172 matches
-
mai dulce, Tot ce a fost în cîntu-mi mai pur și mai copil S-a-mpreunat în marea aerului steril Cu razele a lunei ce-n nori stă să se culce Și a format un înger frumos și juvenil". "Nebun ori ești lunatec - bătrânul murmurează... E visul tinereții, e sete de amor. Îngerul tău e-o rază și trupul ei un nor... La cântecul tău eco răspunde plângător Și tu-mpopulezi marea cu suflete de raze Și stelele de cântec le împli visător. Ia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n mine-a mai rămas Să sboare-unde-l așteaptă amorul în estas, Să-sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală {EminescuOpIV 175} Plutește printre stele... iar stelele-i esală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sună Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază, Una în brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut Un sclav greoiu și rece - e sclav - dar e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1923. André Gide, Corydon, Paris, 1924. Raymond Radiguet, Le Bal du comte d’Orgel, Paris, 1924. Mateiu I. Caragiale, Remember, București, 1924. Francis Scott Fitzgerald, The Great Gatsby, New York, 1925. René Crevel, Mon corps et moi, Paris, 1926. Ion Vinea, Lunatecii, București (1927-1960), 1965. Virginia Woolf, Orlando, Londra, 1928. Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche, București, 1929. Camil Petrescu, Patul lui Procust, București, 1933. André Gide, Journal, Paris, 1939. Pierre Drieu La Rochelle, Gilles, Paris, 1939. Louis Aragon, Aurélien, Paris, 1945
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți strecura în el continuându-l cu trăirea ta. În textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de nu rămâneau decât oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca și ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a mai aflat nimic despre hangiu... Neculai, înghițind în sec, a răsuflat adânc căutând orbește ulcica
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
exact acum afară plouă. Vă place când plouă? Mie îmi place dar mă apucă somnul și asta nu-i chiar bine. Destul că doarme PAM și eu umblu prin visul ei. Sper să nu adorm acum și să umblu, ca lunatecii, pe cine știe unde. Ne întoarcem repede-repede în povestea Țării lui Verde Împărat, bine? Pe Grădinar l-am găsit muncind din greu. Pregătea semințe și răsaduri. Cerceta mai multe feluri de pământ. Râma noastră îl privea cu interes. Grădinarul are grijă de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Zaharia Stancu, iar ca secretar de redacție pe N. Carandino. Subtitlul „Literatură - știință - artă” indică intenția unei deschideri culturale ample. Publică versuri Tudor Arghezi, Ion Pillat, Zaharia Stancu, Radu Boureanu, iar Ion Vinea e prezent cu un fragment din romanul Lunatecii, Hortensia Papadat-Bengescu cu nuvela Fetița între lupi, Gala Galaction cu Scrisori către epigonii Simforozei, Victor Eftimiu cu schița De vorbă cu dracu, în timp ce Teodor A. Naum traduce din Catul. Critica este susținută de E. Lovinescu (Hortensia Papadat-Bengescu), Nicolae Petrescu (Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]
-
văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
publică și versuri (semnate T. Mârza), recenzii, articole culturale și sociale. Cea mai mare parte a prozelor lui C. apărute în periodice a fost adunată în câteva volume și broșuri: De pe la noi ce-a fost odată (1925), Vâltorile vieții (1926), Lunatecii (1929), Săhăstria Sihlei (1933; Premiul Academiei Române), Spre sara lui Sfântu Vasile (1938). În principal, C. narează întâmplări din trecutul sau prezentul satului ori încearcă să resconstituie obiceiuri, legende. Folosind și material folcloric, reușește să păstreze autenticitatea limbajului local și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
crud, este susținut și de expresiile neaoșe, care dau culoare și energie stilului. Încântarea și mândria lui C. de a etala firea, istețimea și vorbirea personajelor sale atrag simpatia cititorului. În același mediu rural crește și evoluează și eroina povestirii Lunatecii. Rod al unei iubiri romanțioase, dar nefericite între doi tineri fugiți în lume, ea este urmărită de destinul tragic al părinților, care îi alimentează neliniști și aspirații nelămurite, provocându-i sfârșitul tocmai când era pe punctul de a scăpa de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
ambele în colaborare), precum și manualul Geografia județului Botoșani (1934), alcătuit împreună cu M. Apostol, sub formă de dialoguri și mici povestiri, dau o imagine completă a activității sale. SCRIERI: De pe la noi ce-a fost odată, București, 1925; Vâltorile vieții, Cernăuți, 1926; Lunatecii, Cernăuți, 1929; Botoșanii în 1932 (în colaborare), Botoșani, 1932; Sihăstria Sihlei, Botoșani, 1933; Geografia județului Botoșani (în colaborare cu M. Apostol), Botoșani, 1934; Spre sara lui Sfântu Vasile, Cernăuți, 1938; Momâia, București, 1947; Cum s-a măritat Măriuca Mandiței, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
Macarie și Manuela Macarie, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: I. Gr. Oprișan, „De pe la noi ce-a fost odată” de Tiberiu Crudu, VL, 1926, 9; Toma C. Spătaru, Pe urmele lui Ion Creangă, „Răsăritul”, 1926, 8; C.Ș.F. [C. Șaban Făgețel], „Lunatecii”, R, 1929, 4; Eugen Ciuchi, „Sihăstria Sihlei”, CL, 1933, decembrie; Număr închinat domnului Tiberiu Crudu, „Revista școlii”, 1942, iunie; Leca Morariu, Tiberiu Crudu, FF, 1942, 5-6; Al. Lascarov-Moldovanu, Cărțile amintirii, I, București, 1943, 160-162; Dicț. scriit. rom., I, 738-739. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
factura lirică a lui E.A. Poe și Stéphane Mallarmé, iar dintre români, pe aceea a lui Adrian Maniu. Filigran definește metaforic această formulă: „În zâmbetul din carte, în care mor închise / Nopți palide purtate prin versuri de demult, / Se ofilesc lunateci ani mici cu mâini deschise / Spre cântecele albe și straniul lor tumult./ O pace somnoroasă scoboară grea pe ape / Sufletu-și pleacă ochii sub iz de ierni bolnave / Și cărți îmbătrânite în praf, simt că pe-aproape / Se scutură din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
septembrie 1944, sub conducerea unui comitet redacțional. Publicație de informatie socială și culturală, C.f. găzduiește și literatura, sub semnul eclectic al modernismului epocii. La rubrică „Literatura”, se tipăresc o nuvelă de Cezar Petrescu (Doamna la telefon), un fragment din românul Lunatecii de Ion Vinea, proza de Victor Eftimiu, Ilie Păunescu, Radu Matei, Neagu Rădulescu, memorialistica semnată de I. Al. Valjan. Însemnări de călătorie sunt prezente aici sub semnăturile lui Victor Eftimiu și Paul Lahovary. Lucia Demetrius scrie despre E.A. Poe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
care o Babă Cloanță săvârșește nocturnele călăriri satanice, ori șapte frați încălecați pe zmei aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și izbucnirea ierbii. Efectul euforic al germinației universale este jalea. Toate poeziile lui Eminescu exprimă încetarea rezistenței individuale, pasul lunatec către lac și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă De sub teiul nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romanești decât Mălurenii (operă pe care, altminteri, nici nu o putem judeca decât prin prisma celor câteva fragmente rămase iar de aici deducem că ar fi vorba de o creație voit "obiectivă", "cronică de familie ce anticipează Scrinul negru sau Lunatecii", ilustrând deci, am spus, un gen de proză deja existent 226). Oricum, originalitatea prozatorului, atâta câtă este, e de găsit tot în formula romanului-melodramă, cu rădăcini în autobiografie. Lipsiți de înțelegere pentru o poetică de acest gen, exegeții literaturii lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ciuda sensibilității sale simbolisto-decadente. În lumea artei, inclusiv granițele sensibilității catolice a seniorului se dizolvă pentru a face loc și obiectelor de cult ortodoxe, ca și artizanatului oriental. Biroul lui Bogdan- Pitești este omul însuși 577, sugerează naratorul din romanul Lunatecii, al lui Ion Vinea. Scriitorul încă simbolist pe vremea când frecventa salonul maestrului a lăsat întipărită în substanța romanului tabloul biroului său. "Într-adevăr, biroul lui Alexandru Lăpușneanu, îi semăna, cu deosebire: picturi de meșteri români, amestecate cu stampe și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
probabil pe filiera nuvelei omonime a lui Costache Negruzzi, unde voevodul apărea plastic redat prin cruzimea și machiavelismul său, ultima trăsătură putând fi recuperată și în personalitatea lui Bogdan-Pitești, în timp ce prima poate fi recuperată prin sublimare estetică. 578 Ion Vinea, Lunatecii, vol. I, prefață și tabel cronologic de Magdalena Popescu, Editura Minerva, București, 1971, p. 118. 579 N. Petrașcu, Icoane de lumină, ediție îngrijită de Dumitru Petrescu, Editura Minerva, București, 1972, pp. 84-85. 580 Ibidem, p. 88. 581 Ibidem, p. 88
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]