12,849 matches
-
zilnice și lipsurile îndurate în mod constant îi făceau pe oameni să găsească mult mai ușor motive de bucurie. Orice nimic, capabil să dea iluzia ieșirii din monotonia cotidiană se transforma instantaneu într-un mic prilej de sărbătoare, putea să lumineze pentru o clipă sufletul, așa cum spune, la un moment dat, Radu Pavel Gheo: Chiar dacă viața le este îmbrăcată în cenușiu ori negru, oamenii vor găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire. Vor continua să
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
scris: "...privind la cer și văzând soarele, luna, stelele, să nu te lași amăgit ca să te închini lor, nici să le slujești, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer." Practic. Ca niște lămpi. Să le lumineze.
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
lui Nicolae Petra-Petrescu, în 1906 de la Berlin, în termeni superlativi, care îl vor fi încântat pe părinte: "Să vă trăiască Horia, flăcăul dvs., care mi-a făcut o excelentă impresie! Cu multă bucurie am constatat la dânsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui, apoi dragoste pentru cultura înaltă, onestitate în apucăturile mentale și o entuziastă ardoare juvenilă pentru cauzele mari". Cuvintele bune ale maestrului continuă în mai multe fraze și se încheie cu un elogiu
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este cea mai frapantă dintre calitățile tezei, dacă luăm în seamă și tinerețea exegetului și pionieratul lucrării. Avea dreptate Caragiale să remarce, în scrisoarea pe care am citat-o, "o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui". Adunând toate referințele teoretice, istorice și mai ales pe cele strict literare, avem imaginea convingătoare a unui critic cu un vast orizont de lecturi, considerabil pentru primul deceniu al secolului XX românesc
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în alb, domnește seninătatea morții. în fundal, într-o barcă, un mort "decurîndîmplinit" - "ein Frühvollendeter"; albe ca neaua îi sunt straiele, ceafa îi e luminată de torțe. Un spirit trecător ca o boare, o aluzie sau un "citat", o replică a "Insulei morții" a lui Arnold Böcklin, sugestie revelatoare, cum se întîmplă doar în clipe de grație." Ar mai fi de amintit actorii-soliști: Mark Rosenthal
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
Ionesco: L'oublie du fascisme, cărțile despre viețile lui Mircea Eliade, și Eugčne Ionesco, literatura proletcultistă, chestiunea revizuirilor), cronicarul își domină în permanență textele supuse analizei. El lasă întotdeauna impresia că știe ceva în plus. Descoperă mereu elemente capabile să lumineze unghiurile aflate în penumbră ale unei cărți sau să încline decisiv balanța unei polemici. Niciodată agresiv la nivelul limbajului, dar extrem de tăios la cel al ideilor, Mircea Iorgulescu este un polemist de factură cu totul specială, din fața căruia este mai
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
a Plumb-ului bacovian. Într-un soi de Yoknapatawpha cu specific românesc (teritoriu denumit, deloc întîmplător, "Sumbria"), totul stă sub semnul nefericirii. Norii grei apasă în permanență asupra localității, nici o rază de soare nu reușește să-i străpungă pentru a lumina sufletele înnegurate ale oamenilor. Aceștia au ajuns să se înstrăineze de semeni și de sine, și-au extirpat orice urmă de sentiment și își trăiesc, într-un soi de automatism repetitiv depresia și singurătatea. Coșmarul comunist a fost înlocuit pentru
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei pare să aștepte ceva. Un telefon de la copii sau iubit(ă), o întîmplare capabilă să introducă un fior de viață în ternul cotidian al vieții. O întorsătură a destinului menită să le lumineze existența. De altfel se poate vorbi de un motiv al telefonului în proza Marianei Codruț. Acesta este centrul în jurul căruia gravitează viața personajelor sale, obiectul de care se leagă toate visele și speranțele acestora. Trăirile în fața telefonului ale unei femei
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru a alunga primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis de visele și speranțele copilăriei și viața lipsită de
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
înțelegem și trecem mai departe. Sau trăim trufașul sentiment că ni se cuvine, că nu datorăm nimic în schimb și că faptașul este, probabil, un aiurit. Sau, mai curînd, un fraier. Nobilele sentimente ale prezentului pe care îl parcurg... Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o". (Ioan, 1,5). Poveștile și farmecul lor străbat secolele cu aceeași prospețime. Pe care nimeni nu o biruiește. Pe șapte octombrie 2004 pe la ora 18.30, actorii trupei de la Teatrul Mic care
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
pe actorul minunat pe care l-am văzut în spectacole importante de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, un actor care a avut șansa să lucreze și cu Vlad Mugur. Mihaela Rădescu rămîne actrița profesionistă, carismatică, care pune accente bine alese și luminează pasajele generoase din partiturile interpretate. Mai puțin în formă mi s-a părut de data asta Claudiu Istodor, poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
adjunct al învățământului (ministru plin era tovarășa Honeker însă care n-a avut timp să vină) - nu mai știu cum se numea; înaltul demnitar a spus că germanii le sunt recunoscători tovarășilor sovietici și pentru că aceștia din urmă i-au "luminat" ("aufgeklart") în domeniul Filologiei Clasice! Or, pentru Dumnezeu, cine nu cunoaște limba germană nu prea are cum să contribuie cu adevărat pe câmpurile Antichității greco-romane! Si asemenea vorbe s-au spus într-un loc unde au răsunat cuvintele unui Theodor
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
la ideea de trădare. Ea indică o categorie umană ce relevă, prin opoziție, divinitatea christică și se complică prin amănuntele dramatice ale scenariului, obiect generos pentru hermeneutică. Atât de generos încât scriitorii l-au adaptat, imaginând plauzibil întâmplarea, spre a lumina un detaliu sau altul ale naturii umane. Prin fapta lui Iuda se afirmă o necesitate imanentă lumii. Necesar este ceea ce nu poate fi altfel decât este, adică altfel decât așa cum s-a întâmplat. Trebuia să se întâmple astfel încât Iisus să
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
nici nu poți să citești în mari cantități. Iei de la un poet două trei imagini cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi înduioșez cititorul și (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
nu toți românii care-i detestă pe aceștia sunt gata să voteze ultra-relaxarea binișor populistă a lui Băsescu. Stolojan impresiona prin sobrietate, pragmatism și decizie, calități care, de regulă, îi rămân străine politicianului român. El părea un fel de fundamentalist luminat într-o lume de indivizi gata să pactizeze cu orice adversar. Chiar dacă se vor confirma cele mai rele lucruri privind retragerea din cursă (șantajul serviciilor secrete etc.), acest lucru nu schimbă datele problemei. De pe urma retragerii lui Stolojan s-ar putea
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
care ne-o face Antonio Lobo Antunes: "Nu-l întrebați de ce scrie, așa cum nu întrebați nici mărul de ce face mere". Un editorial scris de un bun poet modern, un text de căutat, de citit și de recitit, pentru strădania autorului, luminându-ne sensibil și, substanțial în liniștea și neliniștea asupra noastră înșine. Bruiant și periculos în marea lui nenorocire rămâne "omul fără interior, care nu mai este subiectul preocupărilor sale și doar ofertă interșanjabilă pe o rețea". De ce scriem? De ce mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
De ce sunteți triști?” (Lc. 24, 17; Mt. 6, 5; Lc. 24, 28) și le-a lansat ferme exortații la bucurie (Mt. 5, 12; 28, 9-10). El nu a încetat să vindece bolnavii, să învie morții, să deschidă urechile surzilor, să lumineze ochii orbilor și să izgonească duhurile rele. Prin gesturi, prin cuvinte și prin fapte, El a venit să instaureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apoc. 21, 4). De bună seamă, mulți dintre creștini
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
bine fixate. Fete frumoase, ireale, o generație spontanee de Lolite, cîntecul de lebădă al exticției iminente, plutesc și ele, majetuoase și ademenitoare, pe străzile cangrenate ale unei istorii cu tot mai puține elemente de identificare. Farul, celebrul Far care a luminat altădată animația navală de pe un fluviu ce articulează geografia europeană mai mult decît oricare altul, s-a retras acum pe nisip, departe de apă. A fugit literalmente, a migrat cu doisprezece kilometri înlăuntrul uscatului și a lăsat malurile umede în
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
scop estetic. Al. Andriescu reproșează tăios lui G. Călinescu absența Bibliei de la 1688 din Istoria... sa, pentru că astfel ,se ignoră faptul că textele religioase ne-au dat nu numai limba literară, care treptat, treptat, grație lor, se limpezește și se luminează, dar și pe cea artistică" (p. 13). Limbajul poetic se exersează și se perfecționează în psaltirile secolului al XVI-lea, iar reușitele lui anunță performanțele estetice ale poeziei române moderne (p. 14). Prima traducere cu adevărat artistică a psalmilor în
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
puțin executat cu demnitate. Pe la sfârșitul filmului apare imaginea ei în timp ce judecătorul Haywood o sună. Se începe cu un zoom pe portretul soțul ei, apoi camera face panning în direcția telefonului, ajungând în cele din urmă la ea. Care este luminată din spate, arătând ca o fantomă bântuind un spațiu clarobscur, exact ca și vinovăția ei, pe care o reneagă cu obstinație. Una dintre explicații este că învingătorul și învinsul nu sunt atât de diferiți, dar nu se pot apropia din cauza
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
am trecut peste, am cedat impulsului de a-l vedea încă o dată și rău am făcut. Din buna mea impresie de la prima vizionare n-a mai rămas nimic, la a doua am găsit filmul plictisitor și artificial), m-am mai luminat la față găsind colecția completă Tarkovsky pe DVD (nu, respect imperativul categoric de vară și nu vă voi chinui cu o analiză la sânge a Oglinzii sau Nostalgiei), ultimul Woody Allen - din 2005! - și un film de război sud-coreean. Ei
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a localității Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar oferă prilejul unor
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
în barbă, începe să arate ca un film despre istoria Germaniei, făcut de și pentru germani. La sfârșit, îți defilează prin fața ochilor poze cu personajele și un text în care ți se relatează soarta lor ulterioară, text care, în loc să te lumineze, mai rău te bagă în ceață: există de exemplu un medic pe care îl vezi en passant operând într-o frenezie într-un buncăr. Atâta tot. Nu știi cum îl cheamă, ce afiliere politică are etc. La final afli că
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
-uri presupun noi calificări și măiestrii. Nu e simplu, deși pare, să oferi clientului un pui american bine prăjit sau un vin european de tradiție, țăcănind încontinuu la casa de marcat, până la transformarea mâinii într-o cârjă nefuncțională. Așteptările emigrantului luminează începuturile cărții, după care starea de spirit, cu tonalitățile ei, se schimbă. Mai exact, critica începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]