320 matches
-
alea de le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu ascult astfel de discuții. Sunt mai mult atent la cadența gândului meu. Încet-încet am alunecat și eu între ei. Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Eu am vrut să scriu. Dar n-am avut putere. Am rămas tehnician geolog. Privesc spre cel rămas în ușa crâșmei. Îl văd cum șovăie, copleșit de o tristețe cu adevărat împovărătoare. Manuscrisul pierdut îl face să simtă dintr-odată mâzga în care colcăie cu toate visele lui, cu toate semețiile lui, cu toate rătăcirile lui, cu toate înfrângerile și bucuriile lui. Aici, de la capătul textului, din locul în care Moartea încă șovăie să vină, lăsându-mă să-i simt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
minoră, lipsită de minim efort creator. Personajul se trăiește atât de bine pe el însuși, încât e zadarnic să-l mai și scrii. Este deja gata scris. Textul s-a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că așteptarea sa fu zadarnică; pe măsură ce se rostogolea pe scările În spirală, trupul femeii devenea tot mai fluid, scurgându-se ca o pastă roșie pe trepte, sfârșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturându-se de mâzgă, se ridică un trup alb, inconsistent, asemănănător cu un limax. Privind această imagine, pe masterand Îl apucă disperarea. „Prin urmare”, Își spuse el, „nici pe lumea asta, nici În cealaltă nu reușim să scăpăm cu totul de ispită. Instinctele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măcar o parte din progeniturile ce vor vedea lumina zilei nu vor avea nicidecum un chip omenesc, ci vor semăna cu niște melci... Oliver Îi și vedea, În Închipuirea sa, cum se târăsc pe câmp, cu trupul siniliu acoperit de mâzgă, Întinând tot ce le ieșea În cale. Parcă simțindu-i frământările, profesorul Perjovski, Înainte de a dispărea pe ușa ce da În salonul vecin, se Întoarse spre Oliver și-i făcu, În semn de amiciție, din ochi. „Într-adevăr, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o greblă. Nu știu de ce, Noimann privi În direcția acvariului, dar nu-l văzu În prima clipă. Acvariul atârna ca o colivie agățat de tavan. Peștișorii Înotau printre scoici și printre proteze. Dinții albi de ceramică erau acoperiți de o mâzgă verzuie. O mulțime de viermișori roiau printre gingiile de plastic. „Clinc Advance. Implantologie ORALĂ. DentalPlus&Minus tratează fără operație! Fără internări! HEMOROIZI. FISURI ANALE. Folosiți Proculine AU!” De când cabinetele de implantologie orală se ocupau de hemoroizi? Noimann nu aplicase această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe cât de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și Întreaga realitate din jurul lui făceau corp comun cu această pastă lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
faptul că nu s-au plantat arbori pentru a face umbră, astfel că în timpul zilei căldura este năucitoare, iar în zilele în care bate vântul, aduce tot nisipul pe podelele caselor, depunându-l prin colțuri, așezându-l ca pe o mâzgă pe suprafața băuturii celor ce vin la club. Membrii clubului sunt o adunătură aspră, neînduplecată, care-i tratează pe nouveniți cu un amestec respingător de gelozie și dispreț. Disprețul este unul de tip universal, indus primilor bărbați care au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintre maluri. * * * Când și-a recăpătat cunoștința, Homer zăcea pe un povârniș de nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
străini de părțile noastre nu cunoșteau șoseaua și se trezeau brusc, după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze, dar au fost și destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-au repezit fie În duzii de pe marginea șoselei, fie printre ei și apoi În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-a stricat brusc. Ningea cu fulgi mari, apoși, care se topeau sub roțile mașinilor devenind mâzgă - un fel de slănină în putrefacție. Înghesuială mare în autobuzul 102. La radioul din cabina șoferului, vocea șmecheroasă a speaker-ului anunța că în Gara de Nord intrase alt tren cu două mii de mineri din Valea Jiului. Cred că era a treia mineriadă de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tine, nu! P'ormă, se mută la masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și zice: Băi, Sile, băi! Uite ce-ai făcut, dementule! Nenorocitule! Mi-ai luat-o înainte! De supărare, își pierde aderența, patinează pe mâzga aia de scăpău, cade într-o rână, și... Inventezi! Eu am auzit altceva, îl corectează Avocatul. A fost o ne-nțelegere, se pare, la mijloc. Era tot vară, cald, Silică intrase în sevraj și umbla cu-o cipilică roz și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea un asemenea gând. Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mișcă prin hall cu pași nerăbdători. Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om - și vede săculețul alb, pătat de vin și de mâzgă neagră, și degetele ei lungi, uscate așezându-l mai bine în sicriașul de oseminte... Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om și urma mâinii lui să o ai atât de vie sub ochi, ca și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă unde pământul era și mai plin de omizi și alunecam la fiecare pas pe mâzga lor lipicioasă. Cu greu am ajuns la albia din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în el și am înțeles că nimeni n-avea scăpare acolo... omizile urmau să-i înghită pe elefanți, să-i acopere sub nămolul lor foșnitor, dar, intrând în mâzga lăsată de omizile moarte, mureau la rândul lor în mlaștina aceea aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zi, dând seamă public de efectele lecturii, faptul că în doar câteva luni ți-e dat să treci din homosexualitatea lui Gide și Tennessee Williams în diabolicul arhitecturant ce încrâncenează lectura unui roman precum Hawksmoor, de Peter Ackroyd, înotând prin mâzga profanatoare din Mutilare a lui Dan Stanca, torționările din Ochiul și pulberea, de Liviu Bârsan, suita bestială, cu violuri în lanț și dezvirginări cu degetul din Ana Maria și îngerii a lui Radu Aldulescu, sexualitatea debordantă a unui Hanif Kureishi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
început, apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește pînă cînd piciorul îi lunecă și căzu pe trotuarul plin de mîzgă, învinețindu-și șoldul și umărul și udîndu-și pantalonii. Cînd se ridică în picioare, disperarea luă locul panicii. Simțea o dorință puternică și definitivă de a pleca din oraș, egalată doar de convingerea că străzile, clădirile și oamenii bolnavi se prelungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își puse gura pe a ei. Peste o clipă, ea lunecă spunîndu-i: — Noapte bună, Duncan. — Noapte bună... O să te văd mîinie, da? Da, mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gândurile în altă parte. Intră și administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare și melodios, parcă era pe scenă. Oricum, erau puțini, unii trăgeau chiulul și, câteva momente, Dan îi invidie. Lumea se îmbrăcase ceva mai grijuliu decât în zilele obișnuite, dar mâzga de pe stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu mișcări moi, ondulate, ca un șarpe uriaș. Șoferul căzuse într-o rână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]