413 matches
-
spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
păcate ancestraleduios călcând pe jar și pe spinifericit că numai o săgeată bine-ascuțitămi-a rămas înfiptă între coastemândru că n-am scăpat niciodată în noroicrucea pe care urma să fiu răstignitamețit de simfonia minciunilor fulgurantede sub cupola himereivrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvintemușcat de o singurătate turbatăfermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcitmângâiat de neant șiispitit de zâmbetul colorat al iluzieigăunoasetânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
privi. Devenise incandescentă în lumina soarelui Nordic iar vocea îi suna ca o chemare din adâncurile mărilor agitate de venirea furtunii. Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut că am ațipit lipindu mi obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din brațele lui și toată existența noastră ce a urmat a fost ca un tangou lunecos în care eu am stat agățată de umerii lui, pentru că îmi era așa de bine, era așa de cald și plăcut încât mereu aș fi vrut așa să rămân, veșnic dansând un dans al împerecherii. Aceasta este data când ne
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
mărturist păcatul cinstit al iubirii, și cu demnitatea l am rugat pe Dumnezeu să ne unească în veșnicia apelor,a aerului, a universului, și să fim primiți așa cum scrie aici. Nunta a fost un vis, în care tangoul acela așa lunecos s a prelungit până când dimineața ne a amintit că trebuie să mergem și pe la cursuri. Mai aveam multe de învățat până să ajungem să fim pe deplin fericiți. Copiii,,,,s au ivit toți pe rând la umbra acestui copac. Au
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
la o simplă privire, la o dorință ne exprimată, sau la un simplu vis într-o seară de toamnă. Tot vrea, mereu vrea ! Lupta aceasta cu sine a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase. Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
că se topesc literele și rămân cuvintele fără litere și se prefac o lavă de iubire topită; Violeta Savu e un om atât de cumsecade, ca un șuvoi de pârâu prin care, dacă te descalți, poți să mergi pe pietre lunecoase, să te răcorești de la tălpi până la inimă, în mijlocul ultimei veri fierbinți din viața ta, gata să iasă din timp ca să te prindă în brațe toamna; Violeta Savu e o firimitură de poezie ciugulită de un canar de aur ca să cânte
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZVON DE MUGURI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dorm semințele la adăpostul ogoarelor visându-se holde pline de rod lebede polare își sacrifică zborul în depărtări lunecoase din rădăcini izvoarele urcă în seva anotimpurilor vin păsări cu aripi săgeată în zbor aducând primenirea la tâmpla sufletului îmi cresc boboci de zâmbet primăvăratec se desțelenesc adâncurile cu zvonuri de muguri colorându-mi imaginația în verdele renașterii de AZED
ZVON DE MUGURI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374693_a_376022]
-
tău, Adus parcă de vântul toamnei, Scăldat de stropi veniți din Univers, Fotografiindu-i, cântând pe streșini Plini de rugina, colorând chipul vieții, În nuanțe neștiute de mine, Luminate de lampadare vechi, Pe străzi înguste și puștii, Coborând pe trepte lunecoase, Mirate și ele, de gândurile mele, Vrând, parcă, să mă oprească, Să te vadă prin mine, Să-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde-aș fi. Erai tristă, știind că sunt cu gând acolo, Te prefaceai, într-un târziu
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN LUMINA TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și
ÎN LUMINA TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379237_a_380566]
-
2014 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept vă
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
Articolele Autorului plouă mărunt, plouă subțire, plouă mizer peste țara în care toată lumea doarme; morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede; plouă tacit, plouă cu stropi din lacrimi, plouă sărat peste țara în care materia visează; plouă în alb și negru peste destine deșarte, acoperite cu plapuma uitărilor de sine; stropii de ploaie se evaporă ușor pe aripi de
ŢARA ÎN CARE LUMEA DOARME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362289_a_363618]
-
mierloi irezistibil la dame, sigur e că s-ar fi oprit la el. La amicul nostru. I-ar fi corectat, poate, ceva din carura de halebardier, zămislită acolo, sub Cetatea Neamțului, l-ar fi creionat un pic mai finuț, mai lunecos, mai lipicios, în rest, l-ar fi lăsat așa. Avea, amicul ăsta al nostru, o priză nebună la dame. Dacă se ivea o trăpașă pe mozaicul voievodal din Piața Unirii una pe tiparul lui ne părăsea fulgerător. Stingîndu-și precipitat țigara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Letopiseț..., modelul uman ideal al înțeleptului (Radu cel Mare), sperând ca acest construct să provoace emulație. Înțelept sau nu, domnitorul e om, și prin ceea ce face, merge în întâmpinarea destinului implacabil. În varii formulări, meditațiile melancolice pe tema sorții lunecoase revin ca un laitmotiv în povestire. Cronicarul are un acut simț al dramatismului în istorie. Povestește conflicte grave, trădări secrete, comploturi, otrăviri și alte stări de primejdie a vieții (boierii „umblau cu dzilele a mână”), virtuale scheme de drame istorice
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
legile biblice, regii sunt superiori oamenilor obișnuiți." Regii sunt numiți zei de către profetul-rege David, deoarece stau pe tronul lui Dumnezeu pe pământ și Lui îi vor da seama pentru cum au păstorit [...] cea mai înaltă treaptă este și cea mai lunecoasa." <footnote Willson, David Harris, King James VI and I, Jonathan Cape Ltd, Londen 1956, p. 131: "Kings are called gods by the prophetical King David because they sit upon God His throne în earth and have the count of their
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece, pomenindu-se din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cât despre ea, am crezut la început că dănțuia în fața mesei. Îmbrăcată într-o tunică și o fustă kaki, cu un chipiu pus pe buclele roșcate, își unduia trupul în ritmul exercițiului. Probabil se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile, răspunzând mișcării brațelor, i se legănau ușor. Picioarele pline și aurii fremătau. Se bucura de propria ei agilitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a trupului ei putea parcă să se concentreze absolut toată în palmele mele, ca trupul fremătător al unei păsari. Brațele, talia ei aveau suplețea mănunchiului de nuferi pe care îi culesesem într-o zi, cuprinzând în apă mai multe tulpini lunecoase... Dar deja vasul pierise în întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre Astrahan, ducea noaptea cu el. Aerul din jurul bacului nostru s-a umplut de o paloare ezitantă. Straniu mi-a fost să ne aflăm în mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
muri. 4 2262 De-aceea - pază bună: ferește ochii-n laturi Și cu muieri frumoase tu să nu stai la sfaturi: Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144} Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nedemn de-a substitui prin sofisme și jucării de cuvinte unui termen din Constituție alt înțeles decât acela pe care-l are. Pe de altă parte, pe cât ne-a fost de indiferentă modificarea titlului, în schimbul recunoașterii căruia se făcuseră promisiuni lunecoase în cestiunea Dunării, tot atât de indiferentă ni se pare schimbarea cuvintelor în text. În realitate nu trăim în monarhie, precum bine - a zis-o d. C. A. Rosetti, ci în republică. Republică având și încă în cea mai rea formă a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puterile au primit Comisiunea Mixtă ". Ei bine, nu era exact. 353 {EminescuOpXIII 354} {EminescuOpXIII 355} S-a văzut în urmă că nu numai puterile nu primiseră Comisiunea Mixtă, dar o respinseseră. D. V. Boerescu afirmase ceva inexact, dăduse o informație lunecoasă reprezentanților României, pentru a-i face să lunece ei înșii pe terenul anteproiectului. Toate puterile s-au și rostit în favoarea Comisiunii Mixte și a intrării Austriei în această Comisiune, zicea d. Boerescu. Astfel fiind, noi am rămânea izolați daca am
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
timp mai Îndelungat, ajunge să se bazeze numai pe el. „Norocul” ne oferă conjuncturi favorabile, Însă nu ne și rezolvă problemele. Zarul norocului este capricios: „E mai bine să stai În siguranță pe stînca solidă a virtuții, decît pe gheața lunecoasă și fragilă a norocului” (J. Lubbock). * „Urăsc Versailles-ul, pentru că acolo toată lumea este mică; mi-e drag Parisul, pentru că În el toată lumea e mare.” (Ch. Montesquie) Într-adevăr, În fața piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
1. ARE GUST ACRU; 2. reacționează cu metale, ca zincul și magneziul, cu degajare de hidrogen; 3. turnesolul devine roșu atunci când este introdus într-o soluție acidă; 4. conduce electricitatea. Proprietațile unei soluții apoase bazice 1. are gust leșietic, este lunecoasă la pipăit; 2. turnesolul devine albastru când este adăugat la o soluție bazică; 3. reacționează cu o soluție acidă, distrugând sau neutralizând proprietățile caracteristice ale unui acid; 4. conduce electricitatea. Fenomenul fizic de răspândire a particulelor unei substanțe, solide, lichide
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]