1,582 matches
-
zare -Metafore rotite-n mistere- ! Este frumos,..privesc printre gene, Acum,.. floarea cireșului cade... Cine, ce.. încearcă să mă cheme? Și-n inimă-mi sărutul tău arde! Un timp nenăscut iar se desface, Desfoaie povești de alinare... Simt!.. același pas lunecă-ncoace, Surâd pe furiș... E sărbătoare! Referință Bibliografică: ORGIA PLOILOR FLORALE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1429221599.html [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
-n țări străine, Precum poemele în mari antologii, Vom înfrunta armate iadoline, de pluriavoli, ăștia ce-or mai fi? Mi-e dor de ochii tăi adânci, Bați câmpii, Robinson, spune iubita, Omul din Sâciuian își pierde pipa, Iar noi vom luneca spre Cinecita. Eu spun că te iubesc, tu spui, te cred, În fiecare e-un Da Vinci al iubirii, Zâmbetul Mona Lisei peste tot Ajunge afirmare-a nemuririi. Duminică ies sconcșii pe alei, Ei sunt vizibili, mai mult ca poeții
NE REGRUPĂM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1413433036.html [Corola-blog/BlogPost/383828_a_385157]
-
16 mai 2016. Simplu visător Cristina Pârvu Sunt doar un simplu visător, Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce dă un sens aparte rimelor, Și inima s-o cânte doar el știe. Adesea scrisul mi-este întrerupt, Penita-mi cade, lunecând din mână. Din suflet versuri calde eu am rupt, Arătând că iubesc limba română. Nu îmi doresc mii de like-uri, Aș vrea doar la inimi să vă ajung. Să rămân în vreo carte zeci de veacuri, Tristețea prin strofe să
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
mea aiurire. Citește mai mult Simplu visătorCristina PârvuSunt doar un simplu visător,Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce da un sens aparte rimelor,Și inima s-o cânte doar el știe.Adesea scrisul mi-este întrerupt,Penita-mi cade, lunecând din mână.Din suflet versuri calde eu am rupt,Arătând că iubesc limba română. Nu îmi doresc mii de like-uri,Aș vrea doar la inimi să vă ajung.Să rămân în vreo carte zeci de veacuri,Tristețea prin strofe să
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
noaptea și mai șchioapă, toată săptămâna luna n-are apă, au aflat savanții, toți cercetătorii, că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână, cineva, hoțește, ia apă din lună, norii se tot plimbă, lunecând cu jale, însă fără apă, nici măcar pe poale. Se-opintește vântul, haide, poate-poate, degeaba-i efortul, el n-are nici roate, nu se știe cine, când și prin ce mijloace, s-a ascuns pe lună și face ce-i place
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
noaptea și mai șchioapă,toată săptămâna luna n-are apă,au aflat savanții, toți cercetătorii,că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână,cineva, hoțește, ia apă din lună,norii se tot plimbă, lunecând cu jale,însă fără apă, nici măcar pe poale.Se-opintește vântul, haide, poate-poate,degeaba-i efortul, el n-are nici roate,nu se știe cine, când și prin ce mijloace,s-a ascuns pe lună și face ce-i place
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
se scurgeau, Toamnă, iarnă, primăvară... Așteptam cu dor în suflet, Prima zi, caldă, de vară. Cosița blondă mi-o-ndreptam, De la apus, la răsărit... Așteptând să se-mplinească Visul, în taină împletit. Soarele, cu a lui vrajă, În inimă a lunecat... Și o rază aurie, Trupul mi l-a-mbrățișat. La el în brațe îmi este cuibul, Și îi apartzin doar lui... Nu mai sunt "floare de câmp"... Sunt...."Floarea Soarelui"! NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1442588934.html [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
inima. las palma pe podea. oricum mi-aș așterne trupul te simt răsucind cuțitul adevărului în geometria aerului pe care-l respir, care mă inspiră și aspiră. îndoi două degete și bat tactul așteptării. mă văd multiplicată pe pânza apei. lunecă liniștită la picioarele mele. nu mă mai udă, nu mă mai atrage aruncarea în centrul inelelor din ce în ce mai mici. chipul tău lasă urme adânci pe fiecare circumferință. aleg conul cu vârful înfipt în adâncul apei. îl privesc răsturnat. îmi las pleoapele
ALTE LITERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Alte_litere_anne_marie_bejliu_1348612332.html [Corola-blog/BlogPost/343852_a_345181]
-
bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casa și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefănia Bîcu etc.) - alții, cu spor (nu-n van!) mâna-și „lunecă pe Liră‖ ceva mai depărtișor... - Înșirându-și rănile Diasporei din Spania (Gabi Sonnenberg) și Anglia (Ionela Flood, John Gardner...), până în U.S.A. (Florin Smarandache, Virgil Ciucă), Canada (Elena Buică, Dumitru Ichim, Iacob Cazacu-Istrate...), Australia (Mihaela Cristescu), Grecia (Ioana Diaconu), Italia
LANSAREA „ANTOLOGIEI STARPRESS 2013” ŞI A CĂRŢII „ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI” LA TORONTO de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Iacob_cazacu_istrati_lansare_iacob_cazacu_istrati_1364529500.html [Corola-blog/BlogPost/345426_a_346755]
-
însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a revenit în fiindul lui teluric și, de atunci, a căutat să vorbească despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică a celor din lumea cealaltă de a devora construcția deusiană în trup). Vom descoperi la Bacovia o dorință nemărginită a apropierii de iubită, oricare ar fi fost ea, din lumea aceasta
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
prea puțin, e aspră viața și repede ne despărțim! Cu greu, când trece-o zi de muncă și soarele-i la asfințit, Reîntâlnirea-i tare scurtă și somnul iar ne-a despărțit! Așa ca soarele și luna pe bolta vieții lunecăm, Și anii împletesc cununa iubirii, ce o căutăm. Cu voi, acolo-i Tinerețea, în locuri dragi, ai mei părinți, Iar noi ne alungăm tristețea, când știm c-avem copii cuminți!. E greu, dar numai cu răbdare și cu credință-n
SCRISOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ionel_davidiuc_1445190691.html [Corola-blog/BlogPost/377591_a_378920]
-
text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5) Eugen Dorcescu, poetul religios cu un profund spirit ortodox, ne dăruiește versul său de reflexivitate mistică dar și uman sentimentală, acum, în momentele cumplitei pierderi a iubirii sale de toată
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427460766.html [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum rasfrîntă în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil ca o frunză Pe care luneca o buburuză În timp ce eu te pătrundeam pervers & Referință Bibliografică: CIT SINTEM TINERI / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 622, Anul II, 13 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cit_sintem_tineri_ioan_lila_1347533297.html [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de gheață, plângea și se visa dulău... Fusese un cățel de casă, iubit, plimbat și periat... Cu ''mami-lui'', saltea, păpuși... Așa trăise-ntreaga viață! Și nu știa că-i corcitură. Și ăsta este un păcat, Când ''mami'' pleacă
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_iarna_fara_sfarsit_pareri_personale_versur_lucia_secosanu_1327143941.html [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
deșarte, Zâmbete-n văpăi glasuri le răsfață, Tineri trandafiri se desfac în șoapte Și tu arzi în mine primăvara toată. Aripe sub gene zboară-n plai de vultur, Puls din miez de vis stânca o topește, Nurii tăi prin ploaie lunecă în murmur, Unda-ți cristalină gându-mi clocotește. Se sărută umbre printre crengi de mai, În silabe cântă arii-n vers, scânteie, Tropăie în piepturi inimi în alai, Cerul săgetează fructul tău, femeie. Sunete duioase brațele-și întind, Țipă-a
SONET LV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1495352852.html [Corola-blog/BlogPost/342900_a_344229]
-
în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății îndelung așteptate. Uneori, privirile le lunecau peste gard, către plaja care se întindea sclipindu-și atât de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În partea din dreapta a plajei, un dig lung format din pietre uriașe de granit
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar de ea știute. Între timp, tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace prin apa transparentă, apoi, luându-și un aer grav, se întoarse spre ei și le spuse să plece acasă, pentru că ar putea să alunece în apa rece și nu ar vrea să fie el răspunzător pentru o
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
momente, reușea să se desprindă din tumultul numit viață, pentru a deveni doar una cu tot ceea ce până atunci era doar în jurul său, asemenea unei ape în care, indiferent de direcția în care înoți prin ea, o simți totuși cum, lunecând, se freacă de tine opunând mai multă sau mai puțină rezistență. Doar în aceste clipe, din păcate tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
tot mai rare, putea să simtă cum rezistența pe care o percepea aproape că se anihila și astfel deveneau mai mult sau mai puțin o singură respirație, o singură bătaie de inimă, o singură retină pe care fără nici o opreliște, luneca doar nesfârșitul prezent. Un bâzâit intermitent, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai puternic și tot mai aproape de ea, îi atrase în cele din urmă atenția. O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Păi da, că sus nu l-ar fi lăsat Linda să-și facă crescătorie de șoricei. Cum părăsi bătrânul salonul, Linda se așeză în fața oglinzii, își trecu de câteva ori mâinile prin păr, apoi începu să fredoneze un cântec vesel lunecându-și ușor degetele pe burtă. John fusese singurul yankeu ce reușise s-o-nvingă. În sfârșit, s-a culcat cu el de mai multe ori și de fiecare dată când îl știa pe-aproape, prin împrejurimi, găsea ea un motiv
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul propriilor ghete, amplificat de ecou... Se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt spre demisol. Micul coridor, niciodată
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
frig. Ochii priveau fix la perdeaua murdară ce se depărta încet, puțin câte puțin, pierzându-se în ceața ce începuse s-o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă, la fel ca și zidul ce-și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea. Întunericul ce a cuprins-o brusc, a înfricoșat-o pentru
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu reușesc; credeam că le voi putea reînvia... și că le voi reașeza cu grijă în pântecul clepsidrei... Nu reușesc! Oricât aș lupta să le salvez, ele se strecoară... monoton, lunecând de pe cadranul ceasului, direct în mâinile Infinitului de neatins. Timpului nu-i pasă și nici nu are răgaz, să-mi salveze orele mele, care se sting încet, pe rînd, una cîte una, pînă la... Sfârșit. Din nou, plin de încăpățânare
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/doina_theiss_1415376049.html [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]