284 matches
-
s-au datu pe mâna ficiorului dumitale să o aducă, care să o bei sănătoasă. Pentru ciuboțele ce am trimes nepotului Răducanului scrii dumneata că-i sânt strâmtișoare, ce să facu: mi-au părut rău, dar îi voi face mai mărișoare altele. Și iată că ți-am trimes 2 sfeșnice, pe care am dat 2 lei polu. Să fii dumneata sănătoasă. A Dumitale soru, Catinca Racoviță...” După această încheiere a Catincăi, m-am oprit. Privindu-mă scurt, bătrânul m-a întrebat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
durere mergând mai departe și cum în orice casă cu mai mulți copii părinții doresc să-l facă preot pe cel cu voce mai frumoasă, mama Ileana nu se lasă și-l îndrumă pe Savel la Seminarul din Dorohoi. Distanța mărișoară de ai lui îl mântuie cu dorul de casă, de raiul lăsat în urmă, și când află că iapa i-a îmbogățit cu un mânz, nu mai contenește cu scrisorile să i-l aducă să-l mângâie și i l-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Trecu seara. Trecu noaptea. Trecură alte zile, alte seri și alte nopți. Și alte primăveri, și alte veri, și alte toamne și alte ierni. Și alți ani, trecură atât de repede, încât, când își dădu seama că Blândețea se făcuse mărișoară, de vremea grădiniței, iar, mai apoi, de cea a căminului, se miră, cât de repede a putut să treacă timpul. Mirarea i-a fost și mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că n-am fost niciodată inocent. Dacă nu există decât paradise pierdute, al meu a fost unul cu mici probleme. 8. Relațiile mele cu "unchiul George" au fost, din capul locului, proaste. Când l-am cunoscut mai bine eram, deja, mărișor. Cred că aveam patru sau cinci ani. Auzisem, însă, des, vorbindu-se despre el în casă și totdeauna cu o anumită deferență, mai accentuată la mama, care îi zicea, ca toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cel care ne-a lăsat în manuscrisele sale amănunte despre moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, povestește în lucrarea “Istoria pentru Sfintele Mănăstiri Neamțu și Secu”, că mergând la Muntele Athos, pe la 1858, spre închinare, a aflat în Schitul Prodromul o parte mărișoară din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul. Interesându-se de la părinții schitului, a aflat că duhovnicul Nectarie de acolo, le-a 68 primit când a fost la Iași de la o bătrână din neamul Mavrocordaților, cu hrisov de la Grigore Ghica voevod, care a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
parte a șarpantei catedralei din orașul italian Siena. 14. La ușa lui Poenaru a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
roșu, conturul mâinii lui Prodan, și atunci cu toții am făcut stânga-mprejur, am luat-o la fugă spre strada noastră, de teamă c-or să se ia după noi, însă ceilalți s-au mulțumit doar să arunce câteva pietre mai mărișoare după noi, din fericire nici una nu ne-a nimerit, și am mai auzit cum Romulus Frunză striga tare că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat cu scosul lemnelor pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de baștină. Bătrânul avea o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pelicani, din cei mai mașcați. Flămânzi - de nici nu puteai săți Închipui, cum, o ființă, fie, ea, și pelican, poate să Îndure o asemenea flămânzenie! Și, de Îndată ce au zărit, pe sol, acea uscătură, care acum semăna cu o fostă, mai mărișoară, broască țestoasă, urgent veni În picaj, o apucă În gura-i cât o treucușoară de pe la fântânile lipovenești de pe nu tare departe de Dunăre, și lată cât niște lopățele pentru mânat barca, și se pierdu, cu ea, În zare, spre acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
s-a dus acasă. A anunțat-o pe văduva că vrea să se însoare cu ea (ceea ce a bucurat-o) și se va stabili în țară - ceea ce a făcut-o să îl dea afară din viața ei. Avea o fetiță mărișoara și vroia să-i facă un viitor, ar fi venit cu el în Canada... Dar așa? Părinții l-au ajutat să se întoarcă acasă, dar nimeni nu îl mai vroia. Soția refuză să îl mai vadă - el divorțase de ea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
am crescut În spiritual credinței În Dumnezeu. De la cinci ani știam să citesc și primele cărți care mi-au căzut În mînă au fost cărți religioase. Mama mea era foarte credincioasă și pe mine și fratele meu, care eram mai mărișori, ne trimitea În fiecare duminică la slujbă la biserică. La Întoarcere discutam despre ceea ce ne citise preotul din evanghelie și despre comentariile pe care le făcea la sfîrșitul slujbei. Ajunsesem să cunosc multe lucruri despre religie și respectam cu sfințenie
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cu varză și un săculețe de fasole, la vremea asta ajuns pe fiind. Ar fi trebuit să aprinzi o luminare dacă n-ai fi cunoscut, dar văduva cunoștea. Pe podeaua de lut amestecat cu bălegar stătea aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un colț, sub ramurile joase ale unui gutui. O deschise și scoase un colac de sârmă subțire, tăie o bucată mai lungă, o împleti și o adună într-un cerc, făcând din ea un fel de cunună. Alese niște cuie mărișoare, le înfipse în ochiurile împletiturii și strânse bine, ca să păstreze puterea de a înțepa toate deodată. Apoi luă în spinare scara lungă, folosită la ștersul pânzelor de păianjen de la încheieturile zidurilor, și se apropie de statuie. Rezemă scara de șa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
timpurile alea, spuse Maca, așezându-se pe scaun și căutând prin sertarele biroului care fusese al lui, se dădeau alte nume la orice. Trăiam, cu toții, alte vieți. ăștia, de pildă, eram chiar noi ? Veniră și ceilalți în spatele lui. Fotografia era mărișoară, cât putuse fotograful să cuprindă și să așeze pe carton, fără să rateze trăsăturile. — Eu stăteam acolo, spuse Tili. ăla din poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de domn, apoi a mamei cu „un văr” al ginerelui ei. Sigur este că Mavroghineasa, recte Elencu Manu, nu a avut urmași cu al treilea ei soț, Grigore Suțu. La contractarea căsătoriei ei din urmă, trebuie să fi avut nepoți mărișori din moment ce în Tocmala de căsătorie mai sus amintită se acceptă următoarea învoială din partea soțului: „dacă dumneaei va vroi să ție pe lângă dânsa vreun copil nu voi avea nici o părere de rău”. În 1874, Elencu Manu își întocmise testamentul „în formă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
străbunicului meu după mamă, Radu Druță. El se află înscris în lista de împroprietărire a Umbrăreștilor clăcași la nr. crt. 49, mijlocaș cu 4 fălcii, echivalentul a circa 6 ha. În perioada împroprietării, copiii lui, 8 (opt) la număr, erau mărișori, astfel că la scurtă vreme a trebuit să fie înzestrați. În consecință, dintr-o familie cu 6 ha se va ajunge destul de repede la mai multe familii, cu 1-2 ha și chiar mai puțin, referindu-ne doar la foștii clăcași
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Târgu Secuiesc trimite o rețetă „pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mâncare”. E de subînțeles că pentru „bebeii mititei” și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
socio-etnică mai extinsă". Ăsta ar fi modul normal, după mine, de a gândi lucrurile. Unii expatriați au hotărât și au făcut tot posibilul spre a deveni francezi, germani, americani, mai știu eu ce. Dar mai există și un număr destul de mărișor care se mulțumesc să spună: Noi suntem românii din străinătate și deci suntem o provincie care și ea trebuie să aibă un cuvânt de spus, care trebuie și ea înțeleasă și respectată, sau cel puțin acceptată ca o categorie suplimentară
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
sat, pe aceeași uliță cu mine locuia un coleg de școală normală cu vreo doi ani mai mic, pe nume Neculai Cântec (odihnească-l Domnul în pace pentru că s-a prăpădit în plină tinerețe), ce avea la dispoziție o bibliotecă mărișoară rămasă de la fratele său, învățător, care murise pe frontul de Răsărit. Acest băiat pentru care lectura era o adevărată pasiune, îmi împrumuta și mie cărțile preferate, pe care le devoram în timpul vacanțelor. Alături de celelalte formații artistice despre care am pomenit
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Ștefănescu, în casa lor de pe Strada Mare. Aceste fapte se întâmplau chiar după nașterea mea. Eu le-am aflat doar de la părinți și de la unchiul meu, la un timp după aceea, într-o împrejurare de asemenea neobișnuită. Când eu eram mărișoară deja, mama m-a luat la o petrecere, care care s-a dovedit a fi o nuntă. Fusesem la mai multe nunți cu părinții mei care fuseseră invitați acolo unde tatăl meu oficia cununia religioasă. De asemenea mai fusesem la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Brașov. Trăiam singuri cu mama (de tata nu știam nimic) și mai rămăsesem doar cu câteva păsări, o vacă cu vițel și o junincă. Incepusem să merg și eu cu animalele la păscut, după frații mei mai mari care erau mărișori și mai voiau să scape de corvoada asta, măcar în unele zile, pe timpul vacanței de vară. Ca de obicei, mergeam să pasc vitele pe malul Tecucelului un pârâu care este afluent al Bârladului, râu ce trece, de asemenea, prin Tecuci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
umane și financiare. Iancu Gropescu nu se dedică personal copiilor săi, dar munca lui este mult mai bine răsplătită decât munca femeii astfel încât să poată plăti pentru întreținerea pruncului. Cât despre cele două copile, tatăl are șansa de a fi „mărișoare“ și ele pot contribui la treburile din gospodărie. Dar îi revine, totuși, importanta sarcină a supravegherii menită a le păstra onoarea, de a se îngriji de înzestrarea și măritarea lor. Când adulterul sau desfrâul feminin constituie motivul de divorț, tribunalul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și obiecte pentru iarnă. Tot acum se țeseau covoarele, pânza pentru traiste și ștergare. Totul se făcea În casă. Și copiii mai mici erau puși la muncă, după puterile lor: făceau țevi la sucală, necesare la țesut, iar cei mai mărișori păzeau cârlanii după ce oile erau duse la pășune la munte. De mici toți erau Învățați cu munca. Când creștea buruiana printre legume, tot ei le pliveau Numărul copiilor care se nășteau În familie În mod cu totul excepțional era mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pari om cinstit / Nu mai sta la socotit / Hai plătește mi găina / Că mă tem că-oi Însera / Și n-am unde mă culca, / Am copii vreo cinci ori șase / Și nu te-or lăsa În casă / Unu Îi mai mărișor / Și nu te-o lăsa sub țol ... / Hop, hop, găină hop! Darurile la masă puteau fi și un vițel, câțiva stupi, doitrei purcei, ori câțiva cârlani. Multe din jocurile de acum un veac au fost date uitării: boiereasca, de-a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]