1,553 matches
-
dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă prin iarbă șarpele sprinten / duce pe cap semnul magic al viitorului sorbiți-i / otrava și nu mai deschideți nimic plimbați-vă / calmi curînd coboară porumbeii Bibliei" (De ce nu înțelegeți ).
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Constantin Țoiu Cel clasic, executat la Berlin, ce se poate vedea în mai toate școlile, ni-l arată pe Cantemir în armură, cu sceptrul în mînă sprijinit pe un teanc de cărți, cu hermina albă de domnitor lunecînd peste brațul înzăuat. Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga bărbiei. La gît, o eșarfă de mătase, atîrnînd peste armură ca un fluture. Ciudat
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
deschisă. Tortura fu oprită. Omul care o ținea de șolduri o lovi de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde își reveni și începu din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. O lăsară să lunece jos încet și cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele începu să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe de parcă erau mimate. Când cel puțin o jumătate de cot din
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
cu Bulă. Germanii au receptat îndocrinările cu seriozitate. Ceea ce a dus la o spălare a creierelor mai gravă decât la noi, pentru simplul motiv că a fost făcută mai temeinic, în timp ce pe spiritul nostru bășcălios argumentele și eforturile lor manipulatoare lunecau adesea ca pe niște coji de banană. Un exemplu. Am ascultat cu câțiva ani în urmă un comentariu BBC dedicat unei noi profesiuni apărute în partea răsăriteană a Germaniei: aceea de orator la înmormântări. Cu o exactitate care nu excludea
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cauză, susținute de-o remarcabilă vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare dată spre a îngădui comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent îl
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
privință că nu arhitectul, ci reparatorul, ba chiar îmbunătățitorul ȘMECHERIEI CU GHIVENT este... este... este cel sărac și cinstit... Șeful Tarafului Național dl Ion Iliescu, dialecticianul, pe de o parte, pe de altă parte... Asta da, șmecherie cu ghivent, ce lunecă pă deștiul ăl mic, ca unsă. * Alternativa română Capra sau Varza, categorii ale vieții. în mod normal, trebuie să alegi doar una singură, coabitarea periclitându-le existența - capra în special, mai agresivă, ronțăind la iuțeală varza concubină. Ori politică, ori
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr/ ale copacilor ce se sugruma în lumina?/ O piatră lunecînd pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
gură n-o pot duce până ce fierbințeala-i mă cutreieră cu acele-i ascuțite. răceala-i va trebui să aștept. dar avea-voi, atunci, și pofta care s-o dumice? dimineți cu nor în diminețile cu nor, simt carnea-mi lunecând de pe oase, de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
iubire un sentiment pur artistic, sustras din tentaculele socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după moartea tatălui
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
E vorba de o atitudine naturală în fața unui fals care, prin extensia și nocivitatea sa, a ajuns a umbri "originalul". Se cuvine a mai releva atracția compensatoare pe care a încercat-o tînărul critic pentru structuralism, teorie ce suspenda diacronia lunecată în impostură, ca și lipsa d-sale de interes față de psihanaliză în care întîlnea un alt soi de determinism, "același grăunte de necesitate ineluctabilă pe care-l conține perspectiva marxistă asupra societății și a literaturii". Treptat, conștiința lui Nicolae Manolescu
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când visam, tradițional, că bicicletei mele, pe care lunecam juvenil pe line asfalturi, i se spărsese un cauciuc, lumină se făcu, înțelesei. Era clar că în sfintele zile de sărbători o schimbare se petrecea în viața vechiului pieton al cotidianului, răsfățat de încarnate obiceiuri - habitudini în limbajul care se
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
mai carnală concretețe, cotoiul (și nu motanul! Felix, cu valetul lui cu ochii mijiți ca la pisoii nou născuți, șobolanul roz, dispărând repede în dosul unei uși, prostănacul cu nas de ceară, iorgovani suplimentari, parlamentari la braț cu dublul lor, lunecau în neant, scârbiți de monotonia profesiei, senatori somnoroși, deputați gripați, șpicherițe, șoferi deschizând portiera, distinși mânuitori de bani, purtându-și cu demnitate cătușele. Mai aveam nevoie să deschid televizorul, de cum perioada în care lipsiseră luase sfârșit? Se puteau ei compara
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
a hotărât moș Dumitru. Totul mergea bine. Ducând boii de lanț și felinarul în mână, moș Dumitru cerceta drumul cu mare atenție și grăia către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din timp în timp sania din față rămânea la coada șirului... Așa mai merge, Hlibocene. Altfel nu era chip - a remarcat moș Dumitru. Ba eu spun că așa mai...lunecă - a făcut Pâcu precizarea. Pe măsură ce se apropiau de târg, ninsoarea parcă se întețea tot mai mult. Dacă ne ajută Dumnezeu să ajungem în târg cu bine și scăpăm de încărcătură, înapoi ne-a fi mai ușor. Niciodată n-au avut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumnezeu, lăsându-ți capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Simona își luă la revedere, făcu câțiva pași, dar nu putu să se abțină și întoarse capul spre a mai privi o dată către copacul cu cele două păsărele. Erau tot împreună. Gângureau ceva numai de ele știut. Și gândurile sale lunecară spre mările necunoscutului. 5 O ri de câte ori singurătatea vagabonda prin cartierul Simonei și încerca să intre și în garsoniera ei, bătând insistent la ușă, minute în șir, ea bloca yala și-l aducea mental în preajma sa pe Mihai, singurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe lunecă, nu core grafiază . Dar or fi balerine adevărate? Iele? Himere? Greu de spus! În lipsa lui Hamlet (plecat În turneu), becul ago nizează :” Există? Nu există?”. Iară poetul trece piața tristă... Am participat, nu de mult, În sala Symposion a Universității
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]