5,605 matches
-
mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu recunoaște că era aprig la mânie, care s-a manifestat și cu altă ocazie, la urma urmelor, banală. Pentru că editorul G. Filip nu s-a prezentat la o întâlnire de afaceri stabilită, îl provoacă, nici mai mult, nici mai puțin, la duel. Dar conflictul se stinge
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
pare a fi o inadvertență, după care vezi că astfel de "greșeli" se înmulțesc, nefiind deci întâmplătoare. Argonauții lasă în urmă orașe cu "asfaltul lucitor", își călăuzesc corabia în rada cu miros de țiței, Iason se aprinde la față, de mânie, ca un "cartuș de dinamită", Medeea aude bătaia ceasornicelor din turnurile catedralei iar Penteu, basileul Tebei, vorbește despre monstrul fabulos de la Loch Ness. Sunt încă multe alte "nepotriviri", neașteptate ieșiri din cadrul consacrat al povestirii mitologice, un fel de a ni
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
unor domnitori patrioți merită din plin "vălul" aruncat de Titu Maiorescu, din pudoare estetică, și peste goliciunea lor. Călătorului Bolintineanu îi șade mai bine cu drumul decît cu însemnările acestor peregrinări, dar exilul prelungit al "proscrisului" dă la iveală fructele mîniei tîrziu, sub contururi sublimate, în poemul Conrad (1867). Socotită de mai toți exegeții săi drept capodoperă, piesa învigorează muzeul figurilor de ceară din portretistica lui Bolintineanu. Spre deosebire de toți ceilalți, Conrad are puls. Împrumutînd, în mare, soarta Bălcescului și itinerarul mediteranean
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
inadmisibil. Și-a pus propria mașină la bătaie și, vreme de 6 ani, cu ajutorul colegilor care au acceptat să facă voluntariat, pe timpul și pe banii lor, a asigurat primul serviciu modern de medicină de urgență prespitalicească din România. Nu doar mânia l-a ajutat pe doctorul Arafat să depășească absolut toate obstacolele care i-au fost puse în cale de partizanii stării de fapt și să transforme în două decenii un experiment local într-un sistem național copiat de alte țări
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
noi se potrivea mai bine cu desenul ei de viață. Liviu și Costel s-au supărat atunci pe mine. Au spus câteva cuvinte pe care n-o să le uit foarte curând. Îmi pare rău și acum că le-am stârnit mânia și că ăsta a răcit și mai mult relațiile între noi, dar nu regret nicio clipă că am chemat-o pe Anamaria alături de noi. Privind la ce a adus în viață MaiMultVerde și la ce a adus MaiMultVerde în viața
Anamaria by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82477_a_83802]
-
galeți de vină. Stingher în cotețul rușinii, vei rumega încă multă vreme promisiunea fierbinte: “Nebun cine-l mai bagă vreodată în seamă!”. Ca strategie de adaptare, noua soluție nu se va dovedi dintre cele mai eficiente. Nu după multă vreme, mânia persecuției de care suferă mizantropul nostru se va adapta și ea noii stări de fapt. Ti se vor bate întâi à propos-uri, apoi ți se va reproșa ritos indiferență. Și-a dat dumnealui seama că-l ignori, ce, dumnealui e
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
înece. - Na, țârcovnicule! Fir-ai al dracului și al lui mă-ta care te-a făcut și te-a-nchinat!... Pământ ai vrut de la mine, pământ ai acum! ^necate-ai cu ce ți-am dăruit eu!... Ochii celui astupat cu acest cep al mâniei lui Năsturel începuseră să se facă cepe în cap și să-și adune de pe margini, spre mijlocul luminilor șuvițele de sânge, vestitoare ale înecului grabnic. însă pofta de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
o bomboană după mult timp dezlipită de stofa prăfoasă a buzunarului. faci propoziții. fata regelui nebun își țese pînza deasupra ta. în prag, păianjenul urzește fire pentru cumplitele întreceri. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții în viață clinică, dialectica devine melancolică dimineața. alb de plumb sub pleoape și negru de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia și scrii. despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic.
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
centre comerciale, magazine de lux, centre de fitness, tot atâtea realități virtuale, simulacre, poeta noastră trăiește poezia ca pe un fel de spontaneous combustion, autoimolare, iar nu ca pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine”, „Plata sau chingile timpu-lui”, „Blestem”, în contra orei
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund din lumina apei ne-am
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
cu Fulger răscol' lut și aștri ...Hristosul împarte cu omul osândă: deja iscă-n ceruri Catarg de Izbândă! O GLUMĂ ÎN RATE o - tu - lirică iubire - serafimi și ciori m-ați răzbit cu bezne - crâncen - deznădejdi de flori linge pasărea mâniei câte-un rest de cer eu Te chem dintre ecouri - Cristule de ger știu de chinu-Ți - știi de chinu-mi - răstignit Poet dialogul nostru - însă - miroase-a cuplet: mii istorii supurânde - infectând candoarea inversează - în oglindă - ìcon și scrisoarea bălării de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
nebună nu vreau fericiri ci doar dumiriri și nu vreau lumină doar inimă crină iele din stejar zvârliți-mă-n jar cruțați-mi și truda de-a fi iarăși Iuda ARDEAL Ardealule - abia acuma te pricep: ți-aud urletul de mânii și-obidă așa-i - Ardeal: pân' nu te mușcă-aspidă nu știi că lucrurile din otravă-ncep din carne vie - zvârcol - răzbunare te vei trezi cu pumnu-nfipt în ceruri un pumn cu viscol - nu cu lumânare un pumn care promite lumii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pîndește din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi mînie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stîna, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase urme, Să intre
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
dus pe alt tărâm / Sedus de zânele virgine” (Floarea de salcâm). Și prin această asociație de idei, poetul se asemuiește, așa cum mărturisește, cu Zăganul care „păzește hotarul de țară / de stoluri cu privirea vorace” (Zăganul). Lăsând la o parte fronda, mânia, sentimentele negative, descoperim un poet fragil, vulnerabil, sensibil, generos, capabil de gesturi de tandrețe de o delicatețe incredibilă, îndrăgostit de natură, cu un simț estetic foarte dezvoltat. CEZARINA ADAMESCU 2 Florar 2017 Referință Bibliografică: O CALE SPRE ETERNITATE-semneaza Cezarina Adamescu
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu s-a
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
perfect, recuperând istoria din crâmpeie de memorie. Asemenea proze continuă valul început în anii anteriori de cvartetul Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir, cărora li se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este vorba de o privire înapoi ce lasă la o parte mânia acumulată în anii dictaturii și filtrează evenimentele prin sensibilitatea în formare a copiilor și adolescenților epocii, ajunși la maturitate identitară și explorându-se în scris ca generație de tranziție. Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ai zbierat cu mult curaj. Dacă nu te-aș cunoaște și nu ți-aș cunoaște nici neamul, și eu m-aș fi speriat". (Ironie regală foarte fină și la țanc, n.n.). Măgarul, dacă ar fi îndrăznit, ar fi dat drumul mâniei sale... Acum, își mai și bătea joc de el, - deși pe bună dreptate; căci cine ar suferi un măgar lăudăros! Nu ăsta fiindu-i caracterul. (Bun înțeles, punem aici punct.) O notă a ediției clasice pentru școlari arhicunoscută ne atrage
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este cauza pentru care viața este așa cum este fiindcă se joacă cu noi de la început și până la capăt. 1097. Ceartă este o isterie regizată pe acordurile dorințelor neîmplinite. 1098. Prostia este unică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Esop le-a vândut că pe semințe de dovleac pe la meciuri aș spune când gândesc Socratele mă pândește și nu este convins că se-ntâmplă el știe că totul este cam relativ când îți crapă nervul sub frunte vedeți?... am mânia lui șapte de aici și cele șapte păcate și pentru ce trebuie demonstrat că port patul lui Procust în spate? FILĂ DIN JURNALUL DE BORD Ing. prof. dr. Pompiliu Manea, care recent a făcut înconjurul lumii în jurul lumii nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ni-l pot face acum mai apropiat, implicat în tribulațiile provocate de-o istorie ce întîrzie a se desprinde din mîlurile sale seculare. Amara disjuncție dintre clasele productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ, care nu se potrivește deloc
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]