545 matches
-
au făcut un scurt curriculum vitae. Pentru mine a fost o mare bucurie să văd oameni peste care anii au trecut, lăsănd și păstrând aceeași frumusețe interioară. Dacă ar fi să îmi amintesc de domnul profesor de limba română așa mărunțel cum era deschidea ușa mare din lemn din colțul clasei se așeza la catedră și își deschidea tacticos stiloul de fabricație românească rotind capacul înfiletat, având mereu degetele pătate de cerneală și răsfoia catalogul. Îmi plăcea căci nu aplica tactica
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
N-ar mai fi dezgropat nimeni măruntele lor afaceri necurate! - blestemă ei astăzi arătând spre piaza rea de la Cotroceni. Așadar, cu adevărat blestem, după cum s-a dovedit mai întâi pentru țară, apoi pentru propria familie, apoi chiar și pentru asemenea mărunței penali pe care îi putem numi victime colaterale! Dar chiar și asupra Doamnei Udrea pe care sincer o iubește?! E prea de tot! Biata femeie, prin meritele sau nurii ei, cert lucru că s-ar fi bucurat de 10% din
OMUL CARE ADUCE RĂUL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341590_a_342919]
-
târându-și cu greu picioarele obosite de vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher și lacom. Până nu i-a pus ceva în palmă suplimentar, deoarece mereu se văita că nu sunt camere, nu a obținut cazare. Parcă nu erau studenții în vacanță! Doar cei din anul terminal mai
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
mă fac și eu capitalist? -Ai vrea tu, prăpăditule! Dar...ai curaj să dai tunuri? -Făă, află că-n armată eu am fost artilerist! Tunar autentic, nu ca...capitalistu’. -Tu!..îl privea cu milă madam Firuța, văzându-l așa pricăjit, mărunțel, subțirel...Tu și tunar, prăpăditule! Taci din gură, că te râd toate curcile! Așa s-a hotărât Dumitrache Mototolea să dea și el un tun și să se facă mare capitalist. Când i-a propus șeful de atelier (care îi
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
și funcția din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
adevăr, auzind pe coana preoteasă ridicând tonul, curioasă “copilăraia” renunțase la “bătutul” mingii. Vreo doi, mai mititei, s-au rugat de cei mai răsăriți să-i lase în față, că nu văd printre scândurile porții, ceilalți n-au cedat și mărunțeii au plecat smoircăindu-se, fuga-fuga, să-i pârască mamelor. Fiind pe înserat bărbații erau acasă, așa că, s-au adunat “ca la popă”, în fața porții, iar acum stau holbându-se. Toți ochi și urechi! - N-am de gând să intru, vor spectacol
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
mie de dobitocul de Costi? Ce mă fac eu? --De ce transpiri așa, Zamfirescule? râse Pleșcan. Parcă te-a băgat Trache la cuptor, că i-am ronțăit toată mașina și nu mai are ce pune pe masă. --Du-te în...mârâi mărunțel din buze Zamfirescu, care era tot mai disperat. Ce...mă...fac?.. Aceasta este întrebarea! Dar, n-a mai făcut el d-astea și coana Mărioara l-a scos de fiecare dată din rahat? Ea, sărmana, este îngerul ei salvator. Atunci
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
ținută în frâu de discernământul critic. Iată-l, de pildă, pe eruditul Vacher de Lapouge împărțind rasa albă a europenilor în trei mari categorii sau varietăți: homo europaeus (înalt, blond, cu ochi albaștri, inteligent, întreprinzător, așezat la șes), homo alpinus (mărunțel, cu părul și ochii de culoare închisă, prudent, tihnit, sedentar, retras în munți și pe colinele împădurite), homo mediterraneus (inferior din punct de vedere psihic primelor două categorii, el cunoaște două varietăți fizice: mărunt, cu părul și ochii negri în
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
în miros de arsenic, Răsărit-a, fără veste, colț de floare nevăzută Ce cu dragoste-și urzește viața roz pe carnea crudă Și-și întinde fericirea, încă mică, tremurând, Peste lacomele răni, prea umilă tresărind. Doamne, cât îmi place floarea mărunțică și tăcută, Din ce tainic Univers și Cine, putând s-audă Bubele crescând pe trupu-mi, respirându-mi toată firea, Mană de semințe vii a trimis de nicăierea Și-a rodit, prea frumusețe, un ogor de putregaiuri, Să culeg holde de
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
-L Bătrân sau ca pe un Împărat împodobit cu astre, ca semn al slavei și măreției Sale cosmice: „În veșmânt mohorât,/ Lung mi-i, largul în pământ./ Pe la poale-i polijit,/ Pe la margini mărgărit,/ Jur, prejur de mânecele/ Lucesc stele mărunțele;/ Între doi umeri ai Lui,/ Lucesc doi luceferi,/ Dar în față și din dos,/ Dar din față ce-mi luciară?/ Lucia soare cu căldura./ Dar din dos ce mai lucia?/ Lucia luna cu lumina.” (Alexiu Viciu, op. cit., p. 36) Odată cu
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te mânce lupii, lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul să meargă în pasul mărunțelului. Când uita de sperietura ce tocmai o trăsese, iar se apuca de zburdat! Nimerea tot în șanț! De la un timp vântul începu a-și pierde din eleganță. Sufla așa mai țărănește, mai din topor. Plictisit a colinda de unul singur
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
perdele de ninsoare coborau din cer! Cu vifornița în față nea Vasile își croia cu greu drumul. Și mânzului îi trecuse de joacă! Au intrat la timp în pădure, două vârticușuri au prins a se împleti și dă-i horă! Mărunțelul le lipsea! Numai ce-a răsărit luna, spoind cărările cu o luminiță gălbuie și-adâncind tainele pădurii. -Mă nărodule, mă, ține-te de mamă-ta c-aici te las! Lupii-s de tine! Numai din cauza ta m-o prins noaptea
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
a terminat gândul când urletul a străpuns tăcerea codrului. În spatele saniei trei perechi de ochi prinseră a luci; parcă erau licurici, dar licuricii nu urlă! Nea Vasile n-a fost bine clădit nici în tinerețe, darămite acum în iarna vieții! Mărunțel de statură, pirpiriu la trup, n-a dus niciodată lipsă însă de un dram de minte și de un car de suflet. Se uită la lupi, se uită la mânz, se uită la calul care fornăie, doar o scăpare, doar
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
să pun deoparte câțiva lei, Pe fața ta o lună neagră trece, Iar noi tăcem blocați în fața ei. Închis cu tine singur în odaie, Eu - unicul companion fidel, Mă anunțai că mâine va fi ploaie Și-n nordul țării ninge mărunțel. Mi-ai oferit dramatice vedenii, M-ai învățat să aflu lucruri noi, Și-am explorat ascunsele domenii, Din Honolulu, până la Pleșcoi. Aș vrea să rup tăcerea ce mă doare Și glasul tău din nou să îl aud! Zadarnic “butonez” în
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
același timp fermecătoare prin misterul zidurilor vechi ale clădirii, cu elemente de arhitectură fascinante și se așeză în prima bancă. Era studentă în anul doi la “Facultatea de Geografie“ a “Universității din București“. Lângă ea, luă loc un tânăr negricios, mărunțel, slăbuț și cu ochii alungiți, jucăuși, cu privirea sclipitoare. Se poate? Este liber? întrebă el, cu accent străin. “Este mongolezul din grupa a doua, gândi Ema și-l privi pe sub ochi, în mod discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
piept, până spre poale. În sclipitoarele unde aurii de borangic se odihneau și trandafirii iilor, galbeni sau roșii, încadrați cu alte cusături: flori de câmp, triunghiuri, romburi, cerculețe și cruciulițe, toate din fir de ibrișin și paiete lucitoare ori mărgele mărunțele. În jos, pe talie și spre poale, apa borangicului, sclipitoare, întâlnea betele roșii, brodate cu mărgele și boscelele din material negru, cu motive florale și geometrice, gri-argintii, strălucind și ele în țesătura materialului, alături de alți trandafiri brodați din fire lucitoare
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
-n șa, se-ndepărtează. Ceru-n asfințit se-aprinde, Iară ea pe mal veghează. Frunza codrului foșnește, Fără veste se-nnoptează, Lacul are iz de pește, Luna munții luminează. Cerul ține-un pumn de stele, O privighetoare cântă, Lacu-n valuri mărunțele Apele și le frământă. Cețuri albe și pufoase Peste ape se adună, Din păduri întunecoase Se-aud lupi urlând la lună. Călăreț și cal, furtună, Toată noaptea bat cărarea, Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
-i duce-n zbor spre casă, Prințul la ureche-i spune: - Mâine o să-mi fii mireasă! Și-au făcut o nuntă mare, Cum nu s-a văzut vreodată, A curs vinul în pahare... S-a mâncat și ...ciocolată! Și găluște mărunțele, Și sarmale cu smântână, Și fripturi cu gogonele, Și-au jucat o săptămână! Au fost rege și regină Prințul și a lui soție, El măreț și ea divină, Și-au avut lungă domnie. Și-au avut copii, o ceată, Prințișori
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
juvenile ce uneori pot arde mocnit, pot fi reduse. Specialiștii în domeniu, ca Daniel Goleman, vorbesc chiar de îndreptatea conduitele tari, deși într-o primă fază , haosul naiv dă startul nervișorilor veseli, ce pot săpa cu grimasele lor sau toca mărunțel răbdarea profesorilor. Toate acestea pot elimina sancțiunile disciplinare. În cadrul orelor profane în care condimentele : ideile, disciplinele se amestecă , elevii așa cum am observat live, devin mai receptivi. Culorile ce sunt așezate pe caiețele, graficele semnificative, ornate cu idei, cu glazură contextuală
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DE ANUL NOU I-auzi ce vuiește satul, Umblă pruncii cu uratul! Și ce luminos e cerul, Și ce mare e misterul Nopții cu mulțimi de stele Și mai mari, și mărunțele, Ca un pumn de nestemate La-ntâmplare aruncate! I-auzi, clopoțeii sună, Satu-i luminat de lună! Toba bate, ursul joacă; Se strâng iute să petreacă Și căiuții-n albe straie, Iar în gură cu trei paie Vine-o capră cam nervoasă
DE ANUL NOU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372845_a_374174]
-
ani. Atât cât ne-a fost Dat!... Când vestea marii depărtări m-a inundat, nu mai știam ce simt: tristețe..., bucurie!?... Lin cobora autobuzul în ziua aceea, pe bulevard, pe lângă Palatul Cotroceni. Cerul se limpezea accelerat de norii străvezii albi, mărunței. De la fereastră priveam Cerul, să aflu cât e de mare depărtarea de la mine până la Țara Sfântă. Nici azi nu înțeleg dacă Tăria Albastră a coborât aproape de mine sau eu am urcat aproape de ea!... Prin Tăria Albastră ți-am trimis iubirea
POEME CREŞTINE), DE IOANA STUARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372875_a_374204]
-
01 martie 2015 Toate Articolele Autorului ULTIMUL FULG E martie și-i încă frig, Un singur fulg vine din nori Spre câmpul plin de pipirig, De ghiocei și bumbușori. Ia uite-l, ca un sol trimis, Se-așază alb și mărunțel Și se topește ca un vis Pe floarea unui ghiocel. Acum e-o lacrimă de sfânt, Sosirea lui e un mister Când primăvara-i pe pământ, E un sărut trimis de cer. Referință Bibliografică: ULTIMUL FULG / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
ULTIMUL FULG de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373025_a_374354]
-
persoane de anvergură. Copleșit de-a dreptul de un moment care nu mi se cuvenea, ștergându-mi fruntea inundată de sudoarea emoției, nici n-am observat că din sală se îndreaptă spre mine, cu pași mărunți dar apăsați, o doamnă mărunțică de statură, cu ceva riduri și pistrui ce marcau trecerea anilor, cu părul nins de promoroaca senectuții, pe acordurile stinse ale sunetului divin de orgă ce intonase urarea: nobila și răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi s-a oprit
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]