332 matches
-
și antrenorul își făcuse speranțe cu Vasilică. Tu poți să-l învingi. Atenție la stînga lui, care este devastatoare. Îi vin eu de hac, se încuraja băiatul. În dimineața din ziua meciului, în cameră îi intră o superbă cubaneză. Era măslinie, tînără ca o minoră și cu dotările corespunzătoare de să te scoată din minți. Vasilică tremură cînd fata se lipește de el și nu poate să gîndească decît: Doamne, dacă o scăp? Pe de altă parte își amintește: O să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care îl purta mama lui señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna. În tot acest timp au urmat scrisori udate de lacrimi, părăsirea familiei cu cei patru copii ai lui de la Luna și, în sfîrșit, revenirea la Brăila a tatălui Isabelei. Măsliniul tată a prezentat planurile sale de viitor și a plecat, lăsînd Ioanei sarcina de a duce la bun sfîrșit nașterea celei de-a doua fiice, Teresa. Bătrînul lup de mare a mai tras o fugă în România, s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rîd. Ha, ha, ha. Și tot fără poftă... Visul spulberat Diferența dintre ei sărea în ochi și rămîneai pe gînduri, imaginîndu-ți diverse evenimente triste care puteau duce la o așa asociere nefirească. El, Carlos, licențiat în filozofie, atletic, cu piele măslinie, ochi negri, părul negru ondulat, mîini delicate, rafinat, cu o voce excepțională de bariton, era soțul. Vîrsta în jur de 35 de ani. Ea, Zaira, cu cîteva clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
renunțat la portul lor în detrimentul unui pantalon și al unei cămăși albe demult demodată pentru noi... Lume multă, colorată, printre grămezi de fructe așezate direct pe trotuar... Doamne, câte fructe am putut mânca în India! Lumină orbitoare, culori vii, oameni măslinii, flori și ghirlande, izuri și mirosuri, aer încins, strigăte din toate părțile, ricșe, animale, mașini, biciclete... Spitalul-ashram este situat pe strada Nirmala Devi - chiar peste drum de locație se află placa indicatoare - iar la intrare o altă placă pe care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii care-mi sărutau mâna măslinie, cu degete subțiri... Și apoi mă gândeam: încă 8 kilometri și am să ajung... la noi. „Păru’ Legat“, clopotul bisericii, apoi tata îmi spunea, invariabil: „Am intrat în hotar!“ Vedeam încă de acolo fumul care ieșea din hornul bucătăriei noas
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
n-a avut nici forța nici curajul pentru a profita de acest moment favorabil! Apropo de "opoziție", întâlnisem un simpatizant al lui Allende, membru al Partidului Socialist, om de afaceri. Era cam de 50 de ani, înalt, corpolent, cu fața măslinie și trăsături de metis, familist, un "companero" blajin și "om de bine", dar cu o ură nedisimulată față de Pinochet și ai săi. Aflasem din unele convorbiri că oamenii de afaceri din "opoziție", indiferent de partid, erau interesați să încheie contracte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
văd urma pașilor Tăi! îți mulțumesc, Salvatorule! Aș dori să rămân cu Tine aici! Că tare bine îmi este!” Aș dori să am în mine mereu acel sentiment plăcut pe care l-am trăit în acea grădină. Am privit apoi măslinii. Sunt vreo 6-7 arbori milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
noua eră, marcați cu stigmatele închisorii, ne aflam definitiv în colimatorul autorităților. Așa se face că, într-o zi - cu câteva luni înainte de întoarcerea lui Vlad -, chiriașul de la parter, pe care nu-l cunoșteam, un individ cu un facies foarte măsliniu, numit Vasile Dumitrescu, care avea legături cu ceea ce numim astăzi nomenclatura (pe atunci nici nu auzisem de acest cuvânt), a sunat la ușă. I-am deschis-o. Venise ca să mă prevină că avea nevoie de apartamentul nostru. Îmi cerea să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
trist“ al căsătoriei noastre e că încă mă iubea. Am inspirat adânc și am intrat în cabinetul doctoriței Kim. Ușa era deschisă, iar ea răsfoia The New York Review of Books în așteptarea mea. Și-a ridicat privirea - fața ei mică, măslinie, se încreți într-un zâmbet întrebător. - Îmi pare rău că am întârziat, am zis, închizând ușa după mine și așezându-mă confortabil în fotoliul din fața ei. Faptul că încăperea era senin anonimă mă ajuta să mă relaxez înainte de începerea ședinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
binelea. Vezi că pe aici pământul este galben, pietros, arid, o fac atentă eu trecând printr-o zonă de dealuri și munți. Cum să fie altfel dacă e relief muntos. Chiar și într-un asemnea pământ cresc atât de frumos măslinii. Le priește clima. Nu știam atunci ceea ce am aflat ulterior de la o româncă ce lucra în Grecia de mai mulți ani și lângă care am stat în autocar când m-am întors în România. Ea mi-a povestit printre altele
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
s-a explicat ulterior, în timpul unei demonstrații live, și sunt buni pentru că alungă spiritele rele). Sunt întâmpinată de un cuplu tânăr care îmi dă binețe cu un zâmbet larg. Ne prezentăm, Alfonso, ceva mai înalt decât mine, slab, cu complexiunea măslinie a indigenilor sud americani, mă privește zâmbitor și îmi spune că are 34 ani și se ocupă cu turismul. Partenera lui, Sandra, de 39 ani, peruancă, scundă de statură, cu părul negru lucios și trăsăturile delicate ale multor femei peruane
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
greu. Are vreme să-l audă pe maestrul Wang, care ieșise neatins de sub hăinăria lui chinezească, cum behăie ironic: "Asta era deci măsura dumneavoastră?" "Du-te dracului!", zise ea fără să se întoarcă. Acum se află în mijlocul mulțimii. O tânără măslinie iese dintr-un butic și, răvășind totul în cale un veritabil ciclon fata asta! -, năvălește spre ea pulverizând un parfum care o face să tușească. Se clatină și își apără fața cu mâinile. Fata nu încetează să-și descarce revolverul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de eluție este aproape de marginea discului. După uscare, se pulverizează cromatograma cu o soluție de acid rubeanic 1% în solvent de eluție, apoi se expune, după încă o uscare, la vapori de amoniac. Se obțin complecși colorați caracteristici: Cu2+ verde măsliniu, Fe3+ verde brun și Co3+roșcat. Acidul rubeanic suferă o tautomerizare, trecând în forma imino, după care reacționează cu ionii metalici, formând combinații chelatice polimere cu următoarea compoziție: Reacțiile specifice pentru identificarea cationilor din proba de analizat sunt următoarele: Fe3
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri măslinii, cu cercei în urechi și priviri la pândă, împart invitații la „Girls show”, care - îți explică, amabili, în orice limbă - „începe peste câteva minute, într-un local din apropiere!”. Dacă manifești interes sau măcar încerci să citești textul invitației, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
văd urma pașilor Tăi! Îți mulțumesc, Salvatorule! Aș dori să rămân cu Tine aici! Că tare bine Îmi este!” Aș dori să am În mine mereu acel sentiment plăcut pe care l-am trăit În acea grădină. Am privit apoi măslinii. Sunt vreo 6-7 arbori milenari, de pe vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coajă groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri, încît pieptul era neacoperit de ea, așa cât asupra-i flutura o mare legătoare de gât ce flutura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
retragă pentru a-și aprinde o țigară. În anonimatul locului ei, Luana putea să-l analizeze pe îndelete. Era înalt, suplu și îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o senzație asemănĂtoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, În baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a Întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când În când În baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri Împotriva lui după ce fuseseră surprinse În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască În loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânărĂ, ÎnvățĂtoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a Întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci mai mult cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă, de parcă ceva care se tot dilată pe dinăuntru se împotrivește dimensiunilor ei mărunte. Chiar ieri, are el impresia, a încetat să mai fie o femeie drăguță. Cu cele două riduri care i s-au săpat în
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
spuse el, „voi înălța capul să cânt psalmul izbăvirii: Tu, acoperiș și scăpare a mea, Doamne...” Bucuria nu încăpea în inima lui; se revărsa în afară; înainta în lumina dulce a zorilor de zi, în marea milă a lui Dumnezeu - măslinii, viile, semănăturile - și psalmul bucuriei țâșnea din rărunchii lui și voia să urce la cer. Săltă capul, deschidea gura, însă pe neașteptate suflarea i se tăie; auzi în clipa aceea clar în urma lui alergând cele două tălpi; micșoră pasul, trase
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
mai putea/ crea sisteme de ecuații pentru studenții de la AS/ și nu se mai sprijinea de ușa de la dormitor/ nu se mai arunca senzual pe canapeaua de/ piele galbenă/ n-o mai pictam în ulei.../ nu-i mai loveam chipul măsliniu cu/ priviri rotunde exacte/ băusem/ mă plictisea acest totul e bine/ acest totul e la fel de bine/ și-am sugrumat fericirea cu sârmă ghimpată/ i-am răstignit ochii-ntr-o metaforă/ ca într-un ritual păgân// îngenuncheată de durere mi-a
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
seama că obișnuința asta a ei de a se vopsi era un moft. Pletele-i zburlite, roșcate aveau o lucire metalică. Fruntea acoperită de breton m-a descumpănit. Părea o școlăriță, o țigancă, o fetișcană crudă, incomplet dezvoltată. Tenul ei măsliniu îmi sugera ceva din fadoarea fructelor cu pielița prea uscată. Ochii ei de cafea nu arătau nimic din umezeala lor voluptuoasă de mai tîrziu. Cînd i-am strîns palma în palma mea, am văzut că nu poartă manichiură. Faptul mi
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
nu se încadrează în contextul pythagoreic al grupului, care îl are în centru pe bătrânul Pythagoras. Nu la urmă, reprezentările renascentiste și antice ale femeilor din Egiptul greco-roman dovedesc că Hypatia din Alexandria trebuia figurata cu păr negru și ten măsliniu, nu bălaie și cu ten alb că personajul lui Rafael. În opinia noastră, tânărul cu figură sacerdotala, radiind armonia interioară a epoptului antic, nu poate fi decât imaginea din mentalul colectiv renascentist a primului autor al străvechii filosofii: Zamolxis, tânărul
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]