1,063 matches
-
de lapte închegat, iar domnii care le însoțeau aveau un aer serios de trezorieri la o bancă elvețiană. Fuma țigări ieftine, închipuindu-și cum funinginea fină se strecoară sub gulerul domnilor paltonați, murdărindu-le cămășile pe care mașini de spălat, mârâind înfundat, le vor răscoli și amușina, suflând spumă asupra lor", scrie, fără să stea pe gânduri, Mitchievici. După care, când acest bătrân meditativ va începe să rememoreze vechi rendez-vous-uri cinematografice, întregul fragment, reluat cuvânt cu cuvânt, va fi subtil transferat
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
țin piept asaltului hollywoodian. Și el este un obișnuit al Cannes-ului de unde, în 1996 a plecat cu Palme d'Or și premiul Fipresci pentru Secrete și minciuni. Mr. Turner este un domn masiv, greoi, supărat parcă pe toată omenirea. Mârâie tot timpul iar uneori, dacă nu are chef să scoată un cuvânt, ai impresia că grohăie. Nu e de mirare că, atunci când pictează, pentru că aceasta îi este meseria, scuipă direct pe pânză, pentru a dilua vopseaua. Numele lui întreg este
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
cei doi tătari care n-aveau vîrsta de armată. După încă vreo cîteva zile, tinerii hingheri adunaseră de pe străzi majoritatea cîinilor fără proprietar declarat. Dar nu izbuteau să-l prindă pe Leuțu. Cînd dădeau să apropie de el, ziua, îi mîrîia de la distanță și fugea fără grabă pe vreo stradă lăturalnică. Iar dacă hingherii se țineau după el ieșea din oraș, pe cîmp. Și atunci chiar o lua la fugă, dar nu de frica urmăritorilor, ci din instinctul lui de corcitură
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
cu lațurile lîngă casa Chelului și acolo l-au prins, în timp ce suspina după Neli. Leuțu nici măcar n-a încercat să se ferească de juvățurile lor, de parcă îi așteptase. De-abia după ce s-a simțit prins în laț, a început să mîrîie a rău, apoi să latre cu spume la gură. În loc să se liniștească atunci cînd hingheruții l-au mai slăbit din gîtuitură, s-a repezit la ei, iar ei, de frică, l-au beregățit de tot cu sîrma lațului, deși fetele
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
înseamnă să ai dreptate; irlandez - să greșești"), Lionel Ray ne servea aforisme: "La Pythie ne dicte pas des symphonies". Voia să-i contrarieze pe toți și reușea. Ne-am enervat că nu accepta apropieri între muzică și poezie. Eu am mârâit ceva despre origini (desigur, despre cele comune ale muzicii și poeziei...) și i-am povestit legenda lui Hesse despre poetul învins în turnir (lupta s-a uitat, numele reginei s-a uitat, dar se mai știe textul prăpăditului învins - Chagrin
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
dinți cariați ce nu poate scuipa Aici nici în picioare, nici jos nu se poate sta Nu e nici măcar tăcere în munți Doar tunet uscat și sterp, fără de ploaie Nu e nici măcar singurătate în munți Ci fețe posomorâte, roșii, ce mârâie și rânjesc Din usi de case de chirpici crăpate. De-ar fi apă Și nu stâncă De-ar fi stâncă Dar și apă Și apă Un izvor Un ochi de apa între stânci De-ar fi sunetul apei doar Nu
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
gest la fel de cavaleresc în favoarea lui Sue îi aduce pe cap un val copleșitor de admirație și amabilitate în fața cărora se revoltă fără prea mult succes. Bătrânul buldog își marchează teritoriul și altfel decât cu jeturi fierbinți de urină pe arbuști. Mârâie, se schimonosește, se învârte cu pușca la marginea peluzei cu un aer marțial, scuipă scârbit-demonstrativ de câte ori are ocazia, beștelește acru orice încercare de apropiere, ce mai, se dă la om, mai ales în ipostaza sa de alogen: chinez, negru etc.
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
Preotul Chirculescu din cartier a ascuns atunci sub masa din altar o întreagă familie de evrei. De asemeni, de remarcat e scena sosirii rușilor în Capitală. Pentru moment, ei au făcut impresie cu marile camioane americane "Hanomag", printre care "mai mârâiau și câteva Zissuri rusești". Impresie înșelătoare, pentru că după ele, s-au scurs zile în șir "convoaie nesfârșite de căruțe, care înaintau ca dricurile de înmormântare", conduse de bătrâni certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
taxiul: „Haidem, Iosif, vă las întâi pe dumneavoastră și apoi ajung și eu acasă”. „Păi altfel, cum?”, s-a mirat el. „Altfel ar fi să mă lăsați mai întâi pe mine acasă”. „Asta nici nu-mi venea în cap” -, a mârâit Brodski, urcânduse în mașină.(...) Iosif Brodski nu a compus versuri orientate politic: nici PENTRU, nici CONTRA. Pe el îl frământau chestiunile filosofice ale existenței, problemele vieții și ale morții, spiritualitatea omenească, onestitatea, probitatea și independența față de orice putere. El nu
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
al ruinei. E un sistem de pîrghii care-i poate azvîrli într-o prăbușire ucigătoare în fiecare clipă. Se apropie de prada lor, carel fixează cînd pe doctor, cînd pe Roger, mișcîndu-și repede capul într-o parte și-n cealaltă. Mîrîie nesigur, coada plesnește constant laturile colțului în care l-au înghesuit. Cînd Roger, care are lanterna, încearcă să i se apropie de șale, cîinele, prin cine știe ce circuit, își amintește cealaltă lumină care a venit din spate în ultimele zile -lumina
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
ceva mai departe de ceilalți. Gâfâia puternic. Se vedea că drumul, ușor pentru tovarășii lui, pe el l-a ostenit. Își linse rana, iar și iar. Apoi, deodată, unul dintre lupi se ridică și veni lângă el. Îl mirosi. Roșcatul mârâi, dar celălalt nu se urni, ci continuă să-l privească cu insistență. Apoi alți doi se apropiară, rigizi, tăcuți. Acum îl priveau, cu asprime, trei perechi de ochi cu sclipiri verzi. Se însera încetișor. În amurgul ce se lăsa, privirile
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
tul replicilor lor, de care Ora nu mai era capabilă, de care nu fusese niciodată capabilă. „Alarmă falsă”, spusese Neta, chicotind - dar oare el își dă seama cît de mult îl iubește și cît de mult suferă din pricina lui? El mîrîie: - Tot nu înțeleg de ce ești furioasă. - Furioasă? întreabă ea, aruncîndu-ș i capul pe spate și eliberînd un jet toxic de ironie. De ce aș fi furioasă? Ce motive aș avea? Din contră, ar trebui să fiu fericită, nu? - Pentru ce? - La
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Bobu, omul de nădejde al lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu, în timpul unor întruniri oficiale desfășurate la reședința de la Snagov. “O sursă de încredere îmi povestea că, la un moment dat, când labradorul favorit al cuplului dictatorial a început să mârâie amenințător, secretarul CC al PCR, membru al cercului intim al puterii, principalul aghiotant al Elenei Ceaușescu la Comisia de Cadre a PCR, deci Emil Bobu, s-a adresat dulăului cu cuvintele: “Fiți cuminte, vă rog, tovarășe Corbu!”, scria Tismăneanu, care
Ponta îl compara pe Emil Boc cu Emil Bobu. Vezi povestea lui Bobu şi asemănările dintre cei doi () [Corola-journal/Journalistic/45551_a_46876]
-
nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly, făcîndu-se nevăzută cu casoleta ei albă plin de fructe roșii. Asta-i hoție pe față! Vînzătorul de căpșuni, tînăr, gălbejit, slab și nevoiaș, își înălță chipul mîrîind, fixînd cu privirea fereastra la care tocmai reapărea Molly. Cînd le văzu împreună pe cele două femei, zise, prefăcînduse că-și vede de treabă cu cîntarul lui sclipitor: - Costuri suplimentare! Ce știți dumneavoastră despre așa ceva? - Atunci urcați la o cafea
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sufocat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
va mai vorbi de Cronica de familie, fiindcă ea arată (?!) că clasa dominantă a căzut în urma viciilor sale, și nu în urma luptei clasei muncitoare (?!)!" Câtă ingeniozitate, ca să distrugi o operă care s-a impus și în Franța capitalistă, unde toți mârâie împotriva „tendențiozității" ei, dar nu o pot nega. Numai Beniuc și ciracii săi vor s-o distrugă, și, dacă se poate, să mă distrugă și pe mine. În ce stare de spirit pot scrie eu acuma, când am atâtea dificultăți
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
acesteia nu îi era foame, dar nici pe el nu-l lăsa s-o pape. Pe loc, toate visele i s-au spulberat ca niște bule de săpun“. Jocul sadic continuă până la revenirea editorului, ogarul nefăcând intrusului nici o concesie și mârâindu-l necruțător chiar și atunci când gândurile acestuia nu sunt flatante pentru stăpânul casei. Intențiile parodice sunt de altfel evidente de la bun început, lumea lui Anton Șleahtițchi e una caricaturizată, cu un ingredient esențial: o anecdotică a cotidianului, a existenței tumultuoase
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
vom uita în oglindă spunându-ne cât de tâmpiți am fost. 10 ani în care Ponta va fi președinte cu premier cine va vrea el, când va vrea el de câte ori va vrea el. Și dacă va fi așa, să nu mârâie nimeni", a declarat Berceanu pentru ziare.com. Berceanu avertizează că cei care își doresc să fie prezidențiabili și se "agită" mult în sensul ăsta nu au sorți de izbândă. "Sunt unii extrem de agitați sa ajungă candidați. În general, sunt hotărâți
Berceanu: Ponta are prima șansă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29486_a_30811]
-
sălbăticiți atunci când nu le au. Aceștia sunt întru totul oglinda noastră de dependenți față de Statul-stăpân, Statul-tiran, Statul-satrap, atotputernicul Stat care ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim înfundat. Înrăiți, sălbăticiți, câinii sunt un etalon al stării în care noi ne zbatem. Pe scurt, câinii nu sunt câinoși. Oamenii, da. Peste un timp, când aceste rânduri vor ajunge sub ochii fratelui meu cititorul, el nu le va înțelege
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia a putut zice Leanca, aplecând urechea. - Asta om e, sau corcitura de măgar cu catar?! Văd că, în loc să vorbească, mârâie, hârâie, dracu să-l ia! - Nu prea aude, șefule! - i-a răspuns Cercelaru. Pândele a țipat către Leanca încât au auzit și cei ce erau afară, apoi i-a repezit și o cizma în c... - Cum te cheamă? - Leanca! - a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și capacitate profesională. Sunt plecată din România de 15 ani și călătoresc deosebit de mult, fapt pentru care mintea îmi este în întreaga lume, dar...inima mea este, si va fii întotdeauna, în România.” a declarat Marinela Ardelean, Brand Manager Foss Mârâi și cel mai bun somelier din România. Suma totală strânsă în urmă evenimentului Bălul de La Castel este de 100.000 lei (bani ce reprezinta contribuția participanților prin cumpărarea invitațiilor, suma obținută în urmă licitației caritabile, dar și sponsorizările în bani
Balul de La Castel a mobilizat 100.000 lei pentru copiii cu dizabilități din Iași [Corola-blog/BlogPost/95323_a_96615]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ILUSTRATĂ DE TOAMNĂ CU AROMĂ DE MENTĂ SĂLBATICĂ Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului el răstălmăcea temător cuvinte un câine furios alunga trecătorii din minte mârâind printre plasa cu vise prea multe lucruri nepermise sărmane suflete captive și închise râul curgea printre galben cuminte copacii valsau câte doi un pas înainte un pas înapoi ea nu știa cum să mai citească poeme uitate prin scorburi și
ILUSTRATÃ DE TOAMNÃ CU AROMÃ DE MENTÃ SÃLBATICÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373778_a_375107]
-
Simona Tache Faza amuzantă, cu copiii, la circ. Copiii - băieți, unul la vreo 3 anișori, altul la vreun an jumate. S-au bătut și s-au înghiontit pe tot parcursul spectacolului, până la momentul când un tigru a mârâit puțin la dresor, când s-au întrerupt și au devenit atenți. După care, tigrul n-a mai mârâit. Întrebare uimită de la puștiul de 3 ani către taică-său: - Nu-l mănâncă? - Nu. - Ăăăă... După care au reînceput să se caftească
Îl mănâncă tigrul pe dresor sau nu-l mănâncă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19402_a_20727]
-
altul la vreun an jumate. S-au bătut și s-au înghiontit pe tot parcursul spectacolului, până la momentul când un tigru a mârâit puțin la dresor, când s-au întrerupt și au devenit atenți. După care, tigrul n-a mai mârâit. Întrebare uimită de la puștiul de 3 ani către taică-său: - Nu-l mănâncă? - Nu. - Ăăăă... După care au reînceput să se caftească-ntre ei, ignorând cu nonșalanta spectacolul.
Îl mănâncă tigrul pe dresor sau nu-l mănâncă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19402_a_20727]
-
covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsându-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele ridicându-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]