1,105 matches
-
provocarea sau poate că am văzut eu și altceva în acest suflet arid! Cert e că suntem două suflete complet diferite ce se atrag unul pe celălalt iremediabil, care se ciocnesc violent adeseori, apoi se risipesc în jerbe de scântei mânioase. Opusurile se atrag sau doar se luptă pentru supremație? Încă nu am reușit să elucidez acest mister! În felul ei unic, nefiresc și îndoielnic, femeia aceasta ține la mine! Poate pentru că între noi lucrurile au fost limpezi mereu. Cu mine
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
concluzie situația se profila a fi de un albastru foarte întunecat! Dacă ar fi avut lăbuțe șarpele și le-ar fi frecat de bucurie. Așa, se mulțumi doar să-și fluture solzii din coadă. Dar bucuria lui nu dură mult! Mânios nevoie mare, președintele corporației se ridică și își prezentă planul de salvare a omenirii (adică a lor, cei care contează ca omenire!) de la dezastru. Un plan simplu și genial! Atât de genial încât șarpele își dădu doi pumni în cap
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
-ntreagă geme azi sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții înfioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude întinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
conținutul” - Karl Mannheim): “era târziu - sau poate prea devreme - / pierdusem turma undeva-n apus/ câinii flămânzi adulmecau poeme/ pe care eu le mai aveam de spus/ acelei veri ce nu voia să plece/ spre alte țărmuri mute nicidecum/ chiar dacă vântul mânios și rece/ ne amintea că toamna e pe drum/ mama-ncerca zadarnic să mă cheme/ mușcam cuvântul ce se dorea spus/ era târziu - sau poate prea devreme - / pierdusem turma undeva-n apus...” (Bolnav de poezie, 85). O atare artă poetică
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
întors spre poarta lui. Nici n-am observat că pe lângă mine alergase și Mărin. Luase și el în spate vreo doi bulgări. Gâfâiam amândoi și când ne-am uitat în coș ne-a apucat jalea văzând gălbenușurile împroșcate. Am privit mânioși pe toată ulița, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică, să-ți spunem și ție „câțu-mâțu, întoarce pârțu!”. A trebuit să recunoaștem că am fost doi proști. Proști
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
creștinism. Cu politețe, îi răspunde: - Așa cum tu ai religia ta, așa am eu religia mea. Nu am nimic împotrivă că tu să fii creștin, prin urmare, nici tu nu ar trebui să mă obligi pe mine. La care Olaf, izbucnește mânios: - Cine vrea să se căsătorească cu tine, cățea păgâna! Și-i aruncă mânușa în față. - De aici s-ar putea să ți se tragă moartea, îi replică Sigrid. Următoarea încercare a fost o căsătorie cu fața lui Ironbeard, omorât în
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
ființă amenințătoare. Când cei doi vor să se căsătorească și el încearcă să-i dea iubitei sale inelul de la Onda, este săgetat de o durere sfâșietoare și în timp ce cade are impresia că în oglinda din perete vede „niște ochi adânci, mânioși, care îl ținteau și un braț alb, ridicat, amenințător.” Leonhard înțepenește bucată cu bucată, Onda îi apare în vis mângâietoare la căpătâi. În cele din urmă, când o cheamă cu ajutorul inelului ea îi cere sufletul și îl ajută să treacă
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
împrejurul lui stăpâni Domnul împrejurul poporului său De acum și până în veac fără rău Celor drepți cu inima nu sunt păgâni Pe cei ce se abat pe căi nedrepte Domnul îi va duce cu cei păcătoși Cei ce fac fărădelegea mânioși Celui ce vrea dreptate să aștepte Nu va da Domnul toiag de păcătos Pe soarta drepților fără de folos PSALMUL 125 Robia Sionului s-a stins pe veci Chiar ne-a umplut Domnul de mângâiere Din cer am trăit sfânta adiere
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
ARE INTERESUL SĂ DESTABILIZEZE EDUCAȚIA ȘI,PRIN CONSECINȚĂ DIRECTĂ,CHIAR VIITORUL POPORULUI ROMÂN? Lucian Blaga spune despe copilărie că este inima tuturor vârstelor. Se pare că românii suferă toți de inimă! Pe fețele tuturor celor din cancelarie încremeni o liniște mânioasă și urâtă,fulgerată brusc de clopoțelul școlii. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (41) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 864, Anul III, 13 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEŞERTUL DE CATIFEA (41) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350299_a_351628]
-
Daruri Înainte de nuntă Daruri... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Învelișuri de iuțeală topită în iureș continuu balsamic Arșiță tentaculară înghețată în film Motocicliști copleșiți de capcane talmeș-balmeș în grămezi Bondari gonind în șir indian Diferite direcții, mânioase albine Mașini clasice după camioane fantomă Viespi hărțuite printre motociclete din timpuri apuse în salturi se înecau în praful turbat De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Paznicii de Soroc mestecau ore în bărci feudale meșterite la șantiere
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
piatra-i tezaur în mâinile celor care muncesc, Dar aici îi nemuncă și vrajbă, filisteni covrigari! În Gaza doar praful de pușcă-i odor* urâcios... Grenade și-AG-uri ; celebrul AKM la spinare ( !) Când mai venim, în pace să vă găsim, popor mânios Până atuncea SHALOM ! Cu obuze nu faci cărare ! *Odor (fr) - miros COPACII ȚĂRII SFINTE Pe-aici peisaju-i arid, peste tot domnesc bolovanii plăvalnici Verdeața-i doar câte o pată, nici măcar stejarii nu-i văd falnici Spre Pustiul Iudeii sunt lemne
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
jos. Să ne întoarcem la Maria - imaginați-vă dacă, dacă Dumnezeu ne-ar fi cerut ca preț de răscumpărare pentru păcatul nostru viața copilului nostru? Pentru Maria așa a fost! Dacă ne-ar fi spus: „o vorbă aspră, o privire mânioasă, un duh de invidie, de ceartă sau de dispreț, un păcat, unul singur - și-ți moare copilul”? Cum am fi vegheat atunci ca să nu cădem în ispită, cât de repede am fi alergat în rugăciune la tronul Său de har
MARIA de RODICA STOICA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349006_a_350335]
-
Și lași că să-nțeleg, că nici nu-ți pasă, Eu însă, mă gândesc, Că ai multe de făcut, Ești ocupat mereu și uneori, Ești supărat și dai cu pumnu-n masă. Nu mi-ai vorbit, pesemne că ești Și acuma mânios, pe lumea asta toată, Ce s-a întors, cu susu-n jos. Mai ține-mă, fă bine-n viața, cu sănătate Mie și celor de lângă mine. Oprește furtună, Ce deasupra-mi e dezlănțuita, Eliberează soarele, ca să-mi încălzească Inima și sufletul
ALO, D-ZEU? de COSTI POP în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349424_a_350753]
-
el a apropiat-o de trupul său printr-o mișcare abilă și a încercat să o sărute. Neplăcut surprinsă, ea și-a întors capul și l-a împins cu mâna eliberată în forță, oprindu-se din mers. L-a privit mânioasă și a exclamat: - Am sperat că ești un bărbat manierat, domnule! În felul acesta răspunzi încrederii ce ți-am acordat? Fănel s-a abținut cu greu să nu riposteze în felul său obișnuit. Era brutal în situații asemănătoare și jignea
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
sunt mulțumit în lumea mea. Sfinx: Ești ca un flutur ce se pierde în paradisul unei flori, se lasă îmbătat de parfum și-n clipa următoare închide ochii. (Un fulger pare să despartă văzduhul. La scurt timp un tunet strigă mânios din înălțimi.) Păpădie: Mi-e teamă. (Aleargă spre deschizătura de la baza muntelui.) Veniți! E un adăpost pentru vreme rea. E un loc sigur. Sfinx: Nimic nu este sigur. Păpădie: Veniți! Piatră: Noi nu ne temem de furtună. Păpădie: O să închideți
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând și o altă latură a ei: cea rea, cea întunecată, cea lipsită de îndurare. Fiindcă avea
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Mie nu-mi turna, te rog ... , îi cere Lili. - Mie turnați-mi numai un pic! Cât să nu vă refuz. Eu am un principiu în viață, dom'le ... N-apucă să menționeze care este acesta, deoarece de afară răzbate glasul mânios al bătrânei Ticu: - Samuel! Samuel!!! Saaamuuueeeel!!! Hai odată la cină, că deja-i răcită! Haida acasă, nu mă face să viu iară după tine! - Auziți, a apărut șefa la orizont!, încearcă să glumească, însă e evident că vocea imperativă mamei
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
se înălțe maiestuos către semețiile cerului și înghițind avidă șiroaiele de ploaie. Sunt un vânt călător, azi sunt aici, mâine - cine știe unde în altă parte. Sunt pornit să ridic pălăriile colorate, de vară, ale domnișoarelor care se plimbă. Nu vă uitați mânioase la mine, sunt doar un vânt efemer, în curând voi pleca!... Pe apele liniștite ale unui râu se propagă unde concentrice stârnite de o colonie de boboci de aur ce înoată cu vrednicie pe apă. Cel mai frumos dintre boboci
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
versuri și povești Bădie lumea asta tare s-a schimbat ! De când spre veșnicie am plecat. Pădurile s-au defrișat ,apele s-au tulburat, Văile adânci răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc și corbii! Da bunătatea și răbdarea nu mai sunt, O izbutit
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
lățoasă făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Pe neașteptate însă, tufișul se mișcă cu zgomot de parcă o turmă de mistreți l-ar călca în picioare. Încotro s-o apuce?! Unde să mai fugă?! Iepurici și Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei... Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor lucrurilor - și n-am găsit pe niciunul dintre zeii turbați - din ceata pângăritorilor scriitori cu flăcări - pe paginile acoperișurilor lumii ...îmi luam cina - ostenit - când deodată - cineva a strigat: „oameni buni și oameni de hârtie - nu mai
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
și eternă. Ea mai degrabă ar alege moartea, decât să trăiască fără dragoste!“ De bună seamă, nori grei și întunecați coborâră asupra fiului cel mare al tătarilor, iar inima îi era ca un tigru închis într-o cușcă. Așa că, privi mânios, foarte mânios, la fratele său cel tânăr, care îi era, până atunci, atât de drag! Și așa se întâmplă pe lume, că un om e lipsit chiar și de cele mai plăcute vise ale sale! Atunci o viață întunecată și
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Ea mai degrabă ar alege moartea, decât să trăiască fără dragoste!“ De bună seamă, nori grei și întunecați coborâră asupra fiului cel mare al tătarilor, iar inima îi era ca un tigru închis într-o cușcă. Așa că, privi mânios, foarte mânios, la fratele său cel tânăr, care îi era, până atunci, atât de drag! Și așa se întâmplă pe lume, că un om e lipsit chiar și de cele mai plăcute vise ale sale! Atunci o viață întunecată și disperată îl
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Referință Bibliografică: Copleșit / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate
COPLEŞIT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361756_a_363085]