288 matches
-
50 eurocenți ai acces la internet 20 de minute. Cred că este aceeași firmă care le-a instalat peste tot. Spre seară merg în satul din apropiere. Observ case cu ziduri din lut, din chirpici, ca la noi. Un sat mărișor fără nici un magazin, de nici un fel. Vreo patru copii se joacă în spațiul amenajat pentru ei la intrarea în localitate. Bine că mai există copii! Trebuie să precizez un fapt: în toate localitățile din Spania văzute de mine există spații
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Iftimie a avut un suflet bun ca de înger. Cea dintăi casă care am văzut-o eu a fost casa lui Vasile Sofroni Iftimie, unde m-a născut mama și unde am crescut pîna la 6 ani. Era o casă mărișoară, lungă ca de 5 m și lată de 4 m. Era joasă în pereți. La intrare avea o tindă, care n-avea pod. Cum intrai în casă în stânga era un cuptor mare să doarmă 10 oameni pe el. Cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi multe și a făcut o claie stog de fân mai mărișoară. V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cel mai spurcat șatrar. În Baea am stat 2 ani la școală și am trecut tot in clasa întâi. În anu școlar 1895-1896 am învățat cu două copile a Dlui învățător Petru Cucescu, [7] un om frumos; pe cea mai mărișoară o chema Aglaia și pe cea mai mică Laurența. Amândouă erau foarte frumoase și au fost învățătoare la Piatra Neamț și amândouă îs în pământ. Și amândouă domnișoarele Cucescu cântau foarte frumos. Și mama lor Doamna Marița și Domnul Petru Cucescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nouă ani ai pruncului smuls de un vânt ursit pentru a fi supus inițierii devin o justificare din partea povestitorului pentru plâns: „pă unde călca, numai bolovani; unde punea picioru, numai bolovani. A-ncepu să plîngă șî iel pîn munți, copil mărișor, dă noo ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, motivul acesta fiind, conform lui Lazăr Șăineanu, specific doar basmelor românești. În cunoscutul eseu despre acest ultim basm citat, Constantin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
săturam de bălăcit și înot, ne apucam și băteam cu pietrele în apă, apoi unii în alții, de pe un mal pe alt ul ori într-un anumit loc, să ochim, să chitim, cum spuneau u nii dintre noi, cei mai mărișori. Hai, la chitit ! Dar chititul cu consecințe nefaste, pentru noi și mamele noastre, erau momentele când pietrele aruncate nimereau în diferite părți ale corpului nostru. Ne alegeam cu capetele sparte, ochii învinețiți, șchiopi din lovitura picioarelor ori bandajați tocmai la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
burta. n am uitat, totuși, să las ceva pere și pentru mama, să o îndulcesc și pe ea, că prea era amărâtă săraca. De amintiri se leagă și o altă faptă copilărească, tot din perioada culesului fructelor. Eram ceva mai mărișor și aveam în grijă recoltatul de pe copacii din chiar bătătura casei noastre, doi vișini, trei cireși, patru meri trei peri, fiecare la timpul lor, dar cu efort minim, gândeam. Încă din timpul vacanței de Paști am și cotrobăit prin podul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un capăt la altul al rândurilor, avea în atribuții să observe dacă nu cumva am tăiat vârful plantei o crotite, și dacă găsea așa ceva, îndată eram pedepsiți; ni se tăia ziua de lucru. Îmi amintesc cum atunci când am devenit mai mărișor, cam prin clasa a VII-a primară am format o echipă de vreo 12 inși și am plecat la muncă tocmai în inima munților. Veneam acasă odată la o săptămână, de obicei duminica. Să ne luăm hrană, să ne schimbăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
socio-etnică mai extinsă". Ăsta ar fi modul normal, după mine, de a gândi lucrurile. Unii expatriați au hotărât și au făcut tot posibilul spre a deveni francezi, germani, americani, mai știu eu ce. Dar mai există și un număr destul de mărișor care se mulțumesc să spună: Noi suntem românii din străinătate și deci suntem o provincie care și ea trebuie să aibă un cuvânt de spus, care trebuie și ea înțeleasă și respectată, sau cel puțin acceptată ca o categorie suplimentară
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Târgu Secuiesc trimite o rețetă „pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mâncare”. E de subînțeles că pentru „bebeii mititei” și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
specifică: responsabil, vice-responsabil, responsabil cu curățenia, cu biblioteca, cu casieria, cu ziarele etc. Grupul devenea un organism solid și un microcosmos al societății. Toți erau angajați să-i susțină pe cei mai dezavantajați și pe cei mai mici. Băieții mai mărișori, ca într-o familie patriarhală, ajutau fratele educator și, câteodată, îl substituiau. Acestea sunt forme de autoguvernare ce educă la responsabilitate și la socializare. Așadar, nu era nici o educare de masă. Autoritatea și ordinea da, dar nici un autoritarism. Raporturile dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Cabinetul nr. 3. Am făcut chiar eu instrucțiunea acelui asasinat, în adevăr îngrozitor prin execuțiunea lui: aproape o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul: tata, mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s-a putut preciza ce anume s-a furat. Un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
au dat casă la bloc, și-a mobilat frumos toată locuința, i-a trântit lui fiul meu un băiețel frumos - pe Florin - și biata Stela s-a învățat și să suporte hachițele lui Nicu, iar când a crescut Florin mai mărișor au încetat și neplăcerile în casă, acum au vreo 46-47 ani de căsătorie, au pensii amândoi, cu familia ei m-am cunoscut foarte puțin, le- am dat tot ce am putut și eu, dar ei ar fi vrut totul, însă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe la frați, - și apoi, trebuie să știți, părinții se iubeau tare mult - , așa că anul și copilul era tradiția satului, că am ajuns să fim opt copii, șase băieți și două fete. Am crescut mărișori, ne-au dat la școală. Am fost toți la școală, afară de surioara mea care a rămas tare supărată că n-au dat-o și pe ea la școală. Eu eram mai mare cu un an ca frățiorul meu Grigore. El
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noastră, nu le-a dat posibilitatea să meargă mai departe cu școala... Și anii au trecut repede, fratele cel mai mic avea trei anișori, eu 12 - și nu eram unul sau doi, ci șapte, care mai de care mici și mărișori, când măicuța s-a așezat pe un pat și ne-a spus că se simte rău, a zăcut două săptămâni în capăt. Soarele era spre asfințit, mie cu câteva zile înainte mi-a spus să nu mă las, să fac
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tata ori careva dintre noi, copiii. Începuseră greutățile, iar lacrimile nu se mai opreau. În zadar viața și-a urmat cursul, dar noi pe mama n-am mai întâlnit-o decât în amintirile noastre. Mare binefacere amintirea trecutului... Cei mai mărișori dintre noi, la 18- 19 ani, s-au căsătorit și norocul lor a fost că au găsit fete bune, au mai plecat în București, ca și mine, au mai învățat și toți au ajuns și pensionari. Cei micuți au rămas
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cum aveau și cadrele de comandă și profesorii. Eu, nu avusesem un astfel de program nici când eram copil acasă la părinți. Dacă nu trebuia să merg la școală, mă trimiteau cu mieii la păscut,iar după ce am crescut mai mărișor, aveam treabă tot înainte, că ținea tata,fie iertat, câte un cârd de vite pe lângă casă de care trebuia să grijesc.Pe vremea aia nu erau societăți din astea neguvernamentale plătite de stat cu mii de dolari sau euro,destinate
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ca învățător pe renumitul Gh. Postoi. Primul război mondial l-a prinsă în școala primară care avea durata de cinci ani, copiii fiind dați la școală după vârsta de 7 ani. Îmi povestea că în vara anului 1917, băieții mai mărișori din sat se urcau pe dealul Leana și, noapte de noapte, urmărea pe cer, înspre sud, departe, departe, tirul artileriei. La sfârșitul războiului, în 1918, din familia noastră 4 bărbați sub 40 de ani nu s-au mai întors. Tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar deasupra ferestrelor trei icoane. Pe patul portativ dormea tata singur. În fundul camerei din stânga era o masă de lemn, la apusă un pat mai lat, lângă perete vis-a-visă de al tatei. Pe acel pat dormea mama cu un copil mai mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de nimic. Ești un părinte nenorocit adevărat. Dar ești nenorocit mai mult pentru că vrei ca fiecare să trăiască și să-și măsoare pașii după cum vrei d-ta60. Mama, ocupată mai tot timpul cu îngrijirea ultimului născut, le ținea partea celor mai mărișori și-i lăsa, complice, să zburde. Mihai simțea și se folosea din plin de timpul acesta, care nu se va mai întoarce niciodată. În 1862, tot în mai, copilul fuge iarăși de la Cernăuți; de data acesta, din motive de prigonire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost la Arhivele statului, Bulev. Tudor Vladimirescu No. 46, Apart. 15, Iași 4. El Îi om cum se cade și vi le-ar Împrumuta ca să le copiați și să le restituiți. Casa de la Bogata o am pictată dar Îi tablou mărișor, voi aduce un fotograf s-o fotografieze și să v-o trimit. În ziua de 3 mai 1970 am fost la Televiziune la Suceava, luat de Dl. Ciornei . Și s-a anunțat de 2 (ori, n.n.) că se va da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Toată ideea mea se putea prezenta cu tot cu gesturile largi de rigoare cam în vreo treizeci de secunde. Dacă aș fi pus-o pe hârtie, îmi închipui că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere mai mărișoare. Așa. Zisesem că i-am propus-o scriitorului ăluia. Omul m-a ascultat, s-a scărpinat în creștet și a zâmbit cu mutra mustind de amabilitate. Pe urmă mi-a cerut un răgaz de gândire. Mă aflam la el pentru că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]