395 matches
-
-n zâmbet, se preface că nu-l vede, Dar țintește lupul iarăși, în pași mici spre el purcede. Oare pentru a câta oară ? Citește mai mult MOTTO :„Un bărbat adevărat e ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite,Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite.Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blănițăși pândește peste vale după Roșia Scufiță.Oare pentru a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIN CERURI DE POEME Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Ești călător prin ceruri de poeme, Îți duci pe umeri dragul și un pic Din farmecul lupoaicelor boeme Ce-ntineresc aproape din nimic. Vei fi atent la saltul cu rubine, Știu că e peste brațul tău și dacă De-acum pocalele cu vin sunt pline Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă. Eu merg spre nord, așa mi-arată
PRIN CERURI DE POEME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371509_a_372838]
-
Să-ți păstrezi făptura-ntru viață? / Prunci și bărbat decapitați la rând / Și muma soață firavă de față. Nici măcar nu a înnebunit / Sta-n mulțime singură-n tăcere / Până masacrul fost-a săvârșit / Și se crăpă-n Carpați de înviere. Iscoadă-apoi lupoaica deveni / Trupurile să le mai apuce / Să-i poată pruncii-n lacrimi înveli / Să-i târască-n țara de pe cruce. Lacrimi cât au fost decapitați / N-a vărsat un licăr dintre ele / Să-i ajungă până la Carpați / Să le țină
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PLIANT DE SEPTEMBRIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului taxiuri galbene taie arterele orașului calm copaci înfipți în trotuare numără câinii de pază ai urbei /reminiscențe ale lupoaicei de la romă / niște hingheri hrănesc columbi cu firimituri din turta miresei bătrâni proptiți în umbrele supraveghează moromețian scenă mesei la bloc mașina ia curbă până în tomberon unde cerșetorii fac shimb de tură/cât gunoi, doamne, cât gunoi/ îngenunchează dar le
PLIANT DE SEPTEMBRIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376390_a_377719]
-
mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Referință Bibliografică: În umbră-mi rămâne atâta nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
in cheia demisol. Deh, vă mănâncă ochiu' dracului, se trag cu toți si după ce rămân borțoase înșiră lista, să prindă boul care pune botu' că ele s-au tăvălit cu mulți boi și unu' tre' să cadă în plasă. Concluzia? Lupoaicele care au ceva de spus, nu iși arată toate dotările pe "saituri" de socializare, le fructifică împreună cu un lup alpha pe teren neutru. A doua concluzie ? Un "lup" cu IQ ridicat la pătrat știe că proverbul reflectă realitatea. O femeie
FRAIERU DE TURMĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372283_a_373612]
-
volumului curând în tipar, "Revenire a cuvântului dintâi". Mulțumesc din toată inima, Carmen ! ------------------------------------------------------ Într-o “lume de surzi, orbi și muți, păcăliți de zahărul unei puteri butaforice și de propria zarvă lăuntrică, dintr-o scenografie a minciunii aproape perfecte”, o lupoaică solitară înalță la cer prin urletul ei conturat în cuvânt, toată tristețea omenirii în pragul unui colaps existențial. Anne Marie își strigă în imagini literare de o frumusețe greu de suportat de cititorul neavizat, toată dogma adunată din vieți, în
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
Oradea Mare; proiecte sculptural-arhitectonice simbolice redând istoria noastră națională, precum; ecvestra Voievodului Menumorut, ecvestra Regelui Ferdinand, Statuile Epscopilor N. Popoviciu și R. Ciorogariu, Grupul statuar al Episcopilor Greco-catolici, Coplexul sculptural-arhitectonic „Brătianu”, Grupul statuar „Horea, Cloșca și Crișan”, Monumentul Iuliu Maniu, Lupoaica cu pruncii, ș.a, în spații deja gândite de noi. Să nu mai vorbim de vechile proiecte de realizare a unor busturi monumentale expresive, pe aleile parcurilor orădene ale unor personalități ale culturii și istoriei locale, transilvane și naționale, în
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, când mă închid în lumină. Referință Bibliografică: Lupoaică albă risipei dată / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, când mă închid în lumină. Referință Bibliografică: Lupoaică albă risipei dată / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
ceruri de poeme luminate. Aici se desfășoară o călătorie impresionantă, călătoria sufletului în timp și spațiu nedefinit, regăsirea prin iubire. Aspiră la orizonturi netulburate și înțelege că iubirea care îi este camarad poartă pe umeri un dar, un farmec al lupoaicelor boeme care își iau tinerețea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și un pic / Din farmecul lupoaicelor boeme / Ce-ntineresc aproape din nimic.” Călătoria spre absolut, spre redefinire se conturează în imagini
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
înțelege că iubirea care îi este camarad poartă pe umeri un dar, un farmec al lupoaicelor boeme care își iau tinerețea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și un pic / Din farmecul lupoaicelor boeme / Ce-ntineresc aproape din nimic.” Călătoria spre absolut, spre redefinire se conturează în imagini simbolice. Arca reprezintă misiunea pe care o are de îndeplinit alături de cel care o urmează, întrucât vor împărți același drum spre a atinge idealul sorbind
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mănăstiri, populată de figuri precum cea a lui Ștefan cel Mare și a Meșterului Manole. Tonalitatea imnică este însoțită uneori de sugestii de sorginte folclorică. În scrierile postume (Versuri, 1975) tema erotică există, dar femeia devine senzuală și agresivă, „o lupoaică”, iar scrisul este văzut ca o stavilă în fața acestei furtuni erotice („dragostea năvalnică” din Abia îndrăzneai...). Filonul legendar se extinde, înglobând și figurile eposului antic grec (Homer și Ahile). Aspirația spre puritate se concretizează mai puțin metaforic și mai mult
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
Sunt editate actele congresului „Zilele studiilor românești”, care a avut loc în perioada 24-26 ianuarie 1959 la Paris, marcând centenarul Unirii Principatelor. În secțiunea de filosofie figurează textele unor conferințe ținute de D.C. Amzăr, Jean Daniélou, Mircea Eliade (Lupii și lupoaica). La secțiunea de filologie Al. Ciorănescu scrie articolul Începuturile filologiei românești în Franța. Secțiunea de artă și literatură abordează aspecte variate ale culturii române: Yves Auger, Se pot traduce textele lui Creangă în franceză?, L.M. Arcade, Observații asupra teatrului de
REVUE DES ÉTUDES ROUMAINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
de informații asupra activității scriitorilor și intelectualilor români aflați în capitala Franței. De la primul număr, paginile 7-8 sunt consacrate rubricii permanente „România literară”, devenită, de la numărul 15, „România culturală”. Colaboratorii paginilor literar-culturale sunt Mircea Eliade (Păstori, haiduci, pribegi, Lupii și „Lupoaica”. Introducere la o istorie religioasă a Daciei, Tradiții universale în cultura românească, Amintiri despre Alexandru Busuioceanu), Eugen Ionescu (Caragiale, actual și universal), Al. Busuioceanu (Luchian. Patruzeci de ani de la moartea lui, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Balcic, Marsyas. Un epilog, Despre
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
comun - trecut și viitor, zbor și cădere (numită undeva „zbor întors”), înăuntru și în afară, spațiu și timp, ins și lume, viață și moarte - se anulează prin reinterpretare. La fel ca poezia, teatrul are o marcantă vocație hermeneutică. O piesă-verigă, Lupoaica mea, face legătura între dramele existențiale și parabolice din primul ciclu și se deschide simultan spre seria de piese istorice - Răceala („Teatrul”, 1976) și A treia țeapă (Premiul Uniunii Scritorilor, 1978), unde parabolicul nu se pierde cu totul, rămânând subteran
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și secolul său, București, 1972, Cele două Diane, I-II, București, 1973, Gemenele, București, 1976, Ludovic al XV-lea și Curtea sa, București, 1989, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta, București, 1992, Otrava și pumnalul familiei Borgia, București, 1992, Lupoaicele din Machecoul, Brașov, 1993; Marie-Anne Desmarest, Torente, I-III, București, 1975-1981; Philippe Hériat, Familia Boussardel, I-III, pref. Antoaneta Tănăsescu, București, 1975-1981; Cardinalul de Retz, Memorii, I-III, București, 1979; Françoise de Motteville, Memorii despre Ana de Austria și Curtea
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul, lira, poetul călăreț” (I. Negoițescu). În pofida unei înrudiri cu lirica fantezismului modern românesc, de la Emil Botta
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
în universul liric a semnului morții, existent în ființe, în lucruri, în gânduri și în vise. Elegie universală și Plâns universal, piese de rezistență, sunt doar două dintre numeroasele poezii citabile în acest sens. SCRIERI: Țara bătrânului fotograf, București, 1970; Lupoaica albă, București, 1976; Jurământ pe apa vie, Iași, 1977; În hainele scumpe-ale mierlei, Iași, 1982; Puterea lunii, Iași, 1985; Viața și vremea, București, 1987; Cartea de argint, Galați, 1991; Arta ceaiului, Galați, 1992; Sfântul Aer și prietenii săi, Focșani, 1996
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
Iași, 1985; Viața și vremea, București, 1987; Cartea de argint, Galați, 1991; Arta ceaiului, Galați, 1992; Sfântul Aer și prietenii săi, Focșani, 1996; Chipul și asemănarea, Focșani, 1998; Dicționarul scriitorilor și publiciștilor vrânceni de la origini până în anul 2000, Focșani, 1999; Lupoaica albă, îngr. Stela Doina Muscalu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Țara bătrânului fotograf”, RL, 1970, 30; Lit. rom. cont., I, 737-738; Enache Puiu, Un poet al viziunilor fantaste, ST, 1982, 12; Ermil Rădulescu, Puterea extazului, AST, 1986, 2; Daniel
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
amenințător, competiția sălbatică și nemiloasă în care intră o persoană pentru a obține sau a-și menține puterea. Legenda vârcolacului face parte din același simbolism: transformarea omului în lup ilustrează involuția psihică. Există totuși și excepții în această interpretare negativă: lupoaica ce-i alăptează ca o mamă pe Remus și Romulus sau lupii protectori și binevoitori ce îl primesc la ei pe Mowgli din Cartea junglei. Râs Recunoscut pentru vederea sa pătrunzătoare, râsul este simbolul cunoașterii, al capacității de a prevedea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în mine. Și vina. Vina că măcar nu mi-am dus bunica, pe mama Milia, la mare, la „apa aia care nu se mai gată”, cum îi spunea ea. O socoteam bătrână, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]