259 matches
-
care le manifestă activ, adesea zgomotos și se uită adesea la ușa pe care a plecat mama, urmărește atent pe cei care intră, sperând că persoana de care este atașat va reveni după el, dorește să fie luat în brațe, mângâiat, să i se arate interes. În această perioadă comportamentul de joc, alimentar și de relaționare ale copilului se păstrează la nivel inițial. Neconsolarea copilului conduce, într-o a 2-a fază, la dispunerea acestuia în această perioadă comportamentului copilului devine
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
pentru devoltarea armonioasă a personalității. XIV.1. Nevoile copiilor Copii au nevoie de... ... dragoste tot timpul, indiferent dacă sunt veseli sau triști. Aceasta înseamnă că trebuiesc ascultați și lăsați să-și exprime gândurile și sentimentele, să fie atinși cu afecțiune (mângâiați, îmbrățișați, sărutați), să fie încurajați (prin zâmbete, cuvinte de încurajare, apreciere pozitivă, exprimarea încrederii în ei). Alternarea comportamentelor de manifestare a dragostei cu cele abuzive sau de neglijare fac ca dragostea să nu mai fie percepută ca atare, apărând neîncrederea
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
bărbia în sus, într-o poziție corporală cu trimiteri oarecum sexuale, fapt observat de tineri și exploa tat prompt cu ajutorul camerelor foto de pe telefonul mobil. Momentul zero, ajung la racla Sfântului Calinic de la Cernica, măturată de sute de batiste, sărutată, mângâiată, atinsă cu fruntea, mâinile, buzele, urechile sau alte locuri vătămate de boală și suferință de către pelerini. Pe capacul desfăcut al raclei, pe un colț al acesteia mai exact, se află un prosop de plastic roz, depozitat acolo pentru a se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apucă : persoana care stătuse pînă atunci nemișcată pe scaun se ridică dintr-odată și-l prinse strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
măiestrie rară, cu mozaicuri fine reprezentând doisprezece sfinți pe o parte și încă pe atâția pe partea cealaltă. Madona aflată într-un cilindru de sticlă, din care-i iese doar mâna în care ține sfera generatoare de energii pozitive, sferă mângâiată și sărutată de toți cei care ajung până aici, ne-a primit monumentală, nu prin mărimea ei (căci este destul de redusă ca dimensiuni), ci prin atitudinea misterioasă și - aș putea spune - exotică, care o caracterizează. Simplă și totuși bogată. Frumoasă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M., prea bun elev mi-ai fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
jos, construită odată cu casa și grajdul, așezat cu peretele din afară care dădea drept în uliță. În față, între casă și grajd, în ograda mare, pe jumătate pietruită, pe lanț, se plimba câinele nostru, Sârbu, cu blană albă, iubit și mângâiat tot timpul de mine. Plimbarea lui pe sârmă îi dădea posibilitatea să s e apropie de poarta principală la cam o jumătate de metru , că atât de rău se făcuse cu străinii care deschideau poarta, încât îi băga în sperieți
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii ? Tocmai când profesorul Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de profesorul Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă Mânăstireanu, prea bun elev mi-ai fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
are nevoie de afecțiunea și de atenția unei mame. Cu atât mai mult aveau nevoie de afecțiune maternă orfanii și abandonații pe care don Calabria și-i aducea în casă. Bucuria pe care o vedem strălucind în ochii celor mici mângâiați și alintați de afecțiunea unei mame nu strălucea pe fața tristă a copiilor adunați de don Calabria. Ochi ageri, atenți, dezghețați, dar duri și stinși. Era nevoie de căldura unei mame pentru a reaprinde zâmbetul pe chipul lor. Pentru primii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în anumite cazuri: noi nașteri (atunci Enitharmon primește în sine noi entități, oameni sau zei), miracole (infuzări ale unor anumite elemente cerești în planul fizic de existență); tot ce are legătură cu intrarea invizibilului în vizibil. Cum se exprimă Blake: "mîngîiat fu Urizen să vadă/ Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la viață. El răspunse, mai mult întunecîndu-se, cu indignare-ascunsă-n zîmbete: 275 "Eu nu mor, Enitharmon, desi îți cînți cîntul de Moarte, Nici nu mă chinui-vei; Căci privesc Omul cel Căzut Pe Vala căutînd s-o mîngîie: nu va fi mîngîiata. Ea se ridícă de pe tronul lui și caută ale grădinii umbre Plîngînd după Luváh care-i pierdut în raze sîngerii din mincinoasa-ți dimineață; 280 Omul Căzut zace bolnav, bolnav capul său, inima să slăbită: Puternică înfăptuire a puterii tale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si mîngîiat fu Urizen să vadă 260 Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele nevăzute; Căci Mielul cel Divin, Însuși Iisus, care-i Divină Viziune, Îngăduit-a totul, pentru că Omul să nu cadă în Moartea cea de Veci, Fiindcă-atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s miniat, Dumnezeu peste totul, din Viața mea O parte, Care în cîmpurile Veșnice cu ale mele turme mîngîiata rătăcea-n Amiază și capu-n vremea nopții și-l așeza pe istovitu-mi sîn, 140 S-a dezbinat. Pierit-a, ca Luváh și Vala. O, de ce te-a înrobit mîrșava rîvna, Urizen, Prințe al Luminii? Și pe tine, O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întrupate și Încîntătoare 475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui Enitharmon. Întîi Rintrah 219, și-apoi Palamabron 220, afară trași din rîndurile războiului, În inocentă de copil s-au odihnit pe sînul lui Enitharmon. Orc mîngîiat era-n străfunduri; sufletul său iar prinse viață-n ei: Așa cum fratele cel Mai în Vîrstă e chipul Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi încătușat cu lanțuri ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-a se apăra. Ci mai degrab' ales-au să înfrunte Moartea Veșnică, decît să-și nimicească 485 Rodul Grijii și al Indurării lor. Năluca lui Urthona fost-a mîngîiata; Dar Tharmas cel mai mult se bucură sperînd că Enion va reveni, Căci el zări noi chipuri de Femei născute înainte pe văzduh Care teșeau moi valuri de matase drept acoperămînt în dulce tranșă fermecata, Mortale, si nu că Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
40 Și-asupra lui Enitharmon, si străluci Divina-Înfățișare-n Golgonooza. Uitîndu-se în jos, cu bucurie fiicele lui Beula Lumína Cea strălucitoare o văzură, și-ntr-însa chip de Om, Și-atunci știut-au că el era Mîntuitorul, Însuși Iisus, și îl slăviră. Uimită, mîngîiata, cu-Încîntare, în sonuri de Extaz Fermecător 45 Toată Beula stat-a în uimire privind în jos spre Moartea cea de Veci. Văzură pe Mîntuitor dincolo de Hăul morții și-al pierzării; Căci, de priveau în sus, vedeau Divină Viziune, Ori de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ignorarea inițială a celor din jur până la dorința de a coopera și de a fi remarcat. În prezent se simte bine în grup, comunică , cooperează. Relația afectivă cu terapeutul a evoluat excelent. Simte dorința de a fi luat în brațe, mângâiat, îi place să fie lăudat și evidențiat. În cea mai mare parte, stereotipiile au dispărut. Nu-l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant . Totdeauna i se explică ce se întâmplă,de ce se întâmplă și lucrurile sunt în ordine
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
decît a fi. O mîngîiere e o perpetuă curgere noneuclidiană, dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar tocmai aceasta, tocmai caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale, conține o puternică dimensiune morală. Mîngîierea e foarte puternică măcar pentru faptul că ne coboară măștile. Așadar, mîngîiați-l pe celălalt, cu un gest, cu un sunet, cu o privire, cu o răsuflare !... 2.5. HANUL SUFLETULUI
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
afectivă. Diferitele observații făcute în legătură cu acest subiect sunt convergente. Ele ne aduc la constatarea făcută de psihologul Saül Schanberg: un sugar neglijat, a cărui creștere s-a oprit, nu va reîncepe să crească decât atunci când este luat în brațe și mângâiat. Atingerea ne trimite cu gândul la o perioadă din viață în care ne simțeam la adăpost, în brațele celor mai mari decât noi. Amintirea acestei perioade este imprimată în noi pe vecie și mesajul asigurator asociat cu ea ne revine
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
-i simți emoțiile lui. Se produce un efect de „capilaritate”, o transmitere a informațiilor de la trup la trup, chiar dacă ne aflăm la o distanță de unu sau doi metri. Cu mâna adusă pe trupul nostru atragem privirea interlocutorului asupra zonei mângâiate. Mângâierea adresată umărului este, de fapt, adresată celuilalt ori de câte ori axa capului se poziționează spre interlocutor, nu spre mână. Nu așa stau lucrurile în cele două ilustrații de mai jos. Când oamenii comunică în situația de seducție foarte intensă, îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
glumeață, paradoxală, în care, cum se întâmplă adesea în argou, apare o inversare a rolurilor tipice. În prezentarea eufemistică a bătăii, cu răsturnarea ironic-antifrastică a perspectivei, victima este un profitor, căruia agresorul îi face o favoare. Cel bătut este, astfel, mîngîiat, altoit, cîrpit etc. Mai mult: în prim plan apare adesea, ca subiect gramatical, cel bătut, care ia, primește, încasează, capătă (sau chiar mănîncă) ceva. Răsturnarea majoră de roluri este însă chiar cea descrisă de construcția a și-o fura: victima
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
tentantă a Norei Iuga: "Specificație: o călătorie adevărată nu se face decât cu diligența. În lipsa acesteia, cu trenul. O călătorie e un ritual de posesie - se dezbracă un trup care devine treptat-treptat al tău. Marginea mării e partea privită și mângâiată, miezul muntelui e iadul din spatele fiecărui altar." Tocmai un asemenea drum mental București-Iași pune în practică interviul pe care Ovidiu Nimigean i-l oferă lui Doris Mironescu. Temut ca polemist și extrem de rafinat ca poet, mentorul fenomenului cluboptist vine parcă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al bunicului meu, cândva, când era în lumea aceasta și mă iubea lăcrimând mângâiat, fericit că mă are. Lacrimile adevărate, averea lui, mila lui și cuvântul bun către mine copil, le regăsesc în ființa acestui cerșetor din Piața Romană, în cuvântul lui bun ce se pierde din auzul lumii în trecere neistovită... Mi-amintesc
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se lase mîngîiat. Era, de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul, prototipul ionescian de mai tîrziu al omului care se lasă prins în gloată, pradă ideologiilor ținîndu-i loc de gîndire personală. Dacă Marco Polo n-a apucat niciodată să reabiliteze
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
a încolți În profunda-i umilință Sub pasul Tău Care nu trece, Oprit e, Un sens al limbii uitate Altminteri, O pulbere în resemnare. Privind printre Degete răsfirate: Salcie, Corzi din care sună Ceva de demult Și de foarte îndepărtat, Mângâiatul de cântec Stârnind plâns După raza cea purpurie, După grația frunzei Toată în cutremure, După glasul ce se rupe În așchii tot mai Mărunte, Și iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]