328 matches
-
erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
istoria. Da, da! Păi nu povesteau ei cum au intrat yankeii În oraș și l-au prins pe bătrînul Mackery? Cred că, de fapt, nu voiau decît să-și rîdă de el, că era mare și gras, avea fața cam măslinie și păr cîrlionțat, și oamenii ziceau, firește, că are sînge de negru... „Ei, și ce?“ zicea el, și-a recunoscut și-n fața yankeilor, poate că s-a gîndit c-or să-i dea drumul. „Bine, fie“ - au zis yankeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port, ea - o fată a credinței, dar un lucru fusese lămurit între ei: o plăcea și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
barbă roșie. Cvartalul era sărac, evident, dar cinstit. Intimidat, polițistul Mancuso mai sună o dată și luând poziția pe care el o considera țanțoșă și oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secret la acest caz. Îl poate chiar identifica pe unu dintre complicii ei. Cine altu’, lucrând singur, singurel, a găsit persoane suspecte, ca cele trei fete, și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uitându-se la ele, pe Vasco îl apuca agitația. Cuplul intră, trecând pe lângă biroul de rezervări și îndreptându-se spre o masă din lateral. Iar la masa aceea, Vasco văzu un individ solid, care arăta ca un gangster, cu piele măslinie și sprâncene groase. Iar gangsterul se uita la rusoaică și se lingea efectiv pe buze. Tolman merse direct la masă și se adresă bărbatului cu piele măslinie. Tipul părea nedumerit. Nu îi invită să se așeze. Ceva nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceea, Vasco văzu un individ solid, care arăta ca un gangster, cu piele măslinie și sprâncene groase. Iar gangsterul se uita la rusoaică și se lingea efectiv pe buze. Tolman merse direct la masă și se adresă bărbatului cu piele măslinie. Tipul părea nedumerit. Nu îi invită să se așeze. Ceva nu e în regulă, își spuse Vasco. Rusoaica se retrăsese un pas. În clipa aceea, se declanșă un blitz. Dolly făcuse o poză. Tânărul Tolman se uită spre ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o cunosc? — Au examinat casetele de securitate. Nu o cunosc. — Iar statutul ei de student? — Universitatea a avut-o ca studentă anul trecut. Anul acesta nu s-a mai înscris. — Deci, a dispărut. — Mda, zise Dolly. Ea, tipul cu piele măslinie, embrionii. Toți au dispărut. Mi-ar plăcea să știu cum se leagă toate astea, spuse Vasco. — Poate că nu se leagă, zise Dolly. — N-ar fi prima dată, spuse Vasco. Văzu în față reclama luminoasă a unui restaurant din deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Eu sunt dr. Bennett. Îi făcu semn cu mâna spre scaunul din partea cealaltă a biroului. O privi cu atenție, în timp ce se așeza. Nu sesiză nici cea mai mică asemănare. El era brunet, cu piele albă, puțin supraponderal. Ea avea pielea măslinie, era slabă băț, fragilă, încordată. — Mda, știu, spuse ea. Vă gândiți că nu semănăm deloc. Dar, dacă aș avea culoarea naturală a părului și aș fi ceva mai grasă, s-ar vedea aerul de familie. — Îmi pare rău, zise Bennett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
neacoperit de rafturi era ocupat de un afiș. Culori țipătoare, o serie de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului Houdini. „Le Petit Cirque de l’Incroyable. Madame Olcott et ses liens avec l’Invisible.“ O față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane mi se păruse că recunosc chipul acela, iar acum Îmi aminteam: era druidesa care alergase spre noi, gata să ne descopere, În poiană, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era un turist cu aparatul de fotografiat atârnat de gât. Considera probabil că era prea scumpă cafeneaua aceea, căci Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten măsliniu, rareori reușea Violetta să nu atragă atenția asupra ei. Într-o zi obișnuită, în care nimic nu prevestea vreo schimbare sau ieșire din rutina cotidiană, părinții fetei s-au hotărât fără a sta prea mult pe gânduri să plece într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
inventau cântece, râdeau din orice. În afară de Ada, n-ar fi avut nevoie de nimeni pe lume. Zilpa era aproape la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă și mai puțin împlinită la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigur o să vină cu un sac deja instalat. — Samantha. — Ce ? Ce-i ? Tresar și deschid ochii. La ușa mea se află Guy Ashby. Guy e cel mai bun prieten al meu din firmă. Are un metru optzeci și opt, tenul măsliniu și ochi negri și, în mod normal, e mereu avocatul pus la patru ace și stilat. În dimineața asta însă are părul răvășit și umbre sub ochi. — Relaxează-te, spune zâmbitor. Sunt doar eu. Vii la ședință ? Are cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
San Pedro mai bine decât bârnele din propria lui colibă. Era considerat „șoferul“ oficial al misionarilor și rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de Santa Marta. Zvelt și măsliniu, trăgea veșnic dintr-o pipă veche, cadou din partea unui preot care hotărâse să se lase de fumat, pipă pe care o îndrăgea mai mult decât orice pe lume, deși nu o aprinsese nici o singură dată, de teamă să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Christos... El era un păgân, un antic ca și Vasile Pârvan, dascălul iubit”; Pag. 432: „Se scălămbăia, avea un nas mare, diform și era urât (Constantin Tănase); Pag. 447. „Era grec corcit cu armean, avea fizonomie armenoidă și colorație Închisă măslinie” (A.C. Cuza); Pag. 449: „... sunt armeni verii Aurel (legionar) și Garabet Ibrăileanu, Cristache Solomon...”; Pag. 452: „Nae Ionescu, hindus și xenofob”; Pag. 462: „N. Paulescu-i dement, iar D. Gusti și M. Dragomirescu-s proști”; Pag. 498: „Sima și Petrașcu, hoți de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o senzație asemănĂtoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, În baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a Întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când În când În baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri Împotriva lui după ce fuseseră surprinse În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască În loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânărĂ, ÎnvățĂtoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a Întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci mai mult cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]