337 matches
-
sunt mai degrabă un semn că te consideră scos din circulație?" Exprimarea apăsat colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea de vârstă are, așadar, o funcție triplă în roman: - mascarea complexului neputinței prin acest argument de bun-simț, cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Persoană. Stai o clipă. Acum știu că unul dintre ei e mort de zeci de ani. Dacă îi acorzi un dram de atenție, descoperi că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe niște hârtii - copii dactilo sau xerox - pe care sunt strânse mesajele îndurerate trimise la moartea celui care mi-a fost șef la Arhiva Cinematografiei timp de mulți ani, câțiva lustri, cum spun nostalgicii. Au trecut de atunci, de la moartea lui, alți ani buni. Nu l-am evocat niciodată, decât în discuții întâmplătoare, trecătoare. Nu i-am simțit, cum se spune, lipsa decât accidental, prin comparație cu ceea ce fac unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa de mult forma bunei Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pisicii moarte în curtea vecinului, tinde să devină sport național. Avem mari speranțe, ca aruncarea aceasta, să fie omologată și ca sport olimpic, alături de aruncarea ciocanului, aruncarea discului, a suliței, etc... Cum să devii cunoscut Un prieten nou-nouț, al cărui lustru de noutate este deocamdată impecabil, se întreba, și mă întreba, de ce nu iau și eu unele măsuri pentru a fi cunoscut cât de cât în țara aceasta, unde s-a lansat cu succes sloganul, cu mare priză mai ales la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în zilele noastre? Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perioadă. Anii trec, Îl regăsim, În 1114, În cetatea Merv, străvechea capitală a Khorasanului, dintotdeauna celebră pentru țesăturile de mătase și pentru cele zece biblioteci ale sale, dar lipsită, de câtăva vreme, de orice rol politic. Ca să dea un nou lustru curții sale șterse, suveranul de acolo caută să atragă celebritățile momentului. Știe cum să-l seducă pe Khayyam: propunându-i să-i construiască un observator asemănător, din toate punctele de vedere, celui din Isfahan. La șaptezeci de ani, Omar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
colțul acesta întunecos de hall. Măsuța de ceai, încă întreagă ; întregi și rotilele, și tava de servit, și marche tăria vieil-or, care o face să semene cu o tablă de șah. Biata măsuță ! N-ar avea nevoie decât de un lustru, de cele câteva șuruburi care i-au căzut, și ar fi ca nouă. Un tâmplar serios, priceput, care și-ar ști meseria n-ar avea mult de lucru. Atâta doar, unde mai găsești astăzi oameni care să și știe meseria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât intuiție, confirmând părerea criticilor lui Brian că acesta din urmă avea o minte boantă. George nu frecventa cafenelele și, în orice caz, avea cel puțin un lustru de rafinament. În tinerețe fusese un bun jucător de cricket. În mai mare măsură decât la alți oameni, părerea lui George despre el însuși era în total dezacord cu realitatea. A spune că era narcisist ar însemna să spunem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cred, că m-am născut demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Și prea conservator pentru București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spionam. Practic, mă excludeam singur de la micile conspirații din clasă, întărind barierele dintre mine și ceilalți, ceea ce a fost în detrimentul meu, cu siguranță, căci aș fi avut multe de învățat; "spiriștii" erau aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul" lor. Am pierdut, astfel, ocazia unică de a cunoaște ultimii ani tihniți ai Bucureștiului interbelic; un timp în care mai puteau fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mă să-l scriu. Adevărații Templieri se vor recunoaște, vor Înțelege că noi știm și vor lua legătura cu noi... — Te cunosc eu, Îi spuse Dee. Până să scrii tu și lumea să audă de poemul tău o să treacă un lustru și mai bine. Însă ideea cu momeala nu-i proastă. — De ce nu comunicați cu ei prin intermediul Îngerilor dumneavoastră, domnule doctor? l-am Întrebat. — Imbecilule, zise el din nou, de astă dată mie. Nu l-ai citit pe Trithemius? Îngerii destinatarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Regret, regret enorm... GARDIANUL: Mă bucur. Eu mă mulțumesc cu puțin. Toți trebuie să ne mulțumim cu puțin... Și mai ales dumneavoastră, care i-ați citit, cu siguranță, pe antici. Unde e virtutea, unde e sobrietatea, unde e disprețul față de lustrul artificial și inutil? ARTUR (În transă.): Unde... GARDIANUL: Păi? Și ce dacă n-avem trompeți? Și ce dacă n-avem public? Trebuie să ne fortificăm mintea și trupul, trebuie să trăim și să murim ca niște stoici... ARTUR: Zenon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu guler de dantelă, pe care am recunoscut-o numaidecât, deși n-aveam decât vreo zece ani, că e veche. Avea o gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei bej. Mașina de călcat îi dădea prea mult lustru, altminteri era pasabilă. Trebuia să mergem la Teatrul Național, papa, eu, tanti Aglae și Aurica. Ilustrul Titi era atunci într-un pension. Eu nu voiam să merg, fiindcă nu-mi plăcea rochia, dar papa, blând cum e, în loc să se irite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cei șapte depozitari n-o fi cumva el o Zodie de Apă? Ho diábolos nu zise nici da, nici ba. 126 DANIEL BĂNULESCU Asupra mobilei ușoare, amuzantă, de bun gust, aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând un mic lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem siliți a face. Viața internă a istoriei e instinctivă; viața esterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste veștminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem siliți a face. Viața internă a istoriei e instinctivă viața exterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]