1,217 matches
-
mine și pentru care m-am născut; nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de motivațiile acțiunilor lor; iar ei îmi răspund cu bunăvoință; și timp de patru ore nu mă încearcă nici o plictiseală, uit toate mîhnirile, nu mă mai tem nici de sărăcie, nici de moarte; sînt cu întreaga mea ființă între ei." Trăia, deci, într-o maximă concentrare creatoare, convingerea de adoptat al lumii regilor, o lume proprie, pentru care era născut. Eliberarea de lestul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sînt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și întrucît Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era străină. N-o mai văzuserăm până atunci. Nimeni n-o zărise venind. Și nici portul nu-i era de pe la noi. Cine știe ce dureri or fi adus-o... Când a intrat, a văzut trupul întins la pământ, s-a uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi vezi sau nu... dar sunt acolo, pe scări sau în vagoane, cu tine, ca și tine... toate despărțirile, dintotdeauna, toate despărțirile și mâhnirile tale... De fapt, te plângi pe tine însăți în fiecare din cei care pleacă. Se duce încă o imagine a ta, proprie, odată cu cel care pleacă și încă una, și încă una... Și toate sunt diferite, cum diferit e fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat în focul tristeții, doar El, sufletul. Și acolo, să se recunoască ea însăși, mergând cu toți cei care pleacă, în bucurie, în lumină, în toată plinătatea vieții, în inima Lui. Și să fie ea însăși iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de el și o să-mi fie mereu. Dar dorul e puntea noastră de lumină spre inima iubirii. Fiecare cu puntea sa de lumină. Și doar fiindcă nu știm unde duce puntea asta de lumină îi spunem "dor", de la "durere" și mâhnire și despărțire... când ar trebui să-i spunem : Bucurie, Bucurie, Bucurie. Fiindcă El ne știe pe fiecare, pe nume, și ne strigă pe fiecare, pe numele nostru adevărat. Și ajunși acolo suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul Istorisiri nesănătoase fericirii 17 altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: 86 Rareș Tiron - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
propriu nu poate aduce ceva bun și trainic cu adevărat. Ce-i drept, femeia, până acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de 264 femei care au consimțit la adopția copiilor lor, a încercat să identifice câteva variabile cheie, sociale și psihologice care cauzează sentimentele de durere. O descoperire importantă a acestui studiu a fost aceea că, nivelul cel mai înalt de mâhnire l-au trăit acele femei care s-au simțit constrânse din afară spre a da copilul spre adopție. Trăirile copiilor adoptați Considerați nu de puține ori ca fiind "copii născuți din păcat", copii fără rădăcini, copii care prezintă multiple riscuri
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ești și în țărână te vei întoarce și am mers cu povestirea Creațiunii, până la moartea lui Adam, despre a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu, când a rostit cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea până atunci de "moarte" ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai măreț și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Tezaurului Liturgic, tom II, pag 400, nota 1, 2 și 3 al răposatului profesor Badea Cireșeanu: "Canonul 3 apostolic învață a nu se aduce în altar decât untdelemn pentru candele și tămâie. Și "În vara anului 1907, am văzut cu mâhnire lumânări de stearină și policandrele bisericești române ortodoxe de la Rășinari Și "Bisericile rusești, Sfânta Sofia" și "Vladimir" din Kiev, Biserica "Hristos Mântuitorul" din Moscova, catedralele "Schimbarea la față" și "Ismailov" din Petersburg, încă sunt luminate cu electricitate. Tot așa și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acum îmi dau seama cât am greșit și vreau să mă îndrept... Lasă le, te rog, fetelor să vadă că suntem o familie. Dă-ne o șansă, Arm!” Arm era covârșită din nou de forța de neînvins a karmei sale. Mâhnire și neliniște, mulțumire și bucurie, astfel de antiteze se amestecau în inima ei. Și într-o zi se hotărî să meargă, pentru ultima dată, acasă la Bart. * Când Arm sosi, Bart o întâmpină vesel și vru să o îmbrățișeze ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cît și dispariția fizică a prietenilor ca și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței și, nu în ultimul rînd, evoluția nefavorabilă a unor oameni ce păreau repere etice, descalificați în pestrița realitate postdecembristă, îi produc Monicăi Lovinescu mîhniri pe măsură, pe care exegetul le receptează cu o respectuoasă, plenară participare, socotindu-le a fi "cele ale unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
fi o dramă mare, românii nu mai au nicio bucurie", a spus Vadim Tudor, la sediul Tribunalului București, potrivit Gândul. "Nu-ți mânca omenia, lasă loc de bună ziua" Cu privire la respingerea cererii de întrerupere a executării, a spus " Este o mare mâhnire că i-au respins cererea (lui George Becali de întrerupere a executării pedepsei - n.r.). O să iau legătura cu Dorel Onaca și cu oamenii din jurul lui Băsescu și să vedem ce putem face și să mă uit în ochii lui să
CV Tudor: "Mă aștept să am autoritatea să reprezint Steaua" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78435_a_79760]
-
Noaptea); "Singurătatea mea/ îmi alinți/ ca și vântul frunza.// mergând cu tine/ iubirea mea/ îmi voi salva soarta?// Voi fugi/ îmbrățișând/ moartea?" (Mergând cu tine) Vă mulțumim pentru oferta dumneavoastră! (Giovanni Abbate) * Mulțumindu-vă pentru invitația la lansarea de carte, mâhnirea mea infinită că n-am fost de față la bucuria evenimentului. (Valeriu Barbu, Constanța) * Ne întrebați dacă am putea publica unele din poeziile dumneavoastră care au fost editate (deja!) de o editură din Roma, Il Filo, în noiembrie 2008, sub
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
în bluzoane de piele, accelerând, ca să o salveze de bătrânelul inofensiv care sunt eu, zăpăcit de timiditate și de surprindere. Și totuși, Iolanda, să nu crezi că viața mea într-un sătuc din regiunea Ericeira unde eucalipții picurau lacrimile unei mâhniri fără leac nu era agreabilă: ba da, era agreabilă. Când sciatica nu o chinuia, descărnând-o de suferință pe saltea, bucătăreasa juca cu mine cărți în camera cu bazinul stricat, în timp ce agenții poliției secrete făceau să tremure podeaua peste capetele
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]