951 matches
-
să geamă,scăpând câte un ”ah!”și icnituri extaziate. După acest zbucium,trupul ei se destinse și se liniști,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic.El se rătăcise în hățișurile problemei pădurilor.Și se tot holba,căutând un luminiș în fundul ecranului.Silvica zâmbea în vis,purtată pe valuri de fericire ce curgea prin Edenul unde fusese.Deodată,se trezi.Privi nedumerită la Gigi care se agita ca un apucat.Zâmbi,îi smulse telecomanda din mână și stinse televizorul.Gigi
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu cuie ascuțite, să le fie de folos în lupta cu ursul. Undeva, într-un luminiș de pe malul apei, lângă primul baraj al lacului Șuța, domnișanii își aleg loc de tabără și de distracție. Freamătul pădurii se împreună cu răsunetul tălăngilor și al doinelor păstorilor, rostuite din fluiere și cavale. În văzduh, plutesc vulturii, atotstăpânitorii acestor ținuturi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
dai rost în alte cuvinte De dor și frumos frământate Și-n diminețile-n care Se scutură roua din tine Cântecul tău, început de mirare, Are aripi și spre mine tot vine Simt cum pe frunte-mi se lasă Inventând luminișuri și ploi Din trecutul ce greu ne apasă Și vine avid, tot vine-nspre noi. Ceartă-mă , scrie-mi cu doruri, Dă-mi din preaplinul tău sfânt Roua dimineților tale Și toamnele-ascunse-n cuvânt Le voi lua cu mine oriunde Cântecele mele
SCRIE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364274_a_365603]
-
poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați, Omenia-își cerne peste pământ și mări, Cer și Pământ cuprinde-Credința
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
doar pasărea saltă în zbor, albe iviri sub ochii mei doar încăpățânările mele ajung la zei. Revoluție, evoluție, sclipiri și întuneric se scald aduse de cuvânt generic, pasăre roșie cu fâlfâit de aripi sistem acumulat în suflul baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat hățiș sălbatic, aureolă pală doar turnul veghează la ora banală și... doar și înainte de apoi se pierde privirea în altoi. Cerbul țipă, cerbul iară Te împunge cu ocară. Referință
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
infinit! Din mărțișoarele ce - pătimaș - inundă zarea voi împleti cămașă sufletului ostenit. Din firul alb, imaculat, voi țese peste lume o pânză binecuvântată, sfânt păienjeniș, s-acopere durerea, plânsul ca o mare-n spume și să dezvăluie, treptat, al vieții luminiș. Din firul purpuriu și înfocat voi croșeta o scară pâlpâindă către luminatul Cer, din dragostea divină, rugăciunea mea și-a ta, să se înalțe Rug în enigmaticul eter. Întoarce-te la mine ca să-ți dau un mărțișor, speranță albă împletită
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]
-
-și aleagă singură cu propriul său discernământ deciziile referitoare la cum își va orândui cursul viitor al vieții sale. Deocamdată dorea să se simtă bine în brațele lui Costi și de aceea se grăbea să ajungă cât mai repede în luminișul cu pricina. - Să te cred? Bine. Am să mă fac că te cred pentru a nu strica atmosfera acestei după amiezi, pe care mi-o doresc ca pe o filă de carte interesantă a vieții mele. Sper să nu strici
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
crescut și printre aceste dealuri, păduri și munți, ți-ai petrecut întreaga copilărie. - Mulțumesc pentru această comparație poetică. Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere, cine ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere, cine ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare, sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Liniștea era spartă doar de foșnetul
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
liniștea și tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci animați de dorința de a-și redobândi pacea și liniștea interioară. Locurile geografice alese pentru meditația lor au fost printre cele mai frumoase posibile. Și, de aceea, numeroase pâraie, luminișuri sau munți poartă nume de călugări. O scurtă istorie extrasă din scrierile cucernice ale zilelor noastre, probează, într-un fel, faptul că sihaștrii nu au vrut niciodată să se izoleze complet de lume “Călugărul Ilie Galaction a cerut unui sihastru
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
se regăsi în Dumnezeu și a se reintegra în ordinea Lui. Dar unde altfel va găsi omul curajul să se vadă asa cum este? Ceea ce, teoretic, pare aproape de neînchipuit, faptele ne arată că, printr-o surprinzătoare iconomie, este realizabil. Sunt luminișuri cu putință și în cele mai haotice complicații. Cu o trevzie lăuntrică mereu gata, cu simțul grav al existenței, cu înfocate strigări de rugăciuni, cu voință nezdruncinată de a rămâne credincios Marii Iubiri, cu smulgeri din foc și cu zvâcniri
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
majoră și să-și aleagă singură cu propriul său discernământ deciziile cum își va orândui cursul viitor al vieții. Deocamdată dorea să se simtă bine în brațele lui Costi și de aceea se grăbea să ajungă cât mai repede în luminișul cu pricina. - Să te cred? Bine. Am să mă fac că te cred pentru a nu strica atmosfera acestei după amiezi pe care mi-o doresc ca pe o filă de carte interesantă a vieții mele. Sper să nu strici
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
crescut și printre aceste dealuri, păduri și munți ți-ai petrecut întreaga copilărie. - Mulțumesc de această comparație poetică. Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un petec de crâng Umbrele se frâng Și în luminiș Tainic ascunziș S-a pitit cu frică O mioară mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
și de actrița Nuami Dinescu un om cald sufletește, generos, nu denunță nicio frustrare, nu șovăiește în a se apropia de oameni, nu respinge pe cineva, conversația cu ea este elegantă, de bunădispoziție, foarte agreabilă. Iar jur-împrejurul ei e un luminiș, un spațiu nimbat. N-ar avea cine și ce să o ponegrească nici măcar cu umbra unui singur cuvânt sau fapt! S-a născut pe 13 septembrie 1962 în Pucioasa, județul Dâmbovița, a copilărit la țară, cum spune, „împreună cu Cei trei
NUAMI DINESCU. ÎN PRIMUL RÂND, UN OM CUMSECADE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364712_a_366041]
-
România și a Uniunii Internaționale a Ziariștilor. „Singura bucurie erau cărțile” - Spuneți-ne, pentru început, câteva date despre dumneavoastră: unde și când v-ați născut. - Cred că, de când ne naștem visăm, ca în basme, că trăim într-un castel în luminișul unei păduri. De fapt, totul e altfel în lumina sacră a copilăriei, simbol al protecției. Pentru mine adăpostul acestei puteri misterioase, imperceptibile de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
din nou în pivniță. * A ajuns, după puțin timp, la marginea aceleiași păduri. Magia ei unică, spectacolul halucinant pe care îl oferea o fascinau deja. A trecut printre arborii cu ceas care îi deveniseră cunoscuți, apoi a intrat într-un luminiș. Peste puțin timp, s-a trezit în fața unei fântâni uluitoare, efervescente. Din aceasta țâșneau șuvoaie imense de apă, ce aveau însă o culoare fosforescentă, și în care, dacă Aiko privea mai atent, putea vedea diferite scene, care își dădea seama
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca fata să-și revină din transa hipnotică și a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
din ochi aș fi vrut să-ți dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca fata să-și revină din transa hipnotică și a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri era belșug de zmeură și afine. Să tot muncești, să tot trăiești într-un loc atât de bogat și liniștit! La așa gospodărie, se găsi și o femeie care să stea cu el. Doar că femeia, mult mai tânără și
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
știam nimic de tine? - Ehe, Ochiosule, să știi că am fost să prind pește în râu! - Ia să privesc în coșulețul tău, ai prins ceva pește? - Nu, Ochiosule! Nu am prins niciun pește. Dar am găsit niște zmeură într-un luminiș de pădure - frumoasă, roșie, aromată, de-ți lasă gura apă, de bună ce e! Dar, ia să văd, tu ce ai adus în coșuleț? - Ei, asta-i bună, Pufosule! Ce, eu sunt ca tine? Să umblu bezmetic prin părău și
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]