272 matches
-
lui rămâneau complet nepăzite. Încuie cu deosebită atenție poarta de fier forjat. Apoi se reîntoarse în apartament ca să curețe mizeria rămasă în urma reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
om? Berea părea un acid care îi cobora gâlgâind în intestine. Era plină de gaze. Valva plumbuită le închidea cum face gura strânsă a unui balon. Râgâieli formidabile îi ieșeau din gât, înălțându-se spre globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să pășească în secolul acesta brutal, orice i se putea întâmpla. Peste tot stăteau la pândă capcane ascunse ca Abelman, luptători insipizi pentru demnitatea maură, cretini ca Mancuso, alde Dorian Greene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Prytania. După ce cinematograful se va fi închis, avea să treacă pe Constantinopole Street ca să vadă dacă mama lui se întorsese acasă. Înnebunit, începu să se îmbrace în graba mare. Cămașa de noapte din flanelă roșie zbură și rămase atârnată de lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește, în antreu, lovindu-se de pereții înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dovedit că era departe de a fi cazul de așa ceva. Un loc de Întâlnire extrem de popular pentru intelectualii și artiștii orașului, Fereastra Oblică era orice altceva În afară de un restaurant drăguț și romantic. Era un depozit ciudat cu tavane Înalte, cu lustre suspendate, În stil art deco, și pereți pe care străluceau exemple de artă abstractă contemporană. Îmbrăcați din cap până-n picioare În negru, chelnerii se grăbeau Încoace și-ncolo ca o colonie de furnici care tocmai descoperiseră o grămăjoară de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ea m-ajută când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori de liliac băieții vor fi încântați? Pintilie Mădălina, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă Înscrisesem la centrul sportiv din campus, mi-a dat urmă- toarea problemă de logică : — Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic În afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am Îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă înscrisesem la centrul sportiv din campus, mi-a dat următoarea problemă de logică : — Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic în afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care intrase fără voia ei. Nu a avut timp să ia o hotărâre. Relu a prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
catifelată și de elastică, se strică. Umbla cu pielea stricată peste tot, de câte scatoalce, în față și la dos, căpătase și mai și susțineau amândoi că ăla o iubește. Păi, cum s-o iubească dacă o ținea atârnată de lustră cu capul în jos, când nu-i găsea Carpați fără filtru și-o lăsa pe scări cu picioarele goale, fiindcă, i se părea lui, nu-i iubește îndeajuns ziarul. Cică ăsta era, în opinia lui, rostul unei femei. Să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al unei motociclete încercate de neliniști erotice și existențiale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany, care curând după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai o arie, transformă ultima notă într-un țipăt, în vreme ce Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
incalculabil de comenzi de reparații. Însă fenomenul care agravă panica asistenței, aruncând o notă de supranatural, deși totul se lămuri apoi, fu următorul. Din cauza deplasării mecanismului, pendulul lui Saferian începu să bată la infinit până la desfășurarea întregului arc, acompaniind clătinările lustrelor de cristal cu suave melodii de harfă. XXIX Timpul trecea fără ca lui Pomponescu să i se întîmple ceva dezagreabil, așa cum prevestise Gavrilcea. S-ar fi zis că toată lumea uitase de el. Însă acest lucru era de natură a afecta pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plecați din sat acum 3-4 decenii a făcut ca interiorul modificat al caselor acestora să se asemene cu cel de la blocurile de locuințe unde au trăit la oraș. Pătrunderea curentului electric a dus la apariția consolei pe acoperiș și a lustrei cu mai multe brațe ca dispozitiv de iluminat, deși alături, pe fereastră își are locul ei și tradiționala lampă cu petrol care de multe ori este pusă în funcțiune și în zilele de astăzi. Cu toate greutățile și necazurile pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume sub numele de Facebook. Prin naivitatea utilizatorilor, acest Facebook a devenit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dinozaur; dispariție; distins; distrus; drag; durabil; dus; epocă; în etate; etern; experiență; expirat; familiar; fier; fără folos; fotbal; fragil; galben; gazdă; glumă; gunoi; haine, prieteni; imobil; inel; interes; inutil; irosit; iubire; îndelungat; înțelepciune; învechi; laptop; last hand; leu; liniște; lucruri; lustră; manual; mecanism; milenar; mirositor; mister; misterios; mobilă; monedă; mulți ani; munți; muribund; mușchi; muzeu; nasol; nașpa; neam; neamul; neconfortabil; neexistent; nefolositor, de neprețuit; nemuritor; neplăcere; neputincios; neutilizat; nobil; nouă; noutate; obicei; observa; obstacol; odinioară; ontic; oraș; original; palton; pantaloni; pînză
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire the Poets Song / Record the journey of immortal Milton thro' your Realms / Of terror & mild moony lustre, în soft sexual delusions / Of varied beauty, to delight the wanderer and repose / His burning thirst & freezing hunger! Come into my hand / By your mild power; descending down the Nerves of my right arm / From ouț the Portals of my
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dă cu aspiratorul. Și voi știți că eu nu suport zgomotul agregatului, orice fac, da’ cu aspiratorul nu dau. Știe și ea de când ne-am luat. Imediat după noaptea nunții i-am zis: Femeie, mă duc la piață, schimb o lustră dacă este cazul, bat covoarele de le ia dracu’, dau găuri cu bormașina În toți pereții, mut mobila dintr-o cameră În alta, da’ să nu văd aspirator În fața ochilor că mi crește tensiunea... Acu’ s-a-nvățat, mă lasă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu totul specială ca mărturii de viață cotidiană (scrisori, corespondență privată, contracte, chitanțe, acte juridice, acte admi nis trative). Aproape toate papirusurile din Egipt sînt grecești (foarte puține sînt latinești). Prelucrarea Papirusul, după cum am mai spus, era o plantă pa lustră cultivată Îndeosebi În Delta Nilului, dar care Într-o variantă de mai mici dimensiuni creștea și În altă parte. Măduva plantei se tăia În fîșii 1, cît mai lungi și subțiri, numite scidae sau scissurae; materialul cel mai bun Îl
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
deschiderea porților infernului. S-a făcut noapte. A mai durat câteva ore și s-au culcat. Toți dormeau. Deodată, Noel și Roxana se trezesc la auzul unui huruit urmat la scurt timp de zgâlțâială. Totul se zgâlțâie. Se zgâlțâie patul, lustra, mobila, pereți... Roxana, încordată și îngrozită, abia a putut pronunța cuvântul cutremur, stins, fără vlagă. Noel, într-o fracțiune de secundă, se repede ca un tigru la copil și îl înșfacă din patul ei, trezind-o. Văzând că se întețește
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu scene din Hernani și din Ruy Blas. De câte ori, pe malul pârâiașului, după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem asta la teatru; și ni se părea că lustra trebuia să se prăbușească în entuziasmul sălii." Zola recunoaște sincer că Romantismul a marcat o etapă hotărâtoare în eliberarea artei. "Ne-a făcut ceea ce suntem, scrie el în Naturalismul în teatru, adică niște artiști liberi." Dacă drama romantică, instaurând "o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și nici n-avea s-o cunoască până la moarte. Și dori deodată să stea chiar În clipa asta În camera lui sau, din contră, În salonul elegant din apartamentul tatălui său, În cartierul Rehavia, printre mobilele lăcuite și covoarele și lustrele din Europa Centrală, Înconjurat de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]