208 matches
-
universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în tăcere de blândețea zilei. În pivnițele casei, erau vinuri din recoltele anilor 1748, 1726, 1719 și chiar din 1706. Pentru a sărbători evenimentul revenirii nepotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așteaptă. ― Da, să mergem! (După câțiva pași, se întoarse spre Iancu. Expresia i se schimbase. Peste tristețea din ochi, năvălise apa ironiei sceptice.) Am rămas fără europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acord cu el. Avusese o relație specială cu tatăl său și considera poeziile acestuia cu mult mai reușite decât cele scrise de Goethe. De aceea, prefera să tacă. Nicolae sesiză tăcerea lui prelungită și tăcu la rândul său. După moartea Luminăției Sale, lumea se golise de orice farmec. Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva, însă, se schimbase și în privința nepotului. Simțea că el nu mai era cel pe care îl condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cineee?! aproape că se răstește Vierme. Aaa... Iancu de Huniade! Ioan Corvin de Hunedoara! Janoș Hunyadi, pentru magnații maghiari, din Transilvania feudală a secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de însuși Luminăția-Sa, Splendoarea Semilunii, Sultanul Mahomed al II-lea, El-Fatih, Cuceritorul Constantinopolului în bătălia de la Belgrad, considerată într-adevăr, istoricește vorbind, drept Ultima Cruciadă din Europa! lămurește problema Fratele. Războinicul omagiat, pentru biruința sa măreață, de către însuși Papa Calixt al III
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semenele ei vârstnice și cu experiență n-aveau habar. Într-o zi, am văzut-o înveșmîntată în șalvari și voal de turcoaică pe care le cumpărase într-ascuns de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău, eu fiind întotdeauna favorita... M-au uluit vorbele ei. Așa era: se străduia mereu să fie alta... (poate juca puțin teatru) și sultanul din mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noastre, semnate de Andrei Pleșu, respectiv Mircea Cărtărescu, am în drăz nit să-mi depun și eu vraful de mici vanități publicistice pe masa dumneaei, dându i totala libertate de-a alege, ordo na, elimina sau amâna marfa după flerul luminăției sale editoriale. Mintea mea nu se dusese mai departe de-o retipărire cronologică a tuturor textelor. Un „Jurnal pieziș“ i aș fi zis eu, de vreme ce, glosând în public tot ce ți s-a întâmplat mai picant cultural de-a lungul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma, aveam deja un plan pentru a intra în mănăstire și a descoperi cine se afla în subteranele ei. IX Mergând voinicește, iată-ne pe seară ajunși la Auxia, un sat mic unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totodată că eram idiot: îmi amintisem finalul comediei. Am izbutit oricum să surâd și să fac o plecăciune spre împărat. În teatru tăcerea a devenit absolută. - Cine este invitatul tău? l-a întrebat Heraclie pe Giuliano. - E un învățat sirian, Luminăția Ta, care trăiește în regatul longobarzilor, unde se bucură de o mare reputație. Cred că merită tot respectul datorat oaspeților. Împăratul s-a întors spre mine și a spus: - Nu știu de ce Flaviano te urăște atât de tare, dar, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intra în Palatul domnesc din București. Se vedea, după înfățișare, că aducea vești proaste. Brâncoveanu i-a ieșit în întâmpinare. A cercat să zâmbească. Dar aga a spus cu asprime: Sultanul a aflat că încerci să scoți țara de sub stăpânirea luminăției sale. De aceea a poruncit să fii mazilit. Sunt gata a-mi apăra țara, cu arma! a răspuns Brâncoveanu cu demnitate. Nu poți, a rânjit aga. Zece mii de soldați turci și tătari stau gata să se repeadă asupra Bucureștiului. Amenințarea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele păstorilor în fața domniei: „Poftim sănătate luminăției tale, Doamne: și să guști, măria ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît și le-a asigurat pe gazde că „brînza asta e mai bună decît orișice pe lume”. Toată lumea era fericită. Nu se poate spune că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ridice capul și să se uite drept în ochii primului ministru, apoi își duse privirea de la Mihai spătarul la Constantin stolnicul. Ianache Hartofilax nu intra în socotelile lui, știa că era doar un pion neînsemnat pe tabla de șah. — Mărite, luminăția ta, începu Hamie să se încurce în titluri, dumnealor, și arată cu un gest larg pe cei doi frați ai lui vodă, care au stat în preajma măriilor lor vodă și doamna, nu ți-au spus? — Ce să-mi spună? — Că vraciul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sprâncenele arcuite, fața lui pentru o clipă trădă un fel de enervare și șopti mai liniștit ca de obicei: — Spune tot, ce trebuie să afle târgul și ce nu trebuie să afle nimeni, spune tot, înțelegi. Ce să-ți spun, luminăția ta? Domnia ta vine de la Curte, a stat până acum cu vodă și eu aici, printre ibrice și ciubuce, trebuie să știu ce face vodă și doamna? Vrei să-ți spun? Ei bine, făcu Hamie pe un ton plângăcios, cum ați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne punem pecețile, înscrisul să-l facă credincioșii noștri, din partea noastră marele logofăt Diicu, iar din partea Înaltei Porți... — Marele dragoman Nicolae, hotărî sec marele vizir. — Cât despre dările în plus înțeleg că au fost iertate, nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin acele locuri. Oamenii agiei trăgeau cu urechea în stânga și dreapta, iar când clevetirea era mai importantă, trimiteau olăcar la marele agă, care se ducea glonț la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat. Luminăția sa Domnitorul țării om integru, dar care cu ușurință apleca urechea la vorbe de gâlceavă, dând câteodată cu bâta în baltă, nimerind ca Ieremia cu oiștea-n gard, creinduși adversari puternici, arucându-și țara din prea mult orgoliu în ghearele discordiei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un nobil chinez, Tang, îl primește la curte pe înțeleptul Yi Yin, pe care intenționa să-l numească prim ministru. Acesta, consultat în privința „gusturilor perfecte“ ale mâncărurilor, îi răspunde stăpânului său: „Gusturile perfecte nu pot fi realizate încă, din cauză că țara Luminăției Tale este prea mică și nu cuprinde toate elementele necesare. Dar acest lucru va fi posibil de îndată ce Luminăția Ta va deveni Fiul Cerului [apelativ al împăraților Chinei, n.n.].“ Despre cât de originală este această bucătărie nu mai are sens să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prim ministru. Acesta, consultat în privința „gusturilor perfecte“ ale mâncărurilor, îi răspunde stăpânului său: „Gusturile perfecte nu pot fi realizate încă, din cauză că țara Luminăției Tale este prea mică și nu cuprinde toate elementele necesare. Dar acest lucru va fi posibil de îndată ce Luminăția Ta va deveni Fiul Cerului [apelativ al împăraților Chinei, n.n.].“ Despre cât de originală este această bucătărie nu mai are sens să discutăm. Are ea și o doctrină, o filozofie gastronomică pe baza căreia să fie structurată toată această diversitate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu tine, la ea acasă sau la tine, cu o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea vechi amintiri, dintre cele care sporesc tandrețea sufletului, topesc asperitățile, nasc dorința unei intensități prezente a clipei, mai încărcată de voluptăți decât îmbrățișările tinerilor care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce gânganie obraznică îmi ești! Asta-i, m-am gândit eu că o să mi se bage-n suflet vreun nemernic ca ăsta! continuă el, adresându-se tot prințului. — Ba poate c-o știu, rogu-vă! repetă sâcâitor funcționarul. Lebedev știe! Luminăția Voastră, văd că binevoiți să mă mustrați, dar ce-ați zice dacă v-aș dovedi? E vorba de acea Nastasie Filippovna din pricina căreia părintele dumneavoastră a vrut să vă bage mințile-n cap cu toiagul din lemn de călin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
felurite companii și societăți, din care cauză se ține la mare prietenie cu generalul Epancin... — Oho, ia te uită cine-mi ești! spuse în sfârșit Rogojin, într-adevăr uluit. Ptiu, drace, chiar că știe. Știe tot! Lebedev știe tot. Eu, Luminăția Voastră, și cu Lihaciov Alexașka am umblat două luni, tot după ce i-a murit părintele, și știu tot, adică mi-s cunoscute toate ungherele și ulicioarele, așa încât ajunsese să nu mai facă un pas fără Lebedev. Acum șade în închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o vârstă în orice caz înfloritoare, o vârstă la care începe cu adevărat viața. Sănătatea, culoarea feței, dinții puternici, deși înnegriți, constituția lui robustă, vânjoasă, expresia lui preocupată din timpul dimineții, la serviciu și voioasă seara la cărți sau la Luminăția Sa, toate acestea contribuiau la succesele prezente și viitoare și presărau drumul vieții Excelenței Sale cu trandafiri. Generalul avea o familie înfloritoare. Ce-i drept, aici nu erau peste tot numai trandafiri, însă existau multe aspecte asupra cărora de mult începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă sunteți într-adevăr cum păreți, cred că nu mi-ar părea rău să ne cunoaștem, însă, vedeți dumneavoastră, eu sunt o persoană ocupată, chiar acum trebuie să mă apuc să verific și să semnez niște hârtii, apoi plec la Luminăția Sa, pe urmă la slujbă, așa că, deși mă bucur de vizita oamenilor... cumsecade, adică... dar... De altfel, sunt atât de convins de excelenta dumneavoastră educație, încât... Dar câți ani aveți, prințe? — Douăzeci și șase. Ia te uită! Vă credeam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea căsători; s-ar căsători și, peste o săptămână, zic eu, ar înjunghia-o. Auzind aceste cuvinte ale prințului, Ganea tresări atât de tare, încât interlocutorul mai că nu țipă. — Ce-i cu dumneavoastră? întrebă el, apucându-l de mână. — Luminăția Voastră! Excelența Sa vă invită la doamna, anunță lacheul apărut în ușă. Prințul porni în urma acestuia. IVtc "IV" Toate cele trei fiice ale generalului Epancin erau domnișoare sănătoase, înfloritoare, înalte, cu umeri extraordinari și piept masiv, cu brațe puternice ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al camerei. — Astăzi, Ganea? întrebă brusc Nina Alexandrovna. — Ce astăzi? tresări Ganea și, subit, se repezi la prinț. A, înțeleg, deci dumneavoastră și aici!... La urma urmei, ce-i asta, aveți vreo boală? Nu vă puteți stăpâni? Dar pricepeți odată, Luminăția Voastră... — Aici eu sunt vinovat, Ganea, nu altcineva, îl întrerupse Ptițân. Ganea privi întrebător spre el. — Păi e mai bine așa, Ganea, mai ales că, pe de o parte, afacerea e încheiată, mormăi Ptițân și, trăgându-se deoparte, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu un fel de avânt. Ați binevoit să urmăriți în ziare uciderea familiei Jemarin 39? — Am citit, spuse prințul cu o oarecare uimire. — Ei bine, acesta-i adevăratul ucigaș al familiei Jemarin, chiar el este! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și nu-i spune nimic prințului...“. Prințe, se teme și mai mult de dumneavoastră, și aici e tot chichirezul! Și, cu un aer viclean, Lebedev își duse degetul la buze. Și acum i-ai pus din nou față în față? — Luminăția Voastră, prințe, cum aș fi putut... cum aș fi putut să-l împiedic? Hai, ajunge, aflu eu totul. Numai spune-mi unde-i ea acum? La el? — O, nu! Nici pe departe! Eu, zice, sunt liberă și, știți, prințe, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]