533 matches
-
instructor de partid pe linie de agricultură, deci un mare specialist, pe care țăranii, cum sunt ei așaa, mai hâtri, îl numeau Colțan și spuneau despre el că pe unde calcă nu mai cresc nici mărăcinii. Era desigur o exagerare! Mărăcinii creșteau în voia lor peste tot. Prin urmare, în grajdul numit: Cornute Mari, tov Jugănaru strecura printre dinții îngălbeniți de tutun lapte proaspăt muls, iar în fața sa stătea smirnă tov Iftode, șeful sectorului, împreună cu tovărășica Arghirița, tânăra mulgătoare-șefă, care
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
ce-a fost./ Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, / Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Sensurile
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
cu ochii albaștri? mă sperie. zâmbetul ei îmi place... e mută. schimb privirea spre tine, mamă. tu ești vie. spun mereu că mi-e dor de tine, Andrei. mamă, în tine crește iarba amară. coasa cuvintelor apleacă turma urii. înfloresc mărăcinii. sunt frumoși. mi-e dor de tine, Andrei. printre secunde strecor frica și iubirea pierd... geometriile sufletelor sunt false, copile. mamă, taci. lasă fiarele libere. vor încolți ura. se nasc în oval luni noi. nopțile își scurtează trecerea. pe o
AMINTIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358596_a_359925]
-
da. se încruntă. din buzunarul bluzei scoate un șervețel. citește... mângâi mâna prietenului meu în ritmul în care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar fericit, după ce a prins câmpul în copite, întreg. am transpirat respirând cuvinte. Mulțumesc Dane! Referință Bibliografică: spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
o privire care să le spună: Da omule, ești frumos! Am nevoie de tine... Mi-e dor de scările pline de oameni, de scările în care viața clocotește. Patru etaje în care liniștea mă sperie. Copacii sunt tăiați mereu. Rămân mărăcinii, rămân buruienile timpului de acum, rămâne glasul spart al banalului să tocească treptele. Zâmbesc amar ecoului pașilor bătrânilor și sicriele își cresc numărul la ieșirea din fiecare scară. Nimeni nu se mai naște. Nimeni nu mai naște. Se moare tăcut
BĂTRÂNII DIN GÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358691_a_360020]
-
poemele utilizează subtile trucuri retorice pentru a echilibra emisia lirică și pentru a dubla existența în sine prin reflecția artistică: "Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfârtecată/ Prin mărăcinii filosofilor". Originalitatea vine din aparența de lume faustiană, din tensiunea premonițiilor: "Văzând stâlpul de foc ce se depărta/ Un muribund ar putea să se ridice din mijlocul/ Flăcării și să caute/ obloane secrete pentru ieșirea din ființă". Limba profetică din
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
deștept, prevăzător, chibzuit, stăpânit, rezervat în purtare, cult, învățat, cugetător și drept. Problema nu este ca nu știu către ce să mă îndrept, ci că nu m-am înhămat niciodată la o muncă definitorie, fără întoarcere. Răzorul e acoperit de mărăcini și mie îmi place să stau așa ... agățata între două lumi. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/02/05/intre-doua-lumi/ Referință Bibliografica: Între două lumi / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1132, Anul IV, 05 februarie 2014. Drepturi de
ÎNTRE DOUĂ LUMI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360311_a_361640]
-
Iată, iată Giumalăul! Strigă Vodă, iar ecoul Lunecă-n păduri bătrâne Și-i răspunde: „Da, stăpâne!” Hăt departe, colo-n vale, Unde vântul dă târcoale, Apa Bistriței străluce, Pe sub ferigi doru-și duce, Pe sub sălcii și arini Și crengi verzi de mărăcini, Iar pe malul plin de floare Paște-o turmă de mioare Lângă o înaltă stâncă, Într-o liniște adâncă. Și atunci, ca din pământ, Se aude-un cântec sfânt, Un cântec bine doinit De un glas meșteșugit. Domnul a lor
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
vesnicie.apusul își încovoaie gândul spre zenit...ingenunchiez încet în noaptein reverie și realitate...... XXVII. TE-AM CĂUTAT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014. te-am căutat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați; te-am căutat și-am dăruit florilor ce nu voiau să se deschidă o altă culoare; te-am căutat și-am hrănit spinii înfometați cu fâșii din umbră mea fără contur și m-a găsit amurgul încă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Săpând în vadul clipei iertător. Rămân pe stânci vitraliile sparte Tăcerile, blănd coapsele-și întind Și stele cad...Flori cu miresme moarte Când îngerii în raiuri se închid. Am mai gonit din noi încă o noapte Pe o Golgotă între mărăcini Și lumea mistuită e de fapte Cu dorul răstignit printre străini. ÎNTINDEM UNUL CĂTRE ALTUL MÂNA Întindem unul către altul mâna Întindem inima din piept bătând Când între noi se scurge săptămâna Și tu și eu nu suntem chiar oricând
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE-AM CĂUTAT Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014 Toate Articolele Autorului te-am cautat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați; te-am căutat și-am dăruit florilor ce nu voiau să se deschidă o altă culoare; te-am căutat și-am hrănit spinii înfometați cu fășii din umbra mea fără contur și m-a găsit amurgul încă
TE-AM CĂUTAT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360156_a_361485]
-
ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată ritmuri alerte de spaima.Poate dacă nu s-ar fi rupt de realitatea crudă ar fi observant zgârieturile de pe mâini și picioare făcute de mărăcini și spini în noaptea neagra.Dar rănile care o dureau cel mai mult ,erau cele ale sufletului,răni făcute de un sentiment puternic,de o așa amploare că nu mai conta nimic.....ucigașa dragoste.Chipul blând și scăldat în raze
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
bună Prăduită a fost de hoți! Am văzut acum Lumina, Când ieșită din tunel Ferecată strâns în lanțuri, Aveam gândul pus la cer! Am văzut pe fruntea Ta O cunună doar de spini, Cu o mână nevăzută Zmulgi din mine mărăcini! Am văzut în zori Lumina, Ochii mei au fost legați Cu eșarfe de întuneric, Ca și cei nevinovați... Și aud! Cred c-am fost surdă, Așteptarea-i tare lungă, Îngerul ce-mi stă de pază Mă ajută să fiu trează
AM VĂZUT ÎNGERUL DE PAZĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359826_a_361155]
-
de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din fl inte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
bună decât a găsit. Asta pentru că, ne spun miturile, așa au făcut Dumnezeu și Sf. Petru: au coborât pe pământ să îndrepte câte ceva. Doar că lumea funcționează ca în pilda cristică a semințelor care cad: unele în drum, altele în mărăcini, altele în loc sterp, unele în ogor. Doar ” Unii oameni își aud vocea interioară foarte clar. Ei trăiesc după ceea ce aud. Astfel de oameni ajung nebuni sau ajung legendă”, după cum ne spune eternul indian la începutul filmului ”Legendele toamnei”. În concluzie
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
O păpușă vie zvârlită în iarbă îmi spune mai mult decât o păpușă moartă frumos în landou. Zvârlită în iarbă, la marginea drumului, la marginea uitării, printre mărăcini și resturi de cadavre animale, printre nouri de praf și excremente. Și cu mâinile rupte din umeri. Și cu picioarele rupte din șolduri. Și cu un ochi albastru. Și cu un ochi scos. Și cu hainele rupte. Dar vie. Mai
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
pământului...să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu...o să vedeți cum ați făcut din voi un “sine qua non”, cum ați vârât (în istoria adevărată) opincile și pestelca, berta și gumarii, tălpile desculțe prin rouă și prin mărăcini, cântecul și bucuria de vreme bună când plouă și când viscolește...dar și sapa, și lopata, și grebla, și sarea din palmele voastre mângâietoare de mămăligă și pâine! Și o să vedeți pe mâinile cui au început deja să rămână minunile
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
mai știu când, eram fericit. Că avem undeva o casă, cu curte, la țară. Aproape. Într-o noapte, mergând spre ea, am ajuns într-o grădină așezată în pantă. Cu vie. Cu pomi, pe perimetru. Cu legume. Cu gard de mărăcini. Ne-am bucurat. . Asta e grădină noastră. Și ne-am pus pe treabă. Am lucrat acolo. Am mâncat poame. Și ne-am întors acasă. De unde o fi apărut grădină asta? Mă întrebam. Este a noastră. Parcă era altă. Nu. E
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate () [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
iau viața Într-un vis tivit cu umbre. 7 Unde-ai vrea să ajungi, Cînd nici nu ai venit. Merele cresc în pungi, Soarele-i la zenit. Dar de unde-ai crescut, Fără de rădăcini, Într-un timp ce-a trecut Numărînd mărăcini. 8 Dantele, cercei și farduri subtile, Culori înșirate de azi înspre mîine. Și jocul acesta cu petale celeste Este doar pentru doamele cele cochete Ce se scurg ca lumina între nori și ferestre. 9 În lumea mea reală cu galaxii
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
eu le mai văd uneori, cănd sânul tău se dezbrăca de plajă și se cufunda în valuri. (ELEGIA 37) Detașarea de realitate îi dă acesteia, realității, un suav sens poetic, pentru că poetul nu are timp să bată cîmpia inundată de mărăcini, el șlefuiește mantia de zăpadă a lumii și, a-i citi poeziile este un chin pe care mi-l asum cu bucuria christicului ce și-a crucificat trecutul în fervoarea viitorului: Se întâmplă să pierzi zi de zi la loteria
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
prin noapte spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară caii care rupseră hamurile și dispărură în umbrele nopții. Bieții boieri, prăfuiți, cu hainele rupte, zgâriați de mărăcinii din coclaurile prin care-i târâseră dracii, abia către orele dimineții ajunseră în sat. Căpitanul și câțiva oșteni tineri transportară cu căruțele toate proviziile la conacul unui boier bătrân, lipsit de moștenitori. Acesta puse la dispoziție nu numai spațiul de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
emisie. S-a lăsat apoi cu aplauze, probabil nu calitatea vocii conta cred, ci... trăirea, plăcerea pe care am pus-o eu în interpretare. Colegii m-au smuls apoi din carlinga avionului și mi-au făcut botezul, tăvălindu-mă prin mărăcini. Cu fundul și cu spatele în pielea goală m-au tăvălit fără milă prin tufele de mărăcini. Păstrez încă cu sfințenie și acum maieul cu urme de sânge și iarbă, chiar îmi face mare plăcere când îmi aduc aminte de
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
care am pus-o eu în interpretare. Colegii m-au smuls apoi din carlinga avionului și mi-au făcut botezul, tăvălindu-mă prin mărăcini. Cu fundul și cu spatele în pielea goală m-au tăvălit fără milă prin tufele de mărăcini. Păstrez încă cu sfințenie și acum maieul cu urme de sânge și iarbă, chiar îmi face mare plăcere când îmi aduc aminte de acele momente. Iar mama, săraca, timp de două săptămâni a cules din trupul meu cu penseta, ghimpi
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]