259 matches
-
AȘTEPTĂ SĂ TERMINE. SECUNDELE TRECEAU ȘI DEODATĂ ÎL SURPRINSE VEDEREA ZECILOR DE OAMENI CARE ȘEDEAU APLECAȚI ÎNAINTE, ÎNCORDAȚI LA MAXIMUM, CU OCHII AȚINTIȚI ASUPRA LUI. ÎI AȘTEPTAU REACȚIA. DECI TOTUL SE SFÎRȘISE. ACEASTA ERA ACUZAȚIA. APOI, O CLIPĂ, SE SIMȚI MÎNTUIT. PĂI, DAR ERA RIDICOL! VISUL CEDA ÎNSĂ ÎN FAȚA REALITĂȚII PREZENȚEI CELOR TREIZECI DE CONSILIERI. N-AR FI FOST EI ACOLO, ÎMBRĂCAȚI ÎN ȚINUTA OFICIALĂ DE JUDECĂTORI, DACĂ N-AR FI FOST AMENINȚATĂ VREO LATURĂ FUNDAMENTALĂ A APĂRĂRII ARSENALELOR. TEHNICA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-i ademeni pe Hansel și Gretel și Își promite să nu oprească pentru nici o bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă răspunsul: PENTRU CEI MÎNTUIȚI. Wakefield fredonează un fragmențel dintr-o melodie a lui Grateful Dead pentru a-și calma neliniștea și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
română începe și se sfîrșește cu simbolismul. (...) formația critică a lui Lovinescu e mai complexă și că cele dintîi valori asupra cărora cad privirile sale nu sînt cele simboliste. Nu vor fi nici cele din urmă” (v. E. Lovinescu - scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor de susținere purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a secolelor XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001 Simbolismul european, I-II, studiu introductiv, antologie, comentarii, note și bibliografie de Zina Molcuț, Editura Albatros, București, 1983 Simion, Eugen, E. Lovinescu. Scepticul mîntuit, Editura Cartea Românească, București, 1971 Sorescu, Marin, „Patimile după Hurmuz”, în vol. Teoria sferelor de influență, Editura Eminescu, 1969 Stamatu, Horia, „Ciprian și Urmuz”, în Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, nr. 6, 1967, pp. 153-157 Stamatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dominație, lucruri ce au transformat această invenție a omului într-un idol modern. În zilele noastre, există o piață de oferte religioase, tot felul de surogate spirituale ademenitoare, care iți promit că, odată ce ai trecut la ele, ești ca și mântuit. Doar cei naivi și neștiutori în profunzimea Adevărului absolut, revelat, pot accepta așa ceva. Mântuirea este darul lui Dumnezeu și nu al omului, deși adevărat este că Dumnezeu nu te mântuiește dacă tu nu îți dorești și nu lucrezi pentru asta
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
a preotului sau a diaconului este prin excelență mistagogică. Slujitorii altarului își împrumută atributele cinului laicilor 1. Conceptul augustinian al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică” sau o „notă muzicală”2. Fără restaurarea integrală a umanității, cosmosul nu-și poate dobândi frumusețea divină pierdută 3. „Augustin a pus în centrul teologiei sale ideea comunității pașnice; gândirea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
această stare de despărțire de Dumnezeu, prin nașterea lor din trup, și deci „și ei trebuie să treacă de la starea de născuți din trup și destinați pierzaniei la starea de născuți din apă și din Duh și, prin aceasta, de mântuiți (In. 3, 5-6). Întrucât nimeni nu e curat de întinare chiar dacă viața lui de pe pământ ar fi de o singură zi (Iov 14, 4), evident că această întinare o au și copiii, nu prin păcătuire personală, ci prin naștere. Numai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
desemna (filantropia). Dar ceea ce continuă să îi distingă pe creștini este faptul că ei plasează sursa iubirii în Dumnezeu. Odată cu creștinismul, imaginea omului despre sine s-a schimbat radical. A fost creat după imaginea lui Dumnezeu, este o persoană unică, mântuită, iubită. Termenul demnitate nu este menționat ca atare în Evanghelii, dar îl putem identifica prin transcriere. Credincioșii au interiorizat profund această va-loare și se inspiră din ea atunci când sunt batjocoriți, asemenea țăranilor englezi de la Marea Revoltă de la 1381: "Suntem oameni
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de argument induse de gandire (Sălăvăstru 2003: 323), în special argumentele ad hominem și ad personam 43 ("hoți, impostori, mafioți"). Această reîntoarcere la realitate este imaginea unei societăți autoreflexive, guvernată de persoane corupte. Acest context social catastrofic trebuie să fie "mântuit" de un salvator, astfel creându-se nivelul metasimbolului profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al poporului (Girardet [1986] 1997: 53). Acest nou nivel aflat dincolo de imaginea lui Iisus oferă o interpretare subiectivă a actului biblic al crucificării
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E. Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul", p. 405 ș.u. 70 Eugen Simion descoperă, în Mălurenii, "intenția de a face proză obiectivă, epică analitică și frescă socială" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, vol. II, p.161). 71 Vezi antologia E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ediție critică, prefață, note și variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Editura Junimea, Iași, 1984, p. X ș.u. Nici
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Dumnezeu. Poporul ales. Mîntuirea vine prin mine. A mea, desigur. Cineva m-a făcut creatură, dar eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luați, hrăpăreț, această iluzie. În caz contrar, mă supăr și plec în alt univers, unul deja mîntuit, sau mîntuitor. Ăsta e unul mîngîietor. Așadar, mîngîiați-vă cu un gest, cu o privire, cu o răsuflare, mîngîiați-vă pe buzele obosite, pe ochi ce-au văzut prea multe, pe mințile tocite de cunoaștere, pe sufletele tocite de speranță... Așadar, fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica marcionită nu era defel o comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie funcțională supusă aceleiași riguroase discipline ca și restul credincioșilor. În virtutea faptului că se considera că sexualitatea celor mîntuiți se va stinge, femeile aveau și ele acces la magisteriul bisericii. Membrii comunității practicau un ascetism sever și li se cerea să renunțe la căsătorie. Carnea și vinul erau excluse din regimul lor alimentar, peștele era Însă Îngăduit. Postul săptămînal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va Îmbrăca pentru ultima oară cînd se va coborî să judece viii și morții. Profeții nu au fost răi, deși Diavolul a vorbit deseori prin gura lor, iar alteori au vorbit numai ei, ca niște ființe omenești. Ei sînt deja mîntuiți, căci au Înviat la moartea lui Cristos. Nazarie ar fi propovăduit și el povestea Împerecherii dintre Soare și Lună, ale cărei produse sînt roua dimineții și mierea. Nazarienii se abțineau să mănînce miere. Anselm menționează existența a trei școli de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
există o Pleromă necunoscută, transcendentă, și, În ambele cazuri, demascării falsei transcendențe Îi urmează un nou regim al lumii. Și totuși viziunea pe care o are Shelley asupra lumii este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
franceză al meșterului zidar de biserici mai ales conotațiile se desprind de la sine, nu insistăm; ar fi numai aceasta o temă de interpretare a legendei) de acum inutili, opera odată împlinită, veghează la căpătâiul lui Manole, și el, în sfârșit, mântuit. Eliminarea procedeelor destinate a crea iluzie, conceperea decorului ca pe o sculptură funcțională, cinetică și exploatarea mișcării atât pe verticală, cât și pe adâncime prim-plan al personajelor, soluția zidirii un asurzitor bombardament de planșe căzând precum cuțitul ghilotinei, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, 1980; Simion Eugen, în Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (coord.), Dicționarul scriitorilor români, vol. II, D-L, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura Cartea Românească, București, 1971. TITU MAIORESCU (1840-1917) Titu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840, la Craiova. A studiat la Craiova, Brașov, Gimnaziul Academic din Viena. Opere: Critice, I (1874), articole semnificative: Comediile d-lui Caragiale; Poeți și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar fi frică să nu fim dați deoparte de divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]