1,231 matches
-
în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pare rău, pentru că știu că nu are nici o vină - dar nu pot să-l las să plece așa, pur și simplu. — Pot să-ți dau în schimb ceva de care ai nevoie acum. — Ce? — O pușcă cu repetiție modernă, cu lunetă și două cutii de cartușe. Rabla asta pe care o ai nu-ți folosi la nimic când va trebui să te înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune că e ceva cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimerească pe ăla în toiul nopții și de la asemenea distanță. Unii spun că beduinii văd pe întuneric, ca pisicile. De la aproape patru sute de metri?... Nu vorbi prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș reuși nici măcar cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică a puștii lui Nené Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la extrema asta, dar mă tem că nu ne lasă prea multe opțiuni. Gacel îi făcu semn fratelui său să-l urmeze până la o mică ridicătură, de unde se putea cuprinde cu privirea întinderea roșiatică de nisip, își sprijini arma cu lunetă telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt nu răspunse imediat, deoarece se vedea că nu e obișnuit să se uite printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt nu răspunse imediat, deoarece se vedea că nu e obișnuit să se uite printr-o lunetă, așa încât clipi de câteva ori, dar după un moment își înălță privirea și spuse nu foarte sigur pe el: — Pare un butoi. Asta cred și eu... - îi dădu dreptate fratele său. Un butoi prins de o parașută. — Apă? Beduinul încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită unei erupții vulcanice cu mult timp în urmă, s-ar putea să fie multe. Când lava se răcește rămân goluri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arma jos! Se supuse și apoi se întoarse încet și-l privi cu atenție pe bărbatul înalt, îmbrăcat cu un lung jaique de culoare albastră și cu fața acoperită cu un văl, care îl țintea cu o modernă armă cu lunetă. De unde ieșise și cum era posibil să se afle acolo fără ca un profesionist experimentat ca el să-și fi dat seama era ceva ce nu va fi în stare să înțeleagă niciodată, dar în acele clipe nu făcu decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată, un pistol automat cu lunetă telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul, dar, în acest caz, din motive de ordin etic, bărbatului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale, cu tendințe sedițioase, a trebuit să dispară, să se topească într-o unitate, îngrozit de lunetele de ghilotină ale 3-iurilor și de siluetele de călăi ale 1-urilor. La sfârșitul semestrului I: buzoieni, câmpulungeni, giurgiuveni, bucureșteni dispăruseră; eram lăzăriști, iar în această corporație închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie și un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lumii antice, căzând sub săgeata spartă. Hamlet, pe terasa de la Elseneur, întrebînd apele Sundului. Cum trebuie să ni-l zugrăvim pe Gauss? La masa lui de lucru, doborând cu o energie fără exemplu dificultățile teoretice sau numerice? Nopțile, lipit de luneta în care se încadrează, rând pe rând, micile planete: Ceres sau Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > JURNAL COMUN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
dar ochii râd plângând. Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot. Ce s-a ales de biata mea Planetă? Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai pot Să văd război și moarte prin lunetă. Și mă opresc. Privesc. În jurul meu... Mulți farisei în numele-Ți vorbesc! N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu! Și-i mint mereu pe cei ce Te Iubesc! Oh, Doamne!... Cât pustiu!... Spectacol trist Au așternut pe verdele Câmpiei
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
râd... dar ochii râd plângând.Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot.Ce s-a ales de biata mea Planetă?Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai potSă văd război și moarte prin lunetă.Și mă opresc. Privesc. În jurul meu...Mulți farisei în numele-Ți vorbesc!N-au nici cuvânt! ... Și n-au nici Dumnezeu!Și-i mint mereu pe cei ce Te Iubesc!Oh, Doamne!... Cât pustiu!... Spectacol tristAu așternut pe verdele Câmpiei!... II
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ȚARĂ Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l ari sau să-l blestemi sunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu se mai poate rătăci și roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsări la rădăcină înțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina
ŢARĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361004_a_362333]
-
o tăietură pe coajă de mesteacăn... VII. ȚARĂ, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014. unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l ari sau să-l blestemi sunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu se mai poate rătăci și roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsări la rădăcină înțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
cu piatră de cer le ascute prin vârfuri albe de țepe cresc trestii-trestii și vântul apleacă unghiul acestui cuvânt ... Citește mai mult unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l arisau să-l blestemisunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu se mai poaterătăciși roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsărila rădăcinăînțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina casei și putrezește odatăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
României în prezența căreia susținuse recitaluri la Castelul Peleș. Pentru el, Gică Petrescu a cântat de trei ori „Costică, Costică”. În fața snobismului cu rang de ideologie de stat a vremii comunisto moscovite, nici maestrul Gică Petrescu nu a scăpat de „luneta” cenzurei, încât a fost chemat după recitalurile acestea la Ministerul Culturii și i s-a pus în vedere să renunțe la piesele ocidentale din repertoriu. Maestrul, cum făcuse și inegalabilul Constantin Tănase, fără să renunțe la mesajul substituit, a recurs
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
tot rachiu o să cumperi. Au plecat. Toți cu inima strânsă. Părinții biologici parcă s-au trezit de-a binelea. Le făceau cu mâna, abia ținându-se pe picioare. În mașină domnea o liniște asurzitoare. Macovei se uita în urmă, prin luneta mașinii. Câteva lacrimi s-au împiedicat în barba care se forța să nu tremure. Soția l-a prins de mâna dreaptă aflată pe schimbătorul de viteză. Bărbatul s-a uitat în ochii ei; un zâmbet dulce, înecat în lacrimi, îi
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: MOȘ NICULAI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
așa de roz cum e descris uneori (Beatrice Vaisman). • Important este nu ce lozinci strigi, ci cine mai strigă aceleași lozinci. • Când un articol este unisex, nu se potrivește cu nici un sex... • Prostia ucide la fel de precis ca o armă cu lunetă, chiar dacă nu mori (Vlad Nicolau). • Nu e om serios cel care nu știe să râdă. • Niciodată nu am regretat ce nu am spus. • Evreii au fost dintotdeauna paratrăsnetul lumii (Nae Cernăianu). Cine s-a fript în stânga, suflă și în dreapta... Dr.
PROBA ORALĂ & LOZINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349694_a_351023]
-
Am ajuns la OBSERVATOR, m-am prezentat, am arătat Ordinul Diviziei și am început discuția ca între camarazi. Era o zi cu liniște pe FRONT, era cald și bine, iar ostașii se relaxau în adăposturile săpate. Am privit și prin luneta foarfece - poziția inamică se vedea ca în palmă cu nemții care unii se odihneau, alții scriau scrisori sau stăteau de vorbă. Am intrat în vorbă cu unii și cu alții, care mi-au cerut informații despre spatele FRONTULUI. La un
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
ai talent și ești Țene/ N-ai o pană... ai pene! “ Numerosul grup s-a deplasat, apoi, la Muzeul “Gib I.Mihăescu”, vizionând o parte din manuscrisele scriitorului, scrisori, fotografii, edițiile originale ale unor cărți apărute în perioada interbelică și luneta, cumpărată de la Paris cu care scriitorul studia cerul. În continuare Al.Florin Țene a înmânat profesorului Emil Istocescu, și scriitorului Tudor Barbu, autori a câtorva cărți de istorie literară despre Gib I.Mihăescu, medalia “Virtutea Literară “, semn de prețuire pentru
COMEMORAREA SCRIITORULUI DRĂGĂŞENEAN GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349829_a_351158]