1,032 matches
-
tot ce este nevoie pentru a-ți lua bărbatul acasă, fiindcă s-a făcut bine. Inelul mai rămâne la noi. Îți spunem noi mâine ce s-a hotărât. Să nu ai grijă, că nu se pierde - a continuat profesorul. ― Sărut mânuța matali, domnu’ profisoru’, cî tari bun la suflit ești... mâca-ț-aș!... ― Pentru a putea discuta deschis, e bine ca pe dumneaei s-o conduci la poartă - i s-a adresat profesorul lui Gruia. ― Am Înțeles. Îi voi explica eu ce are
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt sigură că mă veți Înțelege, chiar dacă uneori... sar calul. ― Din parte-mi, nu vei avea reproșuri... Acuma Însă te rog să suni la poartă, s-o trimită aici pe piranda... După câteva minute, țiganca era În cabinetul directorului. ― Sărut mânuța matale, domnu’ derecturu’. Iaca am vinit. ― Te-am chemat, să-ți dau inelul. De te cheamă la Miliție sau la Securitate, le spui cum a ajuns inelul la doctorul Cuc și că, dacă nu te lasă În pace, Îi reclami
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Între timp, s-a Întors infirmiera. ― Hai, fugi În salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așa că iarna copiii nu duc lipsă de mămăligă, cărniță, lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea să doarmă pe pernă și să se plimbe de mânuță, fie în parc, fie în pădure sau pe malul apei. Ca să nu mă lovească băieții cu bițicheta, zicea; ca să nu mă fule Lupul ca pe Scufuță; ca să nu cad în apă... ca să mol. Că plândzea mama... si tata plândzea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica, ca să am si eu un molt! Moltul meu!... Înțeledze odată! Bunica a avut tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu un la revedere gâtuit, fără să țină seama de opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuminte... * * * Întâlnirea cu Moș Crăciun a fost cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuminți și ascultători numai de vorbă bună, că-i în folosul vostru. Of doamna! Vai doamna! Vă rugăm frumos să nu ni-l luați pe Moș Crăciun! Noi îl iubim pe Moș Crăciun!! Plângeau în hohote mai toți copiii cu mânuțele potrivite ca pentru rugăciune. * * * Revenită acasă, cu ochii în lacrimi și într-o stare de agitație neobișnuită, fetița i-a povestit mamei despre cele discutate la grădiniță. Să știi, Sabinuca mamei, că doamna și colegul tău au dreptate... Doamna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dispus. La bună vedere, domnule Geambașu. Păstrează plicul, doctore! Numaidecât formați-vă deprinderi de igienă personală, oameni buni!! Și i-a concediat fără alte explicații, doar prin a-și consulta cu atenție sporită cronometrul în semn de mare grabă. * * * Sărut mânuța, doamna doctor! A întâmpinat-o pacientul Geambașu pe cunoscuta doctoriță și doctor, cu zâmbetul pe buze la venirea matinală a acesteia la cabinet. Răspunzând la binețe, l-a fotografiat numaidecât și și-a dat seama că suferința trecuse. Nemaifiind alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca un magnet. Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poziție socială, dar nu aveau dreptul, ori dorința, de a se Împăuna cu ea. Ceva propriu negustorilor Înstăriți sau Înalților funcționari care, fără a aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sechele, chinuri, suferință... pentru fiica ei. Și cum altfel oare ar fi putut să procedeze într-o asemenea situație o mamă? * I-am pus branulă și acul e scurt și subțire, n-o jenează, dar e mai sigur dacă e mânuța legată de pat, e copil și știți ce imprevizibili sunt... Se poate mișca și în somn, adăugă asistenta. Când o să se trezească am să-i explic de ce i-am pus perfuzie, de ce am legat-o de pat, și poate că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rămână tare, cel puțin în fața lui Arm, pentru ea. Da, Arm, așteptăm analizele, apoi o să vedem ce se poate face. Îmbrățișeaz-o și din partea mea, te rog. Arm puse telefonul jos și se așeză pe pat, lângă Mădălina. O prinse de mânuța liberă și o strânse ușor. Asistenta intră să controleze perfuzia. După perfuzia aceasta, dacă vreți să o îmbrăcați în pijama, am să vă ajut și eu, spuse ea amabil. Arm realiză că Mădălina era încă îmbrăcată cu pantalonașii și cămașa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar era meningită. În a treia zi Mădălina deschise ochii. Arm o privi îngrijorată. Te doare capul rău, mami? Mă doare, puțin. Ce e aia, mami care curge în tubuleț? Armanca începu să-i explice de ce are perfuzie, de ce are mânuța legată de pat, de ce sunt la spital. Mă speriam rău dacă nu erai tu aici! Știu, de aceea am și rămas cu tine. Tati? Tati știe ca sunt la spital și că am o perfuzie? Știe și va sosi cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ei, doamne păzește, Crăița se transforma rapid în cel mai aprig apărător al ei, deși uneori chiar ea o necăjea spunându-i grasa, grasa, căci Mădălina avea obrăjori bucălați și când râdea mai făcea și gropițe, și mai avea și mânuțele grăsuțe, ca de păpușă. Da, mai rămăsese să cumpere un cadou pentru Arm. Și trebuia să fie ceva cu adevărat deosebit. Arm nu se lăsase niciodată cumpărată cu daruri, iar acum, cu adevărat, cadoul pentru ea trebuia să semnifice mult
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Sandra Brown". Contactînd subiecte spinoase, eseistul o dă pe witz: „Or, dacă nu «sărăcia lucie» e problema, rămîne să decidem, cu tot riscul, ce e mai dezirabil, și anume ca societatea (fie, ea, chiar SSR sau USR) să-și ia «mînuța ei grăsună de pe noi»; sau, dimpotrivă, să ne stipendieze, în vederea unui mic confort, - pentru ca, la termenul scadent, să-și ceară inevitabila dobîndă?! Să fie plătit, dar numai după, e ... conzult; în avans, însă, - cum s-ar zice tot pe-ardeleană
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
spui ceva despre urechile lui te bat de te rup! - Am înțeles, zice Bulă. Când ajung în casa vecinilor și dau cu ochii de copil, Bulă zice entuziasmat mamei copilului: - Vai ce copil frumos! Mama răsufla ușurată. Bulă continuă: - Ce mânuțe drăgălașe, ce piciorușe frumoase... și ce ochi frumoși! Ce-a zis doctoru', vede bine? Mama: - Da, vede bine, de ce întrebi? - Pentru că dacă va trebui să poarte ochelari, a belit-o! Citește și:
BANCUL ZILEI: Băsescu pe moarte () [Corola-journal/Journalistic/67834_a_69159]
-
să cred că au putut să spună așa ceva. Am stat de vorbă și cu alți medici, care mi-au spus că este vorba despre o malformație genetică și copilul meu nu a avut niciodată acele porțiuni din piciorușe și nici mânuța". Mi-a arătat talpa, mi-a arătat călcâiul. Unde au dispărut?" Bărbatul precizează că sarcina soției sale a fost ținută sub observație de o doctoriță de la Spitalul de Urgență din Petroșani. El își amintește: Mi-a arătat talpa, mi-a
Copil născut fără picioare și mână. Medicii au spus că e sănătos by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/75776_a_77101]
-
Anotimpurile vieții (probabil în consonanță cu cele vivaldiene), apoi cele patru elemente și cele patru puncte cardinale par a delimita etapele acestei curgeri notate fără majuscule (doar numele biblice, precum și numele celor dragi sunt scrise cu litere mari). Ciclul stepe (mânuța cu răni, coțofana, cu mestecenii albiți în tinerețe) are drept leitmotiv versul "rozioare buze moi am tot iubit cât a fost să mă mai țină vlaga", cu care începe fiecare strofă de mijloc. Tema rătăcirii, a risipirii se conturează prin
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
cu strune plânse..." și, pentru a o ilustra, voi cita în întregime unul din poemele emblematice ale volumului: "o să-mi fie teamă să-mi aduc în casă trupul obosit și plin de răni / ca fâneața toamna de brândușe scoase ca mânuțele la vămi/ nici o altă față peste chip să-mi trag n-o să-mi cadă niciodată bine/ pielea asta-n care abia de-ncap sufletul în ea nu mi-l mai ține. /rozioare buze moi am tot iubit cât mi-a
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
mă privesc în oglinda secerând prin casă/ floricele mici de busuioc grămăjoare strânse pe o masă/ încât aș dori să stau pe loc așa cum stau crucile-n privirea/ dumnezeului ce m-a lăsat în trup să-mi fac ferfeniță fericirea" (mânuța cu răni). Ciclul prerii (saci cu ierburi, musculița, cheful) pregătește atmosfera distileriei: focul sacilor de "ierburi arse de demult" aprinde vinele poeziei și distilează alcoolul vorbelor, în timp ce musculița vieții joacă în aburii fierberii : "poate că alcoolul să fi fost de
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
pe Mihai, căci nu mai putea de dorul lui, și că a doua zi nu l-a mai lăsat să plece, oprindu-l la prânzul de Paște, unde l-a răsfățat cu friptură de miel cu portocale, preparată chiar de mânuța ei. Întrebat de reporterii Libertatea, dacă sunt șanse ca el și Iulia să mai locuiască sub același acoperiș, Mihai a spus: “Da, și suntem pe drumul cel bun!”.
Mihai și Iulia Albu s-au împăcat. Vezi ce au făcut de Înviere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72362_a_73687]