1,739 matches
-
singura cunoaștere veritabilă, că, de fapt, cunoașterea înseamnă știință, adică acel tip de cunoaștere matematică a naturii introdus în epoca lui Galilei, și că tot ceea ce a precedat această implantare a științei riguroase în Occident nu a fost decât un mănunchi de cunoștințe neorganice, intuiții confuze, ca să nu spunem prejudecăți și iluzii. Nu putem totuși scăpa din vedere faptul că începuturile sunt întotdeauna partea cea mai dificilă; și cum ar fi putut umanitatea preștiințifică, lipsită într-adevăr de toate mijloacele pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale vieții, de vreme ce empiricul, primul dublu al acesteia, nu intră în sfera scientificității decât odată cu epoché-ul sensibilului și cu instituirea idealităților care permit doar ele o cunoaștere adecvată a acestuia. Contingența de care vorbim este în ultimă instanță cea a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman o expresie cât mai obiectivă și mai științifică posibil, o expresie matematică. Construcția și deconstrucția iluziei obiectiviste a proiectului galilean aplicat omului ne permite să surprindem în geneza lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească un loc deopotrivă derizoriu și predefinit. Pe de altă parte, acest mănunchi tentacular de activități impuse nu mai este al vieții, ci al tehnicii: când una dintre aceste activități devine totuși, și aceasta în mod necesar, cea a unui individ în sarcina căruia cade, acesta i se supune într-o pasivitate care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îl iubesc pe tata, dar niciodată nu l-am înțeles cu adevărat. Mai târziu - nu știu exact cât de târziu -, când am părăsit casa pentru needucabili, ajunsesem la Avram, care se pregătea să-l sacrifice pe Isaac. Mai precis, la mănunchiul de nuiele și crengi pe care le poartă Isaac în spinare, adică lemnele pe care Avram le va folosi pentru rugul jertfe. De fapt e uimitor de puțin combustibil pentru o jertfă atât de mare. Trebuie să spun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acest fapt spune mult despre substanța cărții lui Schopenhauer. Căci dacă Maiorescu - o fire socială, voluntară și diametral opusă față de profilul psihologic cerut de îmbrățișarea convingerilor lui Schopenhauer - a tradus Aforismele, înseamnă că a văzut în ele altceva decît un mănunchi de reflecții morbide. Una din temele atinse cu predilecție în carte este problema urîtului. De ce i se face omului urît și cum poate scăpa de această stare? Potrivit filozofului, urîtul nu-i apucă decît pe acei oameni care nu și-
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
unor persoane care doar cochetează cu proza: Închideam ochii și în dosul pleoapelor mele explodau zeci de flash-uri portocaliu-galben-alb-concentric-punctiforme care se succedau preț de câteva secunde, pentru ca apoi, stinse brusc, să lase loc pe retină imaginii ireale a unui mănunchi încâlcit de dâre orizontale remanente, asemănătoare cu urma mobilă a farurilor unui automobil imprimată pe filmul supraexpus al unui aparat de fotografiat abandonat, pe trepied, la marginea unei șosele." (pp. 212-213) Romanul lui Ovidiu Simion, Virginica, pare - și, până la un
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
cum arată) instrumentul, cel puțin în unele din variantele sale moderne, pentru uși de case sau mașini: "ŤSpecialiștiiť folosesc diferite mijloace tehnice, cum ar fi cheile potrivite sau Ťpontoarcať - un dispozitiv puțin mai mare decât o brichetă, care cuprinde un mănunchi de lamele metalice care, introduse în broască, iau forma cheii, permițând deschiderea ușii" (Gazeta de Sud, 12.08.2006); " Se merge cu cheia potrivita sau cu Ťpontoarcať - o sculă, ca un pieptene mic, care este introdusă în butuc pe o
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
porțiunea de 2/3, de jos, dotată cu o ușă și cu o fereastră dreptunghiulară și cu o altă fereastră de sus, în forma literei „T“ (cu fascia superioară convexă), ajurate negru. În cartierul 2, în câmp roșu, se află un mănunchi compus din cinci spice de grâu (câte două pe flancuri), alternând, în formă de evantai, cu doi știuleți de porumb, totul de aur. În cartierul 3, în câmp roșu, se află un nufăr cu floarea de argint, așezată pe frunza
HOTĂRÂRE nr. 1.126 din 7 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259431]
-
plus, autorii trebuie să fi fost hrăniți de un imbold al competiției lexicale: cei doi și-au propus să se întreacă în fabulație sarcastică, scriind fiecare cîte un text pe o temă dată, pentru a-l insera apoi într-un mănunchi de dublete interpretative, publicate în revista Orizont la rubrica „Narrenturm” (). Urmarea a fost un foileton scris la două mîini, cu articole puse în oglindă, cititorul putînd compara cîtă imaginație și vervă poate arăta fiecare protagonist. De fiecare dată, tema le-
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
decât la Zlatna, acolo, jos, îi plin de soldați! -răspunse cel întrebat. Apoi se urniră discuțiile, încet, cu pauze mari, îndelungi. Între timp, careva mai ațâța focul, ori îi mai punea câte-un buștean mare; în asemenea clipe, un întreg mănunchi de scântei se ridica în fum, de parcă acela le-ar purta în sus, în roi, spre stele. Se înseră. Dar, pare-se, Gavrilă era încă bănuitor. Mai zicea și el cîte o vorbă, dar își ținea mâna dreaptă în cingătoare
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
și totuși respectuos față de inexorabilul rostindu-se într-o atare dispariție. Cum oare, înalt și vrednic de privit, cum se așternuse dintr-odată, fără apărare, sub secerea nemiloasă? La cele 9 capitole cîte îmi plăcuse a-i dedica, într-un mănunchi de Limpezimi, pe care, nu-s nici doi ani de atunci, i le atîrnam în cunună, se adaugă, iată, pentru a le împlini fatidic, o mișcare ultimă, - un fel arioso dolente - , unde, nemijlocit, vibrația luminoasă e somată să devină destin
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
aceea, în volumul de față, nimeni nu poate convinge pe nimeni și toți se despart la fel cum erau înaintea dialogului. Ce înseamnă asta? Că pretenția unui dialog fără prejudecăți e literă ineptă: orice intelectual își sprijină mintea pe un mănunchi de premise vitale, iar printre ele se află și gustul de tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția inițială. Acest gust precede orice judecată valorică, fiind o prejudecată cu
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
la mai multe nivele, ce își extrage seva din imposibilitatea definirii directe și imediate, dar și din încercarea constantă de a da un sens neliniștilor ființei. Lectura se soldează cu o concluzie amară, iscată atât de neputința de a aduna mănunchiurile și așchiile pe care le putem cuprinde cu mintea și inima, cât și din adevărurile implacabile rostite atât în sotto-, cât și în portavoce. Variabilele umanului trec în mod necesar prin raportările la alteritate: „identitatea mea sunt ceilalți”, afirmă poetul
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul rând mănunchiul de soliști din care s-au remarcat deja venerabilul Mircea Moisa, în rolul lui Padre Guardiano, Marius Chioreanu - Marchizul de Calatrava -, Fülöp Martin - Don Carlo di Vargas -, Marius Vlad Budoiu în rolul Don Alvaro, Liliana Neciu în rolul Preziosillei și
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
poartă ființelor nevorbitoare, nu m-am așteptat să găsesc o veritabilă incintă menită îngropării lor. Curiozitatea fiind mai puternică decît graba, am deschis poarta și am intrat. Pe o suprafață de aproximativ un hectar privirea îți era întîmpinată de un mănunchi de cercuri concentrice, separate între ele de alei pietruite, fiecare cerc fiind alcătuit din zeci de morminte înșirate cu strictețe geometrică. Fiecare mormînt avea o lespede comemorativă pe care erau încrustate numele animalului și durata vieții, pentru ca deasupra plăcii să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
sens, intențiile: „Piesa căreia îi dau viață acum, Fuga-Marea Fugă, îmi mai prilejuiește o bucurie deosebită, de care am parte pentru prima dată și pe care mi-am dorit-o de mult în secret: să pot lucra numai cu un mănunchi de dansatori, toți cu statut egal, partitura fiecăruia având egală greutate în compoziția coregrafică, fiecare fiind o personalitate care se pune în valoare pe sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
pe gînduri în marginea unei observații. În fine, e o naivitate să crezi că în filosofie un autor vorbește despre altceva decît un set de cuvinte pe care le ridică la rang de categorii. A filosofa înseamnă a recomanda un mănunchi de expresii ca drept mijloacele cel mai potrivite pentru a sesiza misterul existenței. De cît de inspirate sunt ele depinde și cariera lor postumă, iar atunci cînd tehnicitatea lor e seacă pînă la repudiu interior, atunci soarta lor nu are
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
în nici un fel de cădiță până atunci, iar pe deasupra eram îngrozită și de doamna Honey; însă Mary m-a asigurat că era mai mult gura de ea și că, în orice caz, o puteam oricând auzi când venea, căci, din cauza mănunchiului de chei, zdrăngănea mai ceva ca o căruță plină de ceainice vechi; iar dacă mai aveam ceva de comentat, atunci avea să mă spele afară, goală pușcă, la pompa din fundul curții. Am fost de-a dreptul indignată și i-
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
frapează la Grass e stupefiantul dresaj pe care, în anii ‘80-‘90, l-a suportat la palestra corectitudinii politice. Pentru un ochi obișnuit cu intonațiile multiculturalismului, Grass face figura unui spășit discipol care și-a învățat bine lecția, de aici mănunchiul de afirmații pentru care germanii au început să-l privească chiorîș: „Prefer mai degrabă să fiu țigan decît german. Sau altfel: pus să aleg dacă vreau, dacă trebuie fiu german sau polonez, a treia mea cale ar fi să fiu
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
cochilia unui univers spiritual: de aceea din 1975 și pînă azi expozițiile le-au făcut împreună, nelăsîndu-se dezbinați de influențe „prietenești și binefăcătoare”. Universul lor e un atelier creștin în care patrafirul lasă loc șevaletului și encolpionul e înlocuit cu mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de aceea autorul face periplul opiniilor nefavorabile la adresa expozițiilor „Prologului
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
ricoșeu, analizînd mărturiile celor care, murind clinic, nu mor de tot, revenind pînă la urmă la viață. Aceasta e miza cărții lui Șam Parnia: să verifice veritas de fide cu ajutorul empiriei medicale. În acest scop autorul face trei lucruri: descrie mănunchiul de semne ale morții clinice (ce se întîmplă obiectiv cu creierul atunci cînd murim), apoi setul de simptome ale morții clinice (ce resimte subiectiv persoană aflată în colaps) și, în fine, propune un procedeu menit a verifica aceste simptome. În
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
dea reprezentări. El sapă în cuvinte lăsînd cititorului libertatea ca, prin proprie imaginație, să-și urzească reprezentările dorite. Urmarea e că strictețea etimologiilor nu înlătură ambiguitatea fondului. Volumul are jargon, dar nu are viziune. La sfîrșit rămîi cu senzația unui mănunchi de bucle lexicale care nu au acoperire într-o idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai mult ghicită decît arătată, umbra unei himere divine. De aceea, Scufundătorii din Delos e precum
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
răspîndit fără dovezi zvonul că Pastior ar fi fost indirect vinovat de moartea poetului Hoprich? Scriitorul german este convins că dovezile care verifică supoziția pot fi găsite și conferă importanță și martorilor oculari. În cele din urmă, sursa ultimă a mănunchiului de informații este tot securitatea, dar este oare aceasta suficient pentru a-l învinui în acest fel pe Pastior? Răspunsul lui Dieter Schlesak sună astfel: „Este îngrozitor cum Securitatea continuă să triumfe, este un infern de relații. Dar informatorul Pastior
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația pe care Nietzsche o exercită asupra posterității vine din arta cu care a știut să se pună în lumină, căci adevărata miză a operei lui nu stă într-un mănunchi de idei sau într-un tabel de concepte, ci în propria persoană. Cu alte cuvinte, Nietzsche este un regizor genial care montează o piesă în care actorul principal este el însuși. La capătul piesei, cititorul rămîne cu impresia că a
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
prima sa atestare, în forma tupet (mai apropiată de fr. toupet), se găsește în Vocabularul român-francez al lui Ion Costinescu, din 1870. Și definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai aproape de cea a etimonului francez: „moț, smoc, mănunchi de păr, de barbă, de pene”; „mișcare de nerăbdare și de mânie”; a avea tupet - „îndrăzneală, sfrunterie”. Semnificațiile - atât proprii, cât și figurate - sunt cele înregistrate de dicționarele istorice ale limbii franceze. Pentru trecerea de la sensurile „moț”, „smoc de păr
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]