3,280 matches
-
vedeam suflecându-și mânecile, spunând: „În numele Domnului“ și tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea ochii. În sfârșit, m-am hotărât. Era o decizie teribilă. Am ieșit din pat și, suflecându-mi mânecile, am luat cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem sub pernă, apoi, aplecându-mă puțin, mi-am aruncat pe umeri o aba gălbuie și mi-am acoperit fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în mine o personalitate dublă, un complex de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-o forță supraomenească. Fruntea nu-mi mai ardea. M-am ridicat. Îmi aruncai pe umeri abaua gălbuie și mi-am înfășurat fularul de două-trei ori în jurul capului, îndoindu-mi spatele. În sfârșit, m-am dus să iau cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem în caseta cea veche; în vârful picioarelor, mă îndreptam spre camera târfei. La ușă am observat că încăperea era scufundată într-un întuneric profund. Ascultând cu atenție și am auzit-o spunând: „Ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina și fularul; m-am dezbrăcat. Nu știu cum, dar intrasem în patul său fără să las din mână cuțitul cu mâner de os. Căldura așternutului ei mă reanima și, posedat de amintirea fetiței palide, plăpânde, cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spuse Napoleon - căruia, după ce dăduse pe gât stacana de ceai, prostata reîncepuse să-i transmită semnale S.O.S. -, ridicându-se În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud ciorba direct În poală. The Sig contemplă calm harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început să tragă de pulpana hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu, o fi și ea un talent pe care cu siguranță îl ai, însă eu o văd mai degrabă ca pe o soluție de conjunctură, o ocupație pasageră. — Știu că vreți să mă încurajați, zice Sena ciocănind capacul delcoului cu mînerul șurubelniței, dar cu toate astea, va fi greu să-mi găsesc locul. — Mai mult decît atît, aș vrea să-ți dau încredere în forțele proprii, adaugă domnul Președinte. — De-ar fi totul atît de simplu ca manevrarea unui automobil, n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mai grav, cu un scop ascuns, tocmai pentru a-mi zădărnici planurile? se întrebă pregătindu-se să tragă apa. Cît de simple și complicate în același timp sînt unele mecanisme, se gîndește, și cu o mișcare bine calculată apucă mînerul de plastic care atîrnă la capătului lănțugului din inox. De aceea pot să-ți trec cu vederea că mă spionezi pe gaura cheii. Ce altceva ai putea să observi în afara mișcărilor fizice? Ce rost ar avea să-ți răpesc plăcerea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins al ibricului. Potrivește-ți-o cum îți place, îi zice Bătrînul, privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu aștepți de mult, Mina, se îngrijorează domnul Președinte, nu știe pe ce să pună mîna mai repede, pe geamantan, pe mînerul portierei sau pe bușonul portbagajului. Lăsați-i pe restul să vorbească ce vor, să vă șușotească pe la spate, nici unul nu vă ajunge nici măcar pînă la glezne, adaugă Sena. Unde mergem? întreabă doamna Mina nerăbdătoare, urcînd pe bancheta din spate. Trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi răspunse: — Da. E o sabie japoneză de samurai, o sabie foarte bună. Cândva m-a interesat mult Japonia. Am și lucrat acolo o vreme. Spunând acestea trase din nou sabia puțin într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dea seama că sunt acolo. Pot să văd sabia? am întrebat. Mai întâi am crezut că mă ignoră. Dar se întoarse spre mine, cântărindu-și parcă răspunsul. Apoi răsuci obiectul pe suprafața lustruită a mesei. Mă așteptasem să-mi ofere mânerul dar, când am întins mâna spre sabie, a apucat ea mânerul și, cu o mișcare rapidă, a tras sabia din teacă. În același timp s-a ridicat în picioare. Sabia a ieșit din teacă șuierând și lumânările au scânteiat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mai întâi am crezut că mă ignoră. Dar se întoarse spre mine, cântărindu-și parcă răspunsul. Apoi răsuci obiectul pe suprafața lustruită a mesei. Mă așteptasem să-mi ofere mânerul dar, când am întins mâna spre sabie, a apucat ea mânerul și, cu o mișcare rapidă, a tras sabia din teacă. În același timp s-a ridicat în picioare. Sabia a ieșit din teacă șuierând și lumânările au scânteiat pentru o clipă în luciul lamei. Honor Klein puse teaca pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întrebat. — Eu cred în oameni, răspunse Honor Klein. Un răspuns destul de surprinzător. — Când spuneți asta mă faceți să mă gândesc la o vulpe care susține că crede în gâște, am zis. Râse brusc, apoi puse și cealaltă mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră greu. Apoi își apropie din nou scaunul de masă și se așeză. Ridică sabia ca și cum ar fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-a oprit. Aveam senzația că lama e străbătută de un curent electric și a trebuit să iau mâna. Fără să-mi mai dea nici o atenție, Honor Klein luă sabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice. Ne mișcam acum mai încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice. Ne mișcam acum mai încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt-o mai adânc. Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]