560 matches
-
1713, izolat de către catolici, numai cu călugări iezuiți la căpătâi, pe patul de suferință, să nu cumva să renunțe la actul uniației de la 1698/1699. E înmormântat de preoți catolici, slujba fiind oficiată în maghiară și latină. Atanasie a murit mâhnit ducând cu el în mormânt porecla de Satanasie dată de mitropolitul Dositei al Ierusalismului. De nobilul Gavril Nagszegi nu se mai știe nimic din izvoarele istorice. Se pare că moare singur și trist peste câțiva ani, meditând că a pătimit
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCȘI DIN ALBA -IULIA LA 1701, STUDIU DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369715_a_371044]
-
suferit biata, n-au știut nici dreapta, nici stânga! Și ea fusese rugată să stea la fata cea mare, pe care o refuzase, motivând că vrea să moară în... casa EI! La ce bun toate astea, se trezi răzvrătită și mâhnită Mira. Simți că-i plânge sufletul, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Și, ca și când ar fi vrut să se despovăreze de părerile de rău, își stârni motanul la joacă. După ce-l activă, făcându-l să alerge după lumina roșie a
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Fundației „Împreună”, doamna Daniela Strat, care a rostit și domnia sa câteva cuvinte. Evenimentul a făcut parte din Proiectul „Sunt suflet din sufletul neamului meu”. A urmat Sfântă Slujba, săvârșită de un preot ortodox, asistat de un diacon. Întreaga atmosferă, bucuria mâhnita din privirile noastre, glasul sugrumat al inimilor care-l plângeau încă, a făcut această întâlnire de neuitat. Mulțumirea că am facut ceva pentru poetul stingher, a ridicat umbră care se abătuse peste sfârșitul lui nedrept, pește nepăsarea concitadinilor scriitori și
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi am vărsat lacrimi. Erau acele lacrimi de durere care răscolesc inima prin curgerea lor inversă, spre interiorul sufletului meu. Și au curs din belșug peste inima-mi mâhnită... Întâlnisem un înger cu aripa frântă. Era căzut la pământ. Dar eram atât de tulburată de gândurile și problemele mele cotidiene, încât uitasem să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
flirteze cu ea. Femeia îl respinse însă imediat supărată de tupeul tânărului. L-a trimis urgent să facă și controlul psihologic. A doua zi, Nicky află cu surprindere că fascinanta doctoriță era soția șefului său și aceasta îi și povestise mâhnită, faza cu tânărul inginer stagiar. Ca urmare, el a decis să-l trimită într-o delegație pentru mai multe luni, acasă, în Brașov, la uzina “Steagu Roșu”. Delegația a fost de bun augur pentru Nicky. Nimerise într-un loc plin
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
cucoană!”. Este foarte jignitor: „Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. Că-z geaba te mai bocești acuma! nu-l mai dreji.” Cele două mame sunt singurele afectate de exprimarea și comportamentul profesorului. Mama lui Popescu „este foarte mâhnită”, plânge, iar când profesorul se răstește puternic, mama lui Ionescu se sperie. Când vine mama elevului Ftiriadi, o doamnă din înalta societate, se comportă exagerat de amabil și cu ea și cu cățelul pe care îl ținea în brațe. Este
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
a zis: - Fiule, n-am pierdut nimic. Cum nu m-a convins laicul mi-a spus: - Într-adevăr, frate, ieri când am venit aici am găsit pe bătrân plângând, făcând metanii și foarte întristat. Când l-am văzut atât de mâhnit i-am zis: Fii bun, te rog și spune-mi ce ai? Am defăimat pe fratele, mi-a răspuns el, ca a luat moneda; și iată am găsit-o acolo unde o pusesem. Așa s-a încredințat bătrânul că n-
LIVADA DUHOVNICEASCA (38) de ION UNTARU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347201_a_348530]
-
lipsește? zise îngerul suav. - Aș trăi împărătește, dar sunt trist, că sunt bolnav. Am umblat prin lumea- ntreagă pe la doctori, dar n-am leac sunt slăbit și fără vlagă și nu știu ce să mai fac. Și cuprins de intristare, îngerul plecă mâhnit, că în lumea asta mare nici un om nu-i fericit. Merse îngerul ce merse până când a întâlnit un om ce sudoarea-și șterse de pe chipul său trudit. Omule!, te văd muncind și ești mult prea obosit, ziua toată robotind, spune
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
zi de luni, pe 26 martie 2012... S-a reîntors la matca, acolo la Beznea, unde s-a născut și a copilărit. S-a reunit cu natura... pe care a iubit-o mult. Au rămas după el familia înlăcrimată, prietenii mâhniți, și scrierile sale care îl vor duce în eternitate... Fie-i țărâna ușoară și memoria veșnică! George ROCA Sydney, Australia 28 martie 2012 (la ora inmormantarii sale) Referință Bibliografică: George ROCA - A PLECAT ȘI IOAN ȚEPELEA... / George Roca : Confluențe Literare
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
etc. La lumina unei făclii de ceară Dochia se gătește cu podoabe de nuntă. Zada o ajută. Pe fereastră se observă că în sala cea mare din dreapta, luminată cu torțe și multe opaițe, ospățul e gata și oamenii așteaptă. Dochia mâhnită își cercetează cu ochii împrejur gătelile. ). Scena 1. ZADA Dochia! Deasupra nimic nu-i, Aici, neamul cu grijile lui! Eu mor, prescriptul să-l împlinesc. Ooo ... mi-a fost drag cu tine să trăiesc Dar neamul dacic în veci va
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
tradiție lirică nu prea îndepărtată, de... copac, cu fântâna înțelesurilor situată în rădăcini: “Sunt copacul din deal oboist de păsări [ ... ] Sunt copacul din deal cu cicatrici pe mâini/ și butoniere cât o felie de cer./ În fântâna din rădăcină stau mâhnite/ înțelesurile lucrurilor în sine” (p. 34). Realul imediat ca spațiu al existenței se conturează numai în măsura în care intervine în traiectoria eului prin lume, definit de: copaci, străzi și asfalt, lună și noapte, oraș mucegăit, frunze fragile și foșnitoare, toamnă, drumuri și
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Cum ai ține o vietate, Și mângâi-o, Doamne, pe creștet, Cu bunătate ! Suflă peste ea, Atâta duh, Cât albastru Ai pus în văzduh ! RUGĂCIUNE PENTRU SORA MEA ! De ieri Sora mea s-a îmbolnăvit Și tatăl nostru, E tare mâhnit ! Doamne Dumnezeule, Tu care ești un munte de bunătate, Tu care le poți, În lumea aceasta pe toate, Coboară palma Ta, De lumină și de dulceață Și mângâi-o pe sora mea, Pe față ! Și dă-o de-a dura
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
încă înțeles, sau și mai grav, greșit perceput, după cum ne-au arătat manifestațiile de protest și chiar victimele din ultima lună. Conștient de dificultățile armoniei între credință și rațiune, dialogului dintre teologi, filozofi și culturi religioase, papa a fost „profund mâhnit” de felul cum a fost percepută discursul său de unii musulmani. Dar parcă având o premoniție a acesteia, în încheierea prelegerii sale, Benedict ne reamintește de un moment al discuțiilor dintre Socrate și Phaidon. După ce a auzit atâtea ideii filozofice
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
fost o răsfoire de trecut, albume vechi, de molii ciuruite în care amintirile cernite în praf îngălbenit s-au prefăcut. Oare de ce atunci n-ai apărut? Dacă ai ști cât am visat și-am vrut să vezi cum din durerile mâhnite sunt nins pe toate câte ne-mplinite le-am tot crezut! Nu de uitare-n viață m-am temut, ci de aceste reveniri grăbite în care dulci regrete stau pitite plângând că prea mult în neprevăzut am tot crezut. Anatol Covali
E-ATÂTA GER AM TOT CREZUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360474_a_361803]
-
Dar geamul tău, era-ncuiat! Să-ți intre-n casă, n-a putut Și s-a topit înlăcrimat... Puteai să-l vezi, dar...n-ai știut...! În casă, m-am întors cernită Plângându-mi gândul ce-a murit Lângă...fereastră! Stam mâhnită Și-o lacrimă, mi-am rătăcit Pe umbra gândului din zare Care-a murit la geamul meu... Iar amintirea lui mă doare C-a plâns, așa cum plâng și eu... Iar tu, la rândul tău vei plânge Gândirea-ți ne-nțeleasă când
EU NU VĂD, IAR TU N-AUZI!...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360552_a_361881]
-
de tine-arzând, Te simt în mine,dar și tu Mă simți la fel.Nu spune nu!... Asta e tot în zori de zi, Atâta numai poate fi? De ce mă lași cuprins de dor Flămând să fiu,tu vrei să mor? Mâhnit,eu te privesc cum pleci, Fixându-mă cu ochii-ți reci, Săruți absent,distant zâmbești, Tu ...doar pe tine te iubești! Dan Mitrache,Bălcești,31.10.2014 Referință Bibliografică: COLECȚIONARA / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul
COLECŢIONARA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360213_a_361542]
-
am fost adus. -Țin minte și acum cum mama ta m-a implorat să o scap de tine.Mi-a spus că regretă faptul că te-a adus pe lume. -Nu e adevărat,îmi amintesc că plângea”îi spun eu mâhnit. -Nu mă face să rad.Voia să scape de tine ,de un copil cu probleme.Dar știi ce e mai grav?Pe fratele tău l-a oprit.Lui i-a oferit dragostea de care tu ai fost privat. -Nu e
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
vei fi bine,atunci plec,îl iau și pe fiul meu cu mine cu trăsura că e cam departe locuința lui.Te las draga mea,mă voi întoarce repede și o săruta pe frunte încetișor fără să observe cât de mâhnita era. Dând să plece, fata o întreabă: - Doica, crezi că mama ar fi fost supărată pe mine că nu o las pe mătușa să îmi aranjeze viitorul? -Nicidecum ,draga mea . Am cunoscut-o pe mama ta și ea ar fi
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
vei fi bine,atunci plec,îl iau și pe fiul meu cu mine cu trăsura că e cam departe locuința lui.Te las draga mea,mă voi întoarce repede și o săruta pe frunte încetișor fără să observe cât de mâhnita era. Dând să plece, fata o întreabă:- Doica, crezi că mama ar fi fost supărată pe mine că nu o las pe mătușa să îmi aranjeze viitorul?-Nicidecum ,draga mea . Am cunoscut-o pe mama ta și ea ar fi
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Adesea prieten cu infernul FRĂMÂNTĂRI Mâhnit și oripilat Din anii de apostat Caut insistent un vers S-aduc pace-n univers Bulversat de când aștept Să iau Diavolul de piept Să-l judec pe-mpielițat Că ne-ndeamnă la păcat Oripilat și mâhnit De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și cancan Abia revenit din exil, Nu poți juca un vodevil S-au schimbat legile și jocul Ție nu ți-a surâs norocul Privești mâhnit că alte curți Ți-au furat și ape, și munți Din ce-ai avut nu ai nimic Și-n țara ta ești tot calic. Pribeag al timpului răpus Luceafărul nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.” Autoarea a prezentat și traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toții atât de mâhniți” și „Fiul războiului”, ambele aparținând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război. Pop Viorel și-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
pe strada „România” din Satul Olimpic, am suferit cu ei: cu Andreea Răducan, cu antrenorul Octavian Bellu, cu președintele COR Ion Țiriac, cu șeful de misiune Alexandru Lăzarescu și chiar cu medicul Lotului Olimpic de Gimnastică doctorul Ioachim Oană! Eram mâhniți cu toții și simțeam pe pielea noastră de român că ni-se face o mare nedreptate. De fapt unii dintre „cei mari” au considerat că prea ne luaserăm nasul la purtare. Am îndrăznit noi să fim pe locul șapte în clasamentul
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
citit, noaptea când ceilalți dormeau frânți de muncă: După douăzeci de ani, apoi, prins de vraja poveștilor, Vicontele de Bragellone. Ajunsese să îndrăgească atât de mult viața și personajele din acele vremuri încât, atunci când a terminat armata, deși era foarte mâhnit și conștient că o viață mai bună ca asta nu va mai avea niciodată, s-a hotărât să dea examen la facultatea de istorie. I se părea că este singura opțiune posibilă, fiindcă, hai, să fim sinceri, din celelalte materii
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
că omenirea să le ridice - dacă nu temple, atunci - simboluri satuare; nu să li se închine dar să li se aplece cu credința adâncă. Cu siguranta lumea ar căpăta o altă calitate..."găzduind" iubirea pură în eternitate. Astăzi , semenii noștri - mâhniți de neincredere sunt reticienți în fața adevărului, a iubirii autentice...ființă telurica și caldă, prin minte inima și trup ador imensă necesitate a iubirii pure ... Referință Bibliografica: Gheorghe Șerbănescu / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul ÎI, 18
GHEORGHE ŞERBĂNESCU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340548_a_341877]