lume mă feresc Pentru că de o vreme, dinspre lume, Apari ca un arhanghel fără aripi, Fără contur aproape, fără vise, Și-apoi, plictisul, peste tot stăpan
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_simbolismul_daniel_ionita_1369397088.html [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
de mine te ferești, Dar n-ai de ce te teme. Tocmai eu Care râdeam de alții, fără vise, Valsez acum, străin, singuratatea. Și uneori, în oglindiri îmi văd chipul închis și-ncet în ochi-mi caut, zărind în ei fierbinti luciri de fulger, Și strig atunci: ÎMI PASĂ! Nu pleca... 1 MARTIE Ultima dată te-am văzut în Martie, Purtai la piept un mărțișor zglobiu Zâmbeai, fără să cugeți, primaverii, Sau poate vreunui gând trandafiriu. Nu m-ai văzut și poate
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_simbolismul_daniel_ionita_1369397088.html [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
Dunării de Jos, de peste două secole își ridica spre boltă fulgurațiile argintii o arteziană, adunându-și energii dintre bolovani de granit, repezite apoi vertical în sincope neașteptate. Pietrele s-au modelat în ani, scuturându-și rânduri-rânduri straturile, adăugând altele, căpătând luciri de curcubeu în luminile cerului ori ale felinarelor cetății. Hârjoana jeturilor zvârlite cu repeziciune, umezirea prejmei sau înghețarea apei în timpurile înfrigurate atrăgeau pe oricine ajungea pe-aici. Trecătorii obișnuiți ori întâmplători dădeau roată zilnic fântânii din centrul așezării, punctul
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1441531922.html [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
NTRUPEZI Plângând tăceri, luceafăr te-ntrupezi Pe umeri cu mantii de-aprinse stele Din vraja clipei rupi și-apoi visezi Făpturi suave-n cânt de menestrele. De te prefaci luceafăr printre zâne Și sângerânde lacrime-și fac masul Pe-obrazul lor, lucirile-ți păgâne Brăzdează-adânc în suflete rămasul. Și-apoi, când stai în colț de Univers De te reverși spre lumea mea tăcere Cu frumuseți de gând sfințite-n vers Fii clipa mea - odihnă - mângăiere. Pe cerul meu de treci în drumu-ți
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1329269382.html [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Acasa > Orizont > Portret > ELVIRA DEATCU. ÎNĂLȚIMEA OMULUI ȘI LUCIREA SPIRITULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castelul se zidește pe piatră nu pe nisipul adunat în dune efemere, veșnic măturate și deplasate de suflul furtunilor. Omul e și el
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419777629.html [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
ei rug în foc, i-s înflăcărați cu opal aprins obrajii, i-e trupul sprinten, lucrat de daltă, iar inima-i e frumoasă, contra pustiului, cu simțuri treze, contra răului, cu umbra omeniei! În toate acestea este înălțimea omului și lucirea harului. Despre astfel de artiști a fost scris pe când ei nu aveau sigiliul peste eleganța, frumusețea naturală și talentul sclipitor, iar azi se scrie mai puțin, pe de o parte deoarece penița e mai vrednică pentru aceasta, decât tasta, și
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419777629.html [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
șaretă de boier. Nu, în ce o privește pe actrița Elvira Deatcu, spiritul și trupul sunt una. Le caracterizează talentul, eleganța, noblețea, frumusețea umană și artistică! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Elvira Deatcu. Înălțimea omului și lucirea spiritului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419777629.html [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
să iște Cohorte sinilii de amintiri, - n depărtare. Iubite, nu pot pașii să -mi înving În fiecare vară- n gând, privind, Mă poartă pe al mărilor pustiu Căci e în mine, încrustat și viu Glasul de valuri, ferecat în tainice luciri. Mi- e dor să scriu sub soarele duios Cu degetele pe nisip, plutind în amintiri, Adulmecând ivirea vreunui nor umbros, Poeme despre neuitatele iubiri... Referință Bibliografică: POEME PE NISIP / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1461347768.html [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
noastră s-adună. Doi cai volburați în săruturi se prind și trecuturi le scapără-n coame rebele și prin vieți ei tot trec și tot trec nechezând și la ei mă tot cheamă-n spre stele. Îi tot văd în lucirile albe-ale apelor vii când plecată-n apus mi-este luna caii mei, caii tăi alergând prin câmpii prieteni ne sunt în iubiri totdeauna. I-ai văzut cum în tropotul aprig plecau ca apoi către noi mai domol să revină? Cai
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Patimi_de_dor_leonid_iacob_1381583944.html [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul viu” al poetului nădăjduiește într-o magnifică lucire a ideii pe care o înalță celestului deusian lipsindu-se de umbră. Din starea de visare a nefiindului, inițiatul literat trece în starea de veghere în cel de-al doilea catren al creației bacoviene, simțind, de astă dată, frigul: „Stam
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1422341352.html [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
care însă, grație consecvenței cunoscute a politicianului Puiu Hașoti abia azi iese la lumină și rodește! Prezențele artiștilor, unii dintre ei membri sau simpatizanți ai Uniunii Naționale Culturale pentru Monarhie, ale oamenilor de cultură, ale elitelor românești au răsfrânt o lucire a armoniei de fiecare dată atrăgătoare de grupuri de admiratori. Printre ei: Marina Voica, Stela Enache, Grigore Leșe, Maia Morgenstern, Vasile Muraru, Bianca Brad, Alina Sorescu, Dan Puric, maeștrii Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu” din București, Vasile Moldoveanu, tenor
GARDEN PARTY 2015, SOLEMNITATE NAŢIONALĂ, DUPĂ 65 DE ANI ŞI 112 ZILE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1431447642.html [Corola-blog/BlogPost/353231_a_354560]
-
zglobiu Al soarelui, apusuri multe, Luna să-mi pună sidefiu În păr buclat căzut pe frunte. Floare de colț aș vrea să fiu, Pe vârf îndepărtat de munte. Și când voi crede că tot știu Și-n ochi vor fi luciri cărunte, Fă, Doamne, gândul meu o punte Și pas spre cerul azuriu! Floare de colț aș vrea să fiu... Referință Bibliografică: Rondel pentru floarea de colț / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016
RONDEL PENTRU FLOAREA DE COLŢ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1471635839.html [Corola-blog/BlogPost/342721_a_344050]
-
tumultuous din interioritatea unui autor îndrgostit de actul creației. Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboș este izvorât dintr-o mare dragoste față de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie și Spiritualitatea ascetică și mistică sau duhovnicească a tradiției creștine răsăritene. Autorul strălucește prin lucirea minții sale atunci când contrapune etosul uman, născut din tradiția creștină și lipsa oricărui etos în tradiția postmodernă sau existența unui etos uman distorsionat, cu efecte dezastruoase pentru condiția umană. Domnul Stelian Gomboș nu doar că strigă sau clamează, și nu
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479127377.html [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
Și vom privi etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Cetind în dulcea'i poezie Despre "iubiri și doruri multe" Ori despre drag de scumpa glie Și'a vitejiilor virtute; În timp cât luna oglindește Din blânda apelor lucire A florii teiului poveste Ce ni'l aduce'n amintire... Glasu’i de vers; ușor pătrunde Eternitatea din alt ceas Și’oprește în eter secunde De bun venit, de bun rămas! Eminescu, cel ce a marcat total și definitiv spiritul
LA ANIVERSARE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1452861467.html [Corola-blog/BlogPost/343350_a_344679]
-
a întunericului temniță, un drum al redeveniriii - păcat peste păcat ... Cum ar fi să te regăsești în fața celui care te-a creat - tu același TU, scârbit de neputința-ți încântătoare, zăpăcit de plăcerile zahărului și ale mierii, profund entuziasmat de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1475598903.html [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
cuvintelor sale. Nimeni însă nu mai spuse nimic. Se auzeau doar cântăreții care însă aveau poruncă de la procurator să nu cânte prea tare. -Dar ce este adevărul!? întrebă Ponțiu Pilat din nou, și toți care îi întâlniră privirea observară o lucire neobișnuită în ochii săi. Întrebarea rămase însă fără răspuns. O vreme nimeni nu spuse nimic și toți căutară să facă câte ceva, privindu-l pe furiș. Ponțiu Pilat vru să spună ceva, însă tăcu încurcat, întinzându-se cu corpul pe o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1415484680.html [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
fluture / de tot ce-i călător.../ Și să privești la aripi / Penaj multicolor / Cum în rotiri de floare / Se apropie de nor.../ Iar vântul / Cu adierea-i caldă / Face plutirea lor mai lină / Și suavă.../ Să-i dai privirii tale / Luciri de zare-albastră / Și zbor neîntrecut / De pasăre măiastră”. (Aripi și zbor). Glas de pasăre măiastră își dorește orice poet. Dar și zborul ei înalt, cu aripi a căror anvergură să întreacă munții și să învingă tăriile. Îi dorim un astfel
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_poezia_dorului_si_dorul_poez_cezarina_adamescu_1333985348.html [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
ceas exact de primăvară, S-aduca fibră de căldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitara. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazda proaspătă răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n țărâna Rodul bogat al acestui neam de dor. Când bate ceas exact de primăvară, Livadă de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
cu calendaru-n fațăSă bată ceas exact de primăvară,S-aduca fibră de căldură ce-nalțăPopor de ciripiri, în zarea solitară.Soarele fecund leagă firul înfrățiriiCu-aceiași sfântă dragoste de viață,Curg aromele florare în tainițele firiiși sub cupola lucitoare de verdeață.Luciri de brazda proaspătă răsunăPradă unei veșnice rotații pe-ogorSudoarea mâinilor sădește-n tărânăRodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară,Livadă de meri și de pruni e-n floare,Vor sorbii mierea luminii pan` la
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]